Lingviști
349 de modificări
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
Linia 22: | Linia 22: | ||
'''1'''. La început de cuvînt, singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ĭa]. El se scrie ''ia'' în toate cuvintele, cu unica excepție a pronumelui personal de persoana a 3-a singular feminin, care se scrie corect ''ea'', deși se pronunță tot [ĭa]. Se scrie deci corect ''ia'' în poziție inițială, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''ia'' vb. (ind. prez. 3 sg. și imper. 2 sg. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iadă'' (pl. ''iede'', cf. m. ''iezi''), ''iapă'' (pl. ''iepe''), ''iarba'' (genitiv-dativ ''ierbi'', pl. ''ierburi''), ''iarnă'' (pl. ''ierni'', derivat ''ierna''), ''iasă'' (''iese'', ''ieși''), ''iatac'' (derivat ''ietăcel''), ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iazmă'' (pl. ''iezme''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''ia'' interj., ''iaca''/''iacă'', ''iacobin'', ''iactant'', ''iad'', ''iadeș'', ''iahnie'', ''iaht'', ''iama'', ''iamb'', ''ianuarie'', ''iar''/''iară'', ''iarăși'', ''iard'', ''iarmaroc'', ''iaroviza'', ''iască'', ''iasomie'', ''iatagan'', ''iată'', ''iaurt'', ''iavaș'', ''iaz'', ''iazigi''. | '''1'''. La început de cuvînt, singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ĭa]. El se scrie ''ia'' în toate cuvintele, cu unica excepție a pronumelui personal de persoana a 3-a singular feminin, care se scrie corect ''ea'', deși se pronunță tot [ĭa]. Se scrie deci corect ''ia'' în poziție inițială, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''ia'' vb. (ind. prez. 3 sg. și imper. 2 sg. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iadă'' (pl. ''iede'', cf. m. ''iezi''), ''iapă'' (pl. ''iepe''), ''iarba'' (genitiv-dativ ''ierbi'', pl. ''ierburi''), ''iarnă'' (pl. ''ierni'', derivat ''ierna''), ''iasă'' (''iese'', ''ieși''), ''iatac'' (derivat ''ietăcel''), ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iazmă'' (pl. ''iezme''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''ia'' interj., ''iaca''/''iacă'', ''iacobin'', ''iactant'', ''iad'', ''iadeș'', ''iahnie'', ''iaht'', ''iama'', ''iamb'', ''ianuarie'', ''iar''/''iară'', ''iarăși'', ''iard'', ''iarmaroc'', ''iaroviza'', ''iască'', ''iasomie'', ''iatagan'', ''iată'', ''iaurt'', ''iavaș'', ''iaz'', ''iazigi''. | ||
Scrierea deosebește astfel pronumele personal feminin de verbul omofon: ''ea ia''(pronunțate [ĭa ĭa]. Justificarea modului de scriere a pronumelui este de natură etimologică și morfologică: menținerea legăturii cu celelalte forme, scrise cu ''e-'' (pl. ''ele'', m. ''el'', ''ei''), ceea ce creează alternanța grafică ''e'' — ''ea''. | Scrierea deosebește astfel pronumele personal feminin de verbul omofon: ''ea ia'' (pronunțate [ĭa ĭa]. Justificarea modului de scriere a pronumelui este de natură etimologică și morfologică: menținerea legăturii cu celelalte forme, scrise cu ''e-'' (pl. ''ele'', m. ''el'', ''ei''), ceea ce creează alternanța grafică ''e'' — ''ea''. | ||
'''2'''. În interiorul cuvîntului, la începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ĭa], dar scrierea lui diferă, în linii mari, după cum există sau nu alternanță cu ''e''. | '''2'''. În interiorul cuvîntului, la începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ĭa], dar scrierea lui diferă, în linii mari, după cum există sau nu alternanță cu ''e''. | ||
Linia 126: | Linia 126: | ||
Pentru articularea substantivelor feminine terminate în consoană + ''i'' șoptit vezi '''a'''. | Pentru articularea substantivelor feminine terminate în consoană + ''i'' șoptit vezi '''a'''. | ||
— formele de feminin ale numeralelor ordinale corespunzătoare unor cardinale terminate în -''e'': ''șapte'' — ''șaptea'', ''șase'' — ''șasea'', ''zece''— ''zecea'' sau în -''i'' grafic: ''cinci'' — ''cincea'', ''douăzeci'' — ''douăzecea''; | — formele de feminin ale numeralelor ordinale corespunzătoare unor cardinale terminate în -''e'': ''șapte'' — ''șaptea'', ''șase'' — ''șasea'', ''zece'' — ''zecea'' sau în -''i'' grafic: ''cinci'' — ''cincea'', ''douăzeci'' — ''douăzecea''; | ||
— imperfectul tuturor verbelor de conjugarea a III-a și al celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul în -''i'': III ''ardea'', ''bătea'', ''făcea'', ''mergea'', ''rupea'' etc.; IV ''amețea'', ''auzea'', ''citea'', ''ochea'', ''stropea'', ''suferea'', ''venea'', ''vorbea'', ''zbughea'' etc.; | — imperfectul tuturor verbelor de conjugarea a III-a și al celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul în -''i'': III ''ardea'', ''bătea'', ''făcea'', ''mergea'', ''rupea'' etc.; IV ''amețea'', ''auzea'', ''citea'', ''ochea'', ''stropea'', ''suferea'', ''venea'', ''vorbea'', ''zbughea'' etc.; | ||
Linia 178: | Linia 178: | ||
a. Grafii corecte sînt citite greșit. Astfel, numele statului ''Ciad'' și derivatul ''ciadian'' se pronunță adesea cu [či-a] în loc de [ča] și, invers, prenume ca ''Ligia'', ''Liliana'', ''Lucian'' și cuvinte comune ca ''cianură'' și ''cianhidric'', ''oficial'' — și, mai ales, ''oficialitate'', ''oficializa'' —, ''social'' — și, mai ales, ''socialism'', ''socialist'', ''socializa'' — sînt pronunțate greșit cu [ĭa] sau [a] în loc de [i-a]; de la această pronunțare greșită nu mai e decît un pas pînă la variantele grafice incorecte de tipul ''Lucean''. | a. Grafii corecte sînt citite greșit. Astfel, numele statului ''Ciad'' și derivatul ''ciadian'' se pronunță adesea cu [či-a] în loc de [ča] și, invers, prenume ca ''Ligia'', ''Liliana'', ''Lucian'' și cuvinte comune ca ''cianură'' și ''cianhidric'', ''oficial'' — și, mai ales, ''oficialitate'', ''oficializa'' —, ''social'' — și, mai ales, ''socialism'', ''socialist'', ''socializa'' — sînt pronunțate greșit cu [ĭa] sau [a] în loc de [i-a]; de la această pronunțare greșită nu mai e decît un pas pînă la variantele grafice incorecte de tipul ''Lucean''. | ||
b. Variantele grafice cu ''ia'' în loc de ''ea'' sînt citite în mod normal cu hiat; astfel, grafia ''Oradia'' corespunde unei variante fonetice cu finală bisilabică [di-a], diferită de pronunțarea literară cu diftong, scris ''ea''. Se admit două variante fonetice și grafice la prenumele masculin ''Horia'' (trisilabic)/''Horea'' (bisilabic); cf. și ''Golea''/''Golia''. | |||
Secvența grafică ''ea'' are și ea o dublă valoare fonetică: diftongul [ḙa] sau vocalele în hiat [e-a]; de exemplu ''deal'' și ''real''. În locul pronunțării corecte cu [e-a] se întîlnesc adesea variante cu diftong (cu o silabă în minus), legate de tendința de reducere a hiatului: astfel, ''ideal'' este pronunțat adesea în două silabe în loc de trei, iar ''cereală'' cu trei silabe în loc de patru; variante fonetice cu [ḙa] pentru [e-a] apar mai ales în silabe aflate înainte de accent: de exemplu, ''idealism'', ''realitate''. Ca o reacție la asemenea pronunțări greșite, iau naștere unele variante grafice care semnalează necesitatea pronunțării bisilabice a lui ''ea'': întrucît sufixul din cuvintele scrise corect ''mediteranean'', ''licean'' este pronunțat, greșit, de mulți vorbitori, monosilabic [mediteranḙan], respectiv [ličan], unii dintre cei care știu că sufixul trebuie pronunțat în două silabe [-ne-an], respectiv [-če-an] scriu greșit -''eean'' în loc de ''-ean'' (''mediteraneean'', ''liceean''). Pentru nume proprii în ''-eea'', ca toponimul ''Crimeea'' sau prenumele ''Doroteea'', circulă două tipuri de variante grafice greșite: cu -''ea'' (''Crimea'', ''Dorotea'') și cu -''eia'' (''Crimeia'', ''Doroteia''). | |||
'''6.''' La transcrierea alfabetului chirilic litera ''я'' din scrierea limbii ruse se redă prin ''ia'' la început de cuvînt (de exemplu: ''Iakovlev'') și după vocală (de exemplu: ''Maiakovski''), dar prin ''ea'' după orice consoană (de exemplu: ''Celeabinsk''). Prenumele rusești terminate în consoană + ''я'' se transcriu deci corect prin ''ea'': ''Kolea'', ''Olea'', ''Tanea'', ''Valea'', ''Vanea'', ''Vasea'', ''Volodea'' (nu ''Kolia'', ''Tania'', ''Vasia'', ''Volodia'' etc.). Variantele grafice cu ''ia'', care reprezintă deprinderi învechite sau/și influențe străine, au uneori drept consecință modificarea pronunțării, cu o silabă în plus: [Va-ni-a], în loc de [Va-nḙa]. | |||
În onomastica românească prenumele feminine de origine slavă preluate prin filieră occidentală s-au impus cu grafia -''ia'', pronunțat bisilabic: ''Nadia'', ''Sonia''. | În onomastica românească prenumele feminine de origine slavă preluate prin filieră occidentală s-au impus cu grafia -''ia'', pronunțat bisilabic: ''Nadia'', ''Sonia''. | ||
Se scrie de asemenea ''ea'' în redarea secvenței ''чa'' din alfabetul chirilic: ''Ceapaev'' (nu ''Ciapaev''), ''Goncearov'' (nu ''Gonciarov''). | |||
'''7.''' Problema alegerii între scrierea cu ''e'' sau ''i'' a primului element al diftongului [ĭa] se poate pune și atunci cînd diftongul este constituit din alăturarea a două cuvinte. Deși pronunțarea este identică, scrierea deosebește îmbinarea ''e-a'' (= ind. prez. 3 sg. de la ''a fi'' + articol posesiv f. sg.: ''e-a mea'', ''e-a mamei'') de ''i-a'' (= pron. pers. în dativ 3 sg. sau în acuzativ 3 pl. m. + auxiliarul de 3 sg.: ''i-a dat'', ''i-a văzut''). | |||
'''8.''' Regulile scrierii cu ''ea'' sau ''ia'' sînt valabile în linii mari și pentru ''eai'' sau ''iai'', respectiv ''eau'' sau ''iau''. Cuvintele vizate sînt însă mult mai puține. | |||
La început de cuvînt și la începutul unei silabe care urmează după vocală se pronunță triftongii [ĭaĭ], [ĭaṷ] și se scrie totdeauna ''i-'': ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua'') și formele de imperfect 2 sg. și 3 pl. ''îndoiai'', ''îndoiau'', ''muiai'', ''muiau'', ''scînteiai'', ''scînteiau'', ''tăiai'', ''tăiau''. | |||
La început de cuvînt și la începutul unei silabe care urmează după vocală se pronunță triftongii [ | |||
imperfect 2 sg. și 3 pl. ''îndoiai'', ''îndoiau'', ''muiai'', ''muiau'', ''scînteiai'', | |||
''scînteiau'', ''tăiai'', ''tăiau''. | |||
După consoană în cele mai multe situații se scrie ''eai'', ''eau'': | După consoană în cele mai multe situații se scrie ''eai'', ''eau'': | ||
a. Se și pronunță triftongul [ | '''a.''' Se și pronunță triftongul [ḙaĭ], [ḙaṷ] după consoane dentale (''d'', ''l'', ''n'', ''r'', ''s'', ''t'', ''ț'', ''z''), după prepalatalele ''j'', ''ș'' și după labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v''): | ||
— în formele de imperfect ''rodeai'', ''rodeau''; ''ofileai'', ''ofileau''; ''veneai'', ''veneau''; ''sufereai'', ''sufereau''; ''oboseai'', ''oboseau''; ''citeai'', ''citeau''; ''amețeai'', ''amețeau''; ''auzeai'', ''auzeau''; ''îngrijeai'', ''îngrijeau''; ''sfîrșeai'', ''sfîrșeau''; ''vorbeai'', ''vorbeau''; ''stropeai'', ''stropeau''; ''primeai'', ''primeau''; ''bîrfeai'', ''bîrfeau''; ''aveai'', ''aveau ''etc.; | |||
— în | — în alte cuvinte: ''beau'' (imperfect 3 pl., dar și ind. prez. 1 sg. și 3 pl.), ''vreau''; ''guleai'', ''șleau''. | ||
'' | '''b.''' Se pronunță diftongul [aĭ], [aṷ] după consoanele [ḱ], [ǵ], [č], [ğ], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g'' + ''e'' ca literă ajutătoare: | ||
— în | — în formele de imperfect ''urecheai'', ''urecheau'', ''vegheai'', ''vegheau'', ''treceai'', ''treceau'', ''mergeai'', ''mergeau'' etc.; | ||
— în alte cuvinte: ''ceai'' (și ''ceainărie'', ''ceainic''), ''șcheau''. | |||
[ | Singurele cuvinte în care se scrie ''iau'' după consoană fără ca ''i'' să corespundă vocalei [i] sînt interjecții: ''miau'' (unde se și pronunță [ĭaṷ]) și ''chiau'' (pronunțat [ḱaṷ]). |