Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?”

Sari la navigare Sari la căutare
fără descrierea modificării
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 22: Linia 22:
'''1'''. La început de cuvînt, singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ĭa]. El se scrie ''ia'' în toate cuvintele, cu unica excepție a pronumelui personal de persoana a 3-a singular feminin, care se scrie corect ''ea'', deși se pronunță tot [ĭa]. Se scrie deci corect ''ia'' în poziție inițială, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''ia'' vb. (ind. prez. 3 sg. și imper. 2 sg. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iadă'' (pl. ''iede'', cf. m. ''iezi''), ''iapă'' (pl. ''iepe''), ''iarba'' (genitiv-dativ ''ierbi'', pl. ''ierburi''), ''iarnă'' (pl. ''ierni'', derivat ''ierna''), ''iasă'' (''iese'', ''ieși''), ''iatac'' (derivat ''ietăcel''), ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iazmă'' (pl. ''iezme''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''ia'' interj., ''iaca''/''iacă'', ''iacobin'', ''iactant'', ''iad'', ''iadeș'', ''iahnie'', ''iaht'', ''iama'', ''iamb'', ''ianuarie'', ''iar''/''iară'', ''iarăși'', ''iard'', ''iarmaroc'', ''iaroviza'', ''iască'', ''iasomie'', ''iatagan'', ''iată'', ''iaurt'', ''iavaș'', ''iaz'', ''iazigi''.
'''1'''. La început de cuvînt, singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ĭa]. El se scrie ''ia'' în toate cuvintele, cu unica excepție a pronumelui personal de persoana a 3-a singular feminin, care se scrie corect ''ea'', deși se pronunță tot [ĭa]. Se scrie deci corect ''ia'' în poziție inițială, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''ia'' vb. (ind. prez. 3 sg. și imper. 2 sg. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iadă'' (pl. ''iede'', cf. m. ''iezi''), ''iapă'' (pl. ''iepe''), ''iarba'' (genitiv-dativ ''ierbi'', pl. ''ierburi''), ''iarnă'' (pl. ''ierni'', derivat ''ierna''), ''iasă'' (''iese'', ''ieși''), ''iatac'' (derivat ''ietăcel''), ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iazmă'' (pl. ''iezme''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''ia'' interj., ''iaca''/''iacă'', ''iacobin'', ''iactant'', ''iad'', ''iadeș'', ''iahnie'', ''iaht'', ''iama'', ''iamb'', ''ianuarie'', ''iar''/''iară'', ''iarăși'', ''iard'', ''iarmaroc'', ''iaroviza'', ''iască'', ''iasomie'', ''iatagan'', ''iată'', ''iaurt'', ''iavaș'', ''iaz'', ''iazigi''.


Scrierea deosebește astfel pronumele personal feminin de verbul omofon: ''ea ia''(pronunțate [ĭa ĭa]. Justificarea modului de scriere a pronumelui este de natură etimologică și morfologică: menținerea legăturii cu celelalte forme, scrise cu ''e-'' (pl. ''ele'', m. ''el'', ''ei''), ceea ce creează alternanța grafică ''e'' — ''ea''.
Scrierea deosebește astfel pronumele personal feminin de verbul omofon: ''ea ia'' (pronunțate [ĭa ĭa]. Justificarea modului de scriere a pronumelui este de natură etimologică și morfologică: menținerea legăturii cu celelalte forme, scrise cu ''e-'' (pl. ''ele'', m. ''el'', ''ei''), ceea ce creează alternanța grafică ''e'' — ''ea''.


'''2'''. În interiorul cuvîntului, la începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ĭa], dar scrierea lui diferă, în linii mari, după cum există sau nu alternanță cu ''e''.
'''2'''. În interiorul cuvîntului, la începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ĭa], dar scrierea lui diferă, în linii mari, după cum există sau nu alternanță cu ''e''.
Linia 126: Linia 126:
Pentru articularea substantivelor feminine terminate în consoană + ''i'' șoptit vezi '''a'''.
Pentru articularea substantivelor feminine terminate în consoană + ''i'' șoptit vezi '''a'''.


— formele de feminin ale numeralelor ordinale corespunzătoare unor cardinale terminate în -''e'': ''șapte'' — ''șaptea'', ''șase'' — ''șasea'', ''zece''— ''zecea'' sau în -''i'' grafic: ''cinci'' — ''cincea'', ''douăzeci'' — ''douăzecea'';
— formele de feminin ale numeralelor ordinale corespunzătoare unor cardinale terminate în -''e'': ''șapte'' — ''șaptea'', ''șase'' — ''șasea'', ''zece'' — ''zecea'' sau în -''i'' grafic: ''cinci'' — ''cincea'', ''douăzeci'' — ''douăzecea'';


— imperfectul tuturor verbelor de conjugarea a III-a și al celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul în -''i'': III ''ardea'', ''bătea'', ''făcea'', ''mergea'', ''rupea'' etc.; IV ''amețea'', ''auzea'', ''citea'', ''ochea'', ''stropea'', ''suferea'', ''venea'', ''vorbea'', ''zbughea'' etc.;
— imperfectul tuturor verbelor de conjugarea a III-a și al celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul în -''i'': III ''ardea'', ''bătea'', ''făcea'', ''mergea'', ''rupea'' etc.; IV ''amețea'', ''auzea'', ''citea'', ''ochea'', ''stropea'', ''suferea'', ''venea'', ''vorbea'', ''zbughea'' etc.;
Linia 180: Linia 180:
b. Variantele grafice cu ''ia'' în loc de ''ea'' sînt citite în mod normal cu hiat; astfel, grafia ''Oradia'' corespunde unei variante fonetice cu finală bisilabică [di-a], diferită de pronunțarea literară cu diftong, scris ''ea''. Se admit două variante fonetice și grafice la prenumele masculin ''Horia'' (trisilabic)/''Horea'' (bisilabic); cf. și ''Golea''/''Golia''.
b. Variantele grafice cu ''ia'' în loc de ''ea'' sînt citite în mod normal cu hiat; astfel, grafia ''Oradia'' corespunde unei variante fonetice cu finală bisilabică [di-a], diferită de pronunțarea literară cu diftong, scris ''ea''. Se admit două variante fonetice și grafice la prenumele masculin ''Horia'' (trisilabic)/''Horea'' (bisilabic); cf. și ''Golea''/''Golia''.


Secvența grafică ''ea'' are și ea o dublă valoare fonetică: diftongul [ḙa] sau vocalele în hiat [e-a]; de exemplu ''deal'' și ''real''. În locul pronunțării corecte cu [e-a] se întîlnesc adesea variante cu diftong (cu o silabă în minus), legate de tendința de reducere a hiatului: astfel, ''ideal'' este pronunțat adesea în două silabe în loc de trei, iar ''cereală'' cu trei silabe în loc de patru; variante fonetice cu [ḙa] pentru [e-a] apar mai ales în silabe aflate înainte de accent: de exemplu, ''idealism'', ''realitate''. Ca o reacție la asemenea pronunțări greșite, iau naștere unele variante grafice care semnalează necesitatea pronunțării bisilabice a lui ''ea'': întrucît sufixul din cuvintele scrise corect ''mediteranean'', ''licean'' este pronunțat, greșit, de mulți vorbitori, monosilabic [mediteranḙan], respectiv [ličan], unii dintre cei care știu că sufixul trebuie pronunțat în două silabe [-ne-an], respectiv [-če-an] scriu greșit -''eean'' în loc de ''-ean'' (''mediteraneean'', ''liceean''). Pentru nume proprii în ''-eea'', ca toponimul ''Crimeea'' sau prenumele ''Doroteea'', circulă două tipuri de variante grafice greșite: cu -''ea'' (''Crimea'', ''Dorotea'') și cu -''eia''(''Crimeia'', ''Doroteia'').
Secvența grafică ''ea'' are și ea o dublă valoare fonetică: diftongul [ḙa] sau vocalele în hiat [e-a]; de exemplu ''deal'' și ''real''. În locul pronunțării corecte cu [e-a] se întîlnesc adesea variante cu diftong (cu o silabă în minus), legate de tendința de reducere a hiatului: astfel, ''ideal'' este pronunțat adesea în două silabe în loc de trei, iar ''cereală'' cu trei silabe în loc de patru; variante fonetice cu [ḙa] pentru [e-a] apar mai ales în silabe aflate înainte de accent: de exemplu, ''idealism'', ''realitate''. Ca o reacție la asemenea pronunțări greșite, iau naștere unele variante grafice care semnalează necesitatea pronunțării bisilabice a lui ''ea'': întrucît sufixul din cuvintele scrise corect ''mediteranean'', ''licean'' este pronunțat, greșit, de mulți vorbitori, monosilabic [mediteranḙan], respectiv [ličan], unii dintre cei care știu că sufixul trebuie pronunțat în două silabe [-ne-an], respectiv [-če-an] scriu greșit -''eean'' în loc de ''-ean'' (''mediteraneean'', ''liceean''). Pentru nume proprii în ''-eea'', ca toponimul ''Crimeea'' sau prenumele ''Doroteea'', circulă două tipuri de variante grafice greșite: cu -''ea'' (''Crimea'', ''Dorotea'') și cu -''eia'' (''Crimeia'', ''Doroteia'').
 
 
 
 
 
 
 
 
6. La transcrierea alfabetului chirilic litera ''я ''din scrierea limbii ruse se redă prin ''ia ''la început de cuvînt (de exemplu: ''Iakovlev'') și după vocală (de exemplu: ''Maiakovski''), dar prin ''ea ''după orice consoană (de exemplu: ''Celeabinsk''). Prenumele rusești terminate în consoană + ''ÿ ''se transcriu deci corect prin ''ea'': ''Kolea'', ''Olea'', ''Tanea'', ''Valea'', ''Vanea'', ''Vasea'', ''Volodea ''(nu ''Kolia'', ''Tania'', ''Vasia'', ''Volodia ''etc.). Variantele grafice cu ''ia'', care reprezintă deprinderi învechite sau/și influențe străine, au uneori drept consecință modificarea pronunțării, cu o silabă în plus: [Va-ni-a], în loc de [Va-nóa].@5@


'''6.''' La transcrierea alfabetului chirilic litera ''я'' din scrierea limbii ruse se redă prin ''ia'' la început de cuvînt (de exemplu: ''Iakovlev'') și după vocală (de exemplu: ''Maiakovski''), dar prin ''ea'' după orice consoană (de exemplu: ''Celeabinsk''). Prenumele rusești terminate în consoană + ''я'' se transcriu deci corect prin ''ea'': ''Kolea'', ''Olea'', ''Tanea'', ''Valea'', ''Vanea'', ''Vasea'', ''Volodea'' (nu ''Kolia'', ''Tania'', ''Vasia'', ''Volodia'' etc.). Variantele grafice cu ''ia'', care reprezintă deprinderi învechite sau/și influențe străine, au uneori drept consecință modificarea pronunțării, cu o silabă în plus: [Va-ni-a], în loc de [Va-nḙa].


În onomastica românească prenumele feminine de origine slavă preluate prin filieră occidentală s-au impus cu grafia -''ia'', pronunțat bisilabic: ''Nadia'', ''Sonia''.
În onomastica românească prenumele feminine de origine slavă preluate prin filieră occidentală s-au impus cu grafia -''ia'', pronunțat bisilabic: ''Nadia'', ''Sonia''.


Se scrie de asemenea ''ea'' în redarea secvenței ''чa'' din alfabetul chirilic: ''Ceapaev'' (nu ''Ciapaev''), ''Goncearov'' (nu ''Gonciarov'').


Se scrie de asemenea ''ea ''în redarea secvenței ''÷a ''din alfabetul chirilic: ''Ceapaev ''(nu ''Ciapaev''), ''Goncearov ''(nu ''Gonciarov'').
'''7.''' Problema alegerii între scrierea cu ''e'' sau ''i'' a primului element al diftongului [ĭa] se poate pune și atunci cînd diftongul este constituit din alăturarea a două cuvinte. Deși pronunțarea este identică, scrierea deosebește îmbinarea ''e-a'' (= ind. prez. 3 sg. de la ''a fi'' + articol posesiv f. sg.: ''e-a mea'', ''e-a mamei'') de ''i-a'' (= pron. pers. în dativ 3 sg. sau în acuzativ 3 pl. m. + auxiliarul de 3 sg.: ''i-a dat'', ''i-a văzut'').


7. Problema alegerii între scrierea cu ''e ''sau ''i ''a primului element al diftongului [ía] se poate pune și atunci cînd diftongul este constituit din alăturarea a două cuvinte. Deși pronunțarea este
'''8.''' Regulile scrierii cu ''ea'' sau ''ia'' sînt valabile în linii mari și pentru ''eai'' sau ''iai'', respectiv ''eau'' sau ''iau''. Cuvintele vizate sînt însă mult mai puține.


identică, scrierea deosebește îmbinarea ''e-a ''(= ind. prez. 3 sg. de la ''a fi ''+ articol posesiv f. sg.: ''e-a mea'', ''e-a mamei'') de ''i-a ''(= pron. pers. în dativ 3 sg. sau în acuzativ 3 pl. m.+ auxiliarul de 3 sg.:
La început de cuvînt și la începutul unei silabe care urmează după vocală se pronunță triftongii [ĭaĭ], [ĭaṷ] și se scrie totdeauna ''i-'': ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua'') și formele de imperfect 2 sg. și 3 pl. ''îndoiai'', ''îndoiau'', ''muiai'', ''muiau'', ''scînteiai'', ''scînteiau'', ''tăiai'', ''tăiau''.
 
''i-a dat'', ''i-a văzut'').
 
8. Regulile scrierii cu ''ea ''sau ''ia ''sînt valabile în linii mari și pentru ''eai ''sau ''iai'', respectiv ''eau ''sau ''iau''. Cuvintele vizate sînt
 
însă mult mai puține.
 
La început de cuvînt și la începutul unei silabe care urmează după vocală se pronunță triftongii [íaí], [íaů] și se scrie totdeauna ''i-'': ''iau ''(ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua'') și formele de
 
imperfect 2 sg. și 3 pl. ''îndoiai'', ''îndoiau'', ''muiai'', ''muiau'', ''scînteiai'',
 
''scînteiau'', ''tăiai'', ''tăiau''.


După consoană în cele mai multe situații se scrie ''eai'', ''eau'':
După consoană în cele mai multe situații se scrie ''eai'', ''eau'':


a. Se și pronunță triftongul [óaí], [óaů] după consoane dentale (''d'', ''l'', ''n'', ''r'', ''s'', ''t'', ț, ''z''), după prepalatalele ''j'', ș și după labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v''):
'''a.''' Se și pronunță triftongul [ḙaĭ], [ḙaṷ] după consoane dentale (''d'', ''l'', ''n'', ''r'', ''s'', ''t'', ''ț'', ''z''), după prepalatalele ''j'', ''ș'' și după labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v''):
 
— în formele de imperfect ''rodeai'', ''rodeau''; ''ofileai'', ''ofileau''; ''veneai'', ''veneau''; ''sufereai'', ''sufereau''; ''oboseai'', ''oboseau''; ''citeai'', ''citeau''; ''amețeai'', ''amețeau''; ''auzeai'', ''auzeau''; ''îngrijeai'', ''îngrijeau'';
 
''sfîrșeai'', ''sfîrșeau''; ''vorbeai'', ''vorbeau''; ''stropeai'', ''stropeau''; ''primeai'',
 
''primeau''; ''bîrfeai'', ''bîrfeau''; ''aveai'', ''aveau ''etc.;


— în alte cuvinte: ''beau ''(imperfect 3 pl., dar și ind. prez. 1 sg.
— în formele de imperfect ''rodeai'', ''rodeau''; ''ofileai'', ''ofileau''; ''veneai'', ''veneau''; ''sufereai'', ''sufereau''; ''oboseai'', ''oboseau''; ''citeai'', ''citeau''; ''amețeai'', ''amețeau''; ''auzeai'', ''auzeau''; ''îngrijeai'', ''îngrijeau''; ''sfîrșeai'', ''sfîrșeau''; ''vorbeai'', ''vorbeau''; ''stropeai'', ''stropeau''; ''primeai'', ''primeau''; ''bîrfeai'', ''bîrfeau''; ''aveai'', ''aveau ''etc.;


și 3 pl.), ''vreau''; ''guleai'', ș''leau''.b. Se pronunță diftongul [aí], [aů] după consoanele [ë], [ĺ], [č], [ę], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g ''+ ''e ''ca literă ajutătoare:
— în alte cuvinte: ''beau'' (imperfect 3 pl., dar și ind. prez. 1 sg. și 3 pl.), ''vreau''; ''guleai'', ''șleau''.  


— în formele de imperfect ''urecheai'', ''urecheau'', ''vegheai'', ''vegheau'',
'''b.''' Se pronunță diftongul [aĭ], [aṷ] după consoanele [ḱ], [ǵ], [č], [ğ], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g'' + ''e'' ca literă ajutătoare:


''treceai'', ''treceau'', ''mergeai'', ''mergeau ''etc.;
— în formele de imperfect ''urecheai'', ''urecheau'', ''vegheai'', ''vegheau'', ''treceai'', ''treceau'', ''mergeai'', ''mergeau'' etc.;


— în alte cuvinte: ''ceai ''(și ''ceainărie'', ''ceainic''), ș''cheau''. Singurele cuvinte în care se scrie ''iau ''după consoană fără ca ''i''
— în alte cuvinte: ''ceai'' (și ''ceainărie'', ''ceainic''), ''șcheau''.  


să corespundă vocalei [i] sînt interjecții: ''miau ''(unde se și pronunță
Singurele cuvinte în care se scrie ''iau'' după consoană fără ca ''i'' să corespundă vocalei [i] sînt interjecții: ''miau'' (unde se și pronunță [ĭaṷ]) și ''chiau'' (pronunțat [ḱaṷ]).


[íaů]) și ''chiau ''(pronunțat [ëaů]).
{{CuvinteCheie|ea, lua, bea, avea, aceea, aceia, aceeași, aceiași}}
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare