Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?”

Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)? (vedeți sursă)

Versiunea de la data 6 august 2018 22:50

7 octeți adăugați , 6 august 2018 22:50

→‎V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 32: / Linia 32: @@
 În toate celelalte situații se scrie ''ia'', atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''baia'' (''baie'', ''băieș''), ''băiat'' (''băieți'', ''băiețaș''), ''boia'' (''boiele''), ''bruia'' (''bruiez''), ''constituia'' (''constituie''), ''faianță'' (''faiențar''), ''femeia'' (''femeie''), ''foaia'' (''foaie''), ''foia'' și ''foiască'' (''foiesc''), ''îndoia'' și ''îndoiască'' (''îndoiesc''), ''îndoială'' (''îndoieli''), ''întemeia'' și ''întemeiază'' (''întemeiez''), ''lămîia'' (''lămîie''), ''nuia'' (''nuiele''), ''rambleia'' (''rambleiere''), ''tăia'' (''taie''), ''toiag'' (''toiege''), ''trăia'' și ''trăiască'' (''trăiesc''), ''trebuia'' (''trebuie'') etc., cît și atunci cînd nu există această alternanță: ''aia'', ''baiaderă'', ''caiac'', ''loial'', ''naiadă'', ''paiantă'', ''paiață'', ''raia'', ''voiaj'', ''zaiafet'' etc.
-Scrierea deosebește astfel formele omofone de genuri și numere diferite ale unor pronume demonstrative: ''aceea'' f. sg. — ''aceia'' m. pl. (ambele pronunțate [ačeĭa]) și ''aceeași'' f. sg. — ''aceiași'' m. pl. (ambele pronunțate [ačeǐași]).
+Scrierea deosebește astfel formele omofone de genuri și numere diferite ale unor pronume demonstrative: ''aceea'' f. sg. — ''aceia'' m. pl. (ambele pronunțate [ačeĭa]) și ''aceeași'' f. sg. — ''aceiași'' m. pl. (ambele pronunțate [ačeǐaș<sup>i</sup>]). Forma de genitiv-dativ singular feminin a acestor pronume se scrie cu ''ia'': ''aceleia ''(< ''acelei'') și ''aceleiași'' (nu ''aceleeași'').
+În numele proprii de persoane, se scrie ''ia'' în ''Aglaia'', ''Maia'', ''Stoian'', ''Traian'', ''Zoia'', dar ''ea'' în ''Andreea'', ''Doroteea'', ''Filofteea'', ''Medeea'', ''Salomeea'', ca și în denumirea constelației ''Casiopeea''.
+''Aglaia'' și ''Zoia'' au și variante paralele în ''-e''; vezi '''IV'''.
+În toponimele românești se scrie ''ia'': ''Deia'', ''Gătaia'', ''Gheboaia'', ''Sinaia'', ''Strehaia''. Se scrie ''ea'' în toponimele străine ''Coreea'', ''Crimeea'', ''Guineea ''(și în derivatele lor: ''coreean'' etc.).
+Unele structuri morfologice impun scrierea cu ''ia ''după vocală; în general, este vorba de adăugarea lui ''a'' la teme în [ĭ]:
+— formele articulate cu -''a'' ale substantivelor și adjectivelor feminine cu tema în [ǐ], scris ''i'': ''femeie'' — ''femeia'', ''joi'' — ''joia'', ''verzuie'' — ''verzuia''; cf. și prepoziția ''înapoia'' < adv. ''înapoi'';
+— forma de feminin a numeralului ordinal corespunzător cardinalului ''trei'': ''treia'' și ordinalului masculin ''întîi'': ''întîia ''(folosit corect în antepunere);
+— formele cu -''a'' ale pronumelor terminate în [ĭ]: ''aceia'' m. pl. < ''acei'', ''acesteia'' < ''acestei'', ''aceluia'' < ''acelui'', ''altuia'' < ''altui'', ''căreia'' < ''cărei'';
+— verbele formate cu sufixul -''a'' de la teme în [ĭ]: ''descuia'', ''îmbăia'', ''înapoia'', ''întemeia'', ''scînteia ''etc.;
+— sufixul imperfectului la toate verbele de conjugarea a IV-a cu infinitivul în vocală (alta decît ''i'') + -''i'' (''mormăia'', ''roia'', ''sleia'', ''sîsîia'', ''suia'') și cel egal cu sufixul infinitivului la verbele de conjugarea I cu vocală + [ĭa] (categoria precedentă + altele ca ''muia'', ''tăia'');
+— desinența de indicativ prezent 3 sg. și pl. și de imperativ 2 sg. la toate verbele (de conjugarea I) cu tema în [ĭ]: ''încleiază'', ''întemeiază'';
+— desinența de conjunctiv prezent 3 sg. și pl. la toate verbele (de conjugarea a IV-a) terminate la infinitiv în vocală (alta decît ''i'') + ''i'': ''bănuiască'', ''hîiască'', ''îndoiască'', ''poleiască'', ''trăiască'' etc.;
+— varianta sufixelor ''-eală'', ''-easă'', ''-ean'' la substantivele cu tema în [ĭ]: ''îndoială'', ''mîrîială'', ''poleială'', ''tencuială''; ''crăiasă''; ''Joian'', ''țuțuian'', ''vasluian'';
+— forma de feminin singular a variantei sufixelor ''-esc'', ''-eț'' la toate adjectivele cu tema în [ĭ]: ''ciocoiască'', ''crăiască'', ''femeiască''; ''lunguiață'', ''mălăiață''.
-Forma de genitiv-dativ singular feminin a acestor pronume se scrie cu ''ia'': ''aceleia ''(< ''acelei'') și ''aceleiași ''(nu ''aceleeași'').
-În numele proprii de persoane, se scrie ''ia ''în ''Aglaia'', ''Maia'', ''Stoian'', ''Traian'', ''Zoia'', dar ''ea ''în ''Andreea'', ''Doroteea'', ''Filofteea'', ''Medeea'', ''Salomeea'', ca și în denumirea constelației ''Casiopeea''.
-''Aglaia ''și ''Zoia ''au și variante paralele în ''-e''; vezi IV.
-În toponimele românești se scrie ''ia'': ''Deia'', ''Gătaia'', ''Gheboaia'', ''Sinaia'', ''Strehaia''. Se scrie ''ea ''în toponimele străine ''Coreea'', ''Crimeea'', ''Guineea ''(și în derivatele lor: ''coreean ''etc.).
-Unele structuri morfologice impun scrierea cu ''ia ''după vocală;
-în general, este vorba de adăugarea lui ''a ''la teme în [í]:
-— formele articulate cu -''a ''ale substantivelor și adjectivelor feminine cu tema în [í], scris ''i'': ''femeie ''— ''femeia'', ''joi ''— ''joia'', ''verzuie ''— ''verzuia''; cf. și prepoziția ''înapoia ''< adv. ''înapoi'';
-— forma de feminin a numeralului ordinal corespunzător cardinalului ''trei'': ''treia ''și ordinalului masculin ''întîi'': ''întîia ''(folosit corect în antepunere);— formele cu -''a ''ale pronumelor terminate în [í]: ''aceia ''m. pl.
-< ''acei'', ''acesteia ''< ''acestei'', ''aceluia ''< ''acelui'', ''altuia ''< ''altui'', ''căreia''
-< ''cărei'';
-— verbele formate cu sufixul -''a ''de la teme în [í]: ''descuia'',
-''îmbăia'', ''înapoia'', ''întemeia'', ''scînteia ''etc.;
-— sufixul imperfectului la toate verbele de conjugarea a IV-a cu infinitivul în vocală (alta decît ''i'') + -''i ''(''mormăia'', ''roia'', ''sleia'', ''sîsîia'', ''suia'') și cel egal cu sufixul infinitivului la verbele de conjugarea I cu vocală + [ía] (categoria precedentă + altele ca ''muia'', ''tăia'');
-— desinența de indicativ prezent 3 sg. și pl. și de imperativ
-sg. la toate verbele (de conjugarea I) cu tema în [í]: ''încleiaz''ă,
-''întemeiaz''ă;
-— desinența de conjunctiv prezent 3 sg. și pl. la toate verbele (de conjugarea a IV-a) terminate la infinitiv în vocală (alta decît ''i'') + ''i'': ''bănuiasc''ă, ''hîiasc''ă, ''îndoiasc''ă, ''poleiasc''ă, ''trăiasc''ă etc.;
-— varianta sufixelor -''eal''ă, ''-eas''ă, ''-ean ''la substantivele cu tema în [í]: ''îndoial''ă, ''mîrîial''ă, ''poleial''ă, ''tencuial''ă; ''crăias''ă; ''Joian'', ț''uțuian'', ''vasluian'';
-— forma de feminin singular a variantei sufixelor ''-esc'', ''-e''ț la toate adjectivele cu tema în [í]: ''ciocoiasc''ă, ''crăiasc''ă, ''femeiasc''ă; ''lunguia''ță, ''mălăia''ță.
 . După consoane scrierea cu ''ea ''sau ''ia ''are reguli diferite în funcție de natura consoanei precedente.