Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?”

Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)? (vedeți sursă)

Versiunea de la data 14 august 2018 21:16

8 octeți șterși , 14 august 2018 21:16

→‎V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 154: / Linia 154: @@
 Variantele cu ''ia'' în loc de ''ea'' la început de silabă după vocală (de exemplu: ''aleia'', ''creiază'', ''coreian'') sînt pur grafice. De asemenea sînt pur grafice variantele de acest fel după [č], [ǧ], scrise ''c'', ''g'' (de exemplu: ''ciai'', ''cincia'', ''giamie''). După [ḱ], [ǧ], scrise ''ch'', ''gh'', variantele grafice cu ''ia'' (de exemplu: ''chiag'', ''chiamă'', ''ochiască'', ''vechia''; ''ghiara'', ''ghiață'', ''lighian'', ''zbughiască'') se explică uneori prin menținerea unor deprinderi ortografice învechite.
+Regulile academice din 1932 aveau multe inconsecvențe în această privință: de exemplu, se scria ''gheată'', dar ''ghiață''; ''zeghea'', dar ''vechia''; ''blochează'', dar ''urechiază''; ''cataloghează'', dar ''veghiază''.
+După consoane labiale și dentale variantele cu ''ia'' în loc de ''ea'' (de exemplu: ''biat'', ''cafia'', ''stropia''; ''dial'', ''liac'', ''tiamă'') nu sînt totdeauna pur grafice, ci pot reprezenta și redarea unei pronunțări regionale.
+În nume proprii de familie variantele care nu respectă regulile de scriere în anumite contexte, diferind uneori de scrierea corectă a apelativelor corespunzătoare, se datoresc dorinței purtătorilor sau/și tradiției; de exemplu: ''Ciacîru'' în loc de ''Ceacîru'' (< ''ceacîr''), ''Ghiață'' în loc de ''Gheață'' (< ''gheață''). Sînt specifice variantele sufixale -''ia'' pentru -''ea'': ''Creția'' < ''Crețea'' și ''-ian''(''u'') pentru ''-ean''(''u''): ''Cretzianu'', ''Orășianu'', ''Selăgianu''.
+Numele în ''-ian'' ajung asemănătoare cu cele armenești de tipul ''Sarchizian''.
@@ Linia 163: / Linia 167: @@
-Regulile academice din 1932 aveau multe inconsecvențe în această privință: de exemplu, se scria ''gheat''ă, dar ''ghia''ță; ''zeghea'', dar ''vechia''; ''blocheaz''ă, dar ''urechiaz''ă; ''catalogheaz''ă, dar ''veghiaz''ă.
-După consoane labiale și dentale variantele cu ''ia ''în loc de ''ea ''(de exemplu: ''biat'', ''cafia'', ''stropia''; ''dial'', ''liac'', ''tiam''ă) nu sînt totdeauna pur grafice, ci pot reprezenta și redarea unei pronunțări regionale.
-În nume proprii de familie variantele care nu respectă regulile de scriere în anumite contexte, diferind uneori de scrierea corectă a apelativelor corespunzătoare, se datoresc dorinței purtătorilor sau/și tradiției; de exemplu: ''Ciacîru ''în loc de ''Ceacîru ''(< ''ceacîr''), ''Ghia''ță în loc de ''Ghea''ță (< ''ghea''ță). Sînt specifice variantele sufixale -''ia ''pentru -''ea'': ''Creția ''< ''Crețea ''și ''-ian''(''u'') pentru ''-ean''(''u''): ''Cretzianu'', ''Or''ăș''ianu'', ''Selăgianu''.
-Numele în ''-ian ''ajung asemănătoare cu cele armenești de tipul
-''Sarchizian''.