Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XIX. s sau z?”

== '''XIX.''' ''s'' sau ''z''? ==

Cu excepția poziției înaintea altei consoane — unde prezența lui ''s'' sau ''z'' are o condiționare de ordin fonetic, valabilă pentru cuvinte de orice origine —, problema alegerii între ''s'' și ''z'' se pune în special la neologisme: fie din pricina etimologiei multiple a unora dintre ele, fie din pricina contradicției dintre scrierea cu ''s'' și pronunțarea cu [z] în unele limbi sursă (franceza și germana).

'''1.''' Înaintea unei vocale, la început de cuvînt nu sînt numeroase probleme.

'''a.''' Se pronunță și se scrie corect ''s''- în ''safir'', ''salamandră'', ''soldă'' — și ''soldat'' —, ''supă''.

'''b.''' Se pronunță și se scrie corect ''z''- în ''zahăr'' (și întreaga familie, inclusiv neologismele ''zaharină'', ''zaharoză'' și elementul de compunere ''zahari-/zaharo-'') și în ''zalhana'', ''zegras''.

'''c.''' Se pronunță [z], dar se scrie ''s'' în termenul tehnic ''siemens'', pronunțat [zimăns], provenit dintr-un nume propriu.

'''2.''' Cele mai multe dificultăți sînt legate de poziția intervocalică.

'''a.''' Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''asista'', ''chermesă'', ''conclusiv'', ''decisiv'', ''desinență'', ''disertație'', ''disident'', ''episod'', ''esofag'', ''exclusiv'', ''finisa'', ''fisiona'' și ''fisiune'', ''francmason'', ''froasa'', ''gresie'', ''idiosincrasie'', ''incisiv'', ''inclusiv'', ''oclusiv'', ''premisă'', ''resemna'', ''resignație'', ''resorbi'', ''sesiune'', ''vernisa'', în elementele de compunere ''cvasi''- (''cvasitotalitate'', ''cvasiunanim'' etc.), ''droso''- (''drosofilă'', ''drosometru'' etc.), ''fusi''- (''fusiform''), ''gnoseo''- (''gnoseologie''), ''noso''- (''nosofobie'', ''nosomanie'', ''anosognozie'' etc.), ''pisi''- și ''piso''- (''pisiform'', ''pisolit''), ''poso''- (''posologie''), ''plesio-'' (''plesiomorf'', ''plesiozaur'' etc.), ''talaso''- (''talasofobie'', ''talasoterapie'' etc.), ''vasi''- și ''vaso''- (''vasiform'', ''vasodilatator'' etc.) și în formațiile cu prefixul ''cis''- (''cisalfa'', ''cisalpin'').

'''b.''' Se pronunță și se scrie ''z'' în cuvintele ''abuza'', ''acuza'', ''afazie'', ''aluzie'', ''aplatiza'', ''ateriza'', ''azil'', ''bază'', ''bazilică'', ''bazin'', ''bizon'', ''cauză'', ''cezar'' — și ''cezariană'' —, ''cezură'', ''confuzie'', ''criză'', ''curtoazie'', ''doză'', ''entuziasm'', ''ezoteric'', ''fantezie'', ''fază'', ''fizică'', ''frază'', ''ftizie'', ''furniza'' și ''furnizor'', ''fuziona'' și ''fuziune'', ''iluzie'', ''miozotis'', ''muză'', ''muzeu'', ''muzică'', ''ocluziune'', ''paranteză'', ''parazit'', ''pauză'' — și ''repauza'' —, ''poezie'', ''proză'', ''prozelit'', ''prozodie'', ''regiza'' și ''regizor'', ''repartiza'', ''rezecție'', ''rezilia'', ''rezista'', ''rezolva'', ''simpozion'', ''sinteză'', ''speze'', ''teză'', ''tizană'', ''transvaza'', ''vezică'', ''viteză'', în elementele de compunere ''bazi''- și ''bazo''- (''bazifit'', ''bazofil'', ''bazofobie'' etc.), ''-cazie'' și ''-caziu'' (''pleiocaziu'', ''policaziu'' etc.), ''estezio-'' (''esteziologie'', ''esteziometru'' etc.), ''fazi''- și ''fazo''- (''fazitron'', ''fazotron''), ''fîzio''- (''fiziologie'', ''fizionomie'' etc.), ''fizo''- (''fizostigmină'' etc.), ''ftizio''- (''ftiziolog'', ''ftizioterapie'' etc.), ''-gnoză'' (''diagnoză'', ''prognoză'' etc.), ''lizi''- (''lizigen'', ''lizimetru'' etc.), ''lizo''- (''lizogenie'', ''lizozimă'' etc.), ''piezo''- (''piezoelectric'', ''piezometru'' etc.), ''schizo-'' (''schizofrenie'', ''schizopode'' etc.), ''scizi''- (''scizipar''), ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.), -''zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.), în sufixele de substantive abstracte -''ază'' (''litiază'', ''zimază'' etc.), -''eză'' (''diureză'', ''geneză''), -''ezie'' (''analgezie'', ''pleurezie'' etc.), -''iză'' (''expertiză'', ''vocaliză''), -''oză'' (''avitaminoză'', ''furunculoză'', ''glucoză'' etc.), ca și în ''-eză/-euză'' pentru nume de agent sau/și de instrument (''brodeză'', ''machieză'', ''tricoteză''; ''dizeuză'') și -''eză'' pentru nume de locuitori (< -''ez'':'' burgheză'', ''franceză''), în sufixul verbal -''iza'' < fr. -''iser'' și în formațiile cu prefixele ''dez''- (''dezarma'', ''dezinforma'', ''dezordine'' etc.), ''mez''- (''mezalianță'', ''mezaventură'').

'''c.''' Pentru unele elemente de compunere nu există reguli unitare: ele se pronunță și se scriu în unele formații cu ''-s-'', iar în altele cu ''-z-''. În această situație sînt elementele de compunere ''iso-/izo-'', ''meso-/mezo-'', ''miso-/miz-''.

Se scrie și se pronunță -''zof'' și ''-zofie'' în cuvintele ''filozof'', ''filozofie'' (și familia acestora: ''filozoafă'', ''filozofa'', ''filozofală'', ''filozofard'', ''filozofic'', ''filozoficește''), ''teozof'', ''teozofie'', dar -''sofie'' în ''gimnosofie'' (cf. și ''gimnosofist'').

'''d.''' Se pronunță [z], dar se scrie ''s'' în neologisme neadaptate: ''diesel'', pronunțat [dízel], ''kieselgur'' [kizelgúr], ''kieserit'' [kizerít], ''minnesang'' [minezang].

'''3.''' Înaintea unei consoane, regulile sînt unice și măcar relativ ferme înaintea consoanelor care intră în corelație de sonoritate (lipsite de excepție înaintea consoanelor surde; cu puține excepții înaintea consoanelor sonore) și neunitare înaintea majorității consoanelor sonante.

'''a.''' Înainte de consoane surde, scrise ''c'' (și ''ce'', ''ci'', ''che'', ''chi''), ''f'', ''h'', ''k'', ''p'', ''s'', ''ș'', ''t'', ''ț'', se pronunță și se scrie totdeauna ''s'' (nu ''z''). Prefixele ''des-/dez-'', ''dis-/diz-'', ''iz-/is-'', ''răz-/răs-'', ''s-/z-'', ''trans-/tranz-'' au numai varianta cu ''-s'' în derivatele de la cuvinte cu asemenea inițiale: ''descărca'', ''descentraliza'', ''descheia'', ''desface'', ''deshăma'', ''despărți'', ''desțelina'' etc.; ''discontinuu'', ''displăcea'', ''distona'' etc.; ''iscusit'', ''ishod'', ''ispiti'' etc.; ''răscoace'', ''răsciti'', ''răsfira'', ''răsplată'', ''răsturna'' etc.; ''scufunda'', ''sfîșia'', ''spulbera'', ''stîrni'' etc.; ''transcarpatic'', ''transcendent'', ''transfocator'', ''transhidrogenaze'', ''transplanta'', ''transsiberian'', ''transtermie'' etc.

'''b.''' Înainte de consoanele sonore, scrise ''b'', ''d'', ''g'' (și ''ge'', ''gi'', ''ghe'', ''ghi''), ''j'' și ''v'', se pronunță și se scrie ''z'' în toate cuvintele din fondul tradițional (''azvîrli'', ''brazdă'', ''buzdugan'', ''gazdă'', ''guzgan'', ''mîzgă'', ''năzbîtie'', ''puzderie'', ''zbor'', ''zdup'', ''zgîria'', ''zvon'', ''zgură'' etc.; excepție: ''dis-de-dimineață'') și în diverse neologisme (''azbest'', ''brizbiz'', ''mazdeism'', ''prezbit'' etc.).

Prefixele ''des-/dez-'', ''dis-/diz-'', ''iz-/is-'', ''răz-/răs-'' și ''s-/z-'' au varianta cu -''z'' în derivatele de la cuvinte care încep cu asemenea consoane: ''dezbate'', ''dezdoi'', ''dezgheța'', ''dezgoli'', ''dezvinovăți'' etc.; ''dizgrația'';'' izbucni'', ''izdat'', ''izgoni'', ''izvodi'';'' răzbate'', ''răzda'', ''răzgîndi'', ''răzjudeca'', ''răzvrăti'' etc.; ''zbate'', ''zgoni'', ''zvînta'' etc.; consoana [z] este singura sonoră înaintea căreia prefixele ''des-/dez-'' și ''răz-/răs-'' apar în varianta cu ''-s'':'' deszăpezi'', ''deszăvorî'', ''răszice''.

Pronunțarea este de obicei cu [z], chiar atunci cînd se scrie incorect ''s'' în cuvinte ca ''sbura'' sau ''răsboi''. Înaintea consoanei [g], scrisă ''gh + e'', ''i'', prefixul ''dez-'' are varianta neliterară — fonetică și grafică — ''dej-'': ''dejgheța'', ''dejghioca'' în loc de ''dezgheța'', ''dezghioca''.

Pentru ''zdreanță'' și derivatele sale (''zdrențăros'', ''zdrențui'') există variante fonetice, neliterare, cu ''s''-, dar în acestea consoana următoare este corespondenta surda a lui [d]: ''streanță'', ''strențăros'', ''strențui''.

Înainte de ''r'' prefixul ''des-/dez-'' este corect numai cu -''z'': ''dezrădăcina'', ''dezrăsuci'', ''dezrobi''.

Înainte de ''l'', ''m'', ''n'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''breaslă'', ''cislă'', ''islam'', ''măslină'', ''odraslă'', ''slab'', ''slavă'', ''slănină'', ''slei'', ''slobod'', ''slut'', ''teslă'', ''tuslama'';'' asmuți'', ''basma'', ''bismut'', ''cosmetic'', ''osmoză'', ''smalț'' — și ''smălțui'' —, ''smarald'', ''smead'', ''smeri'', ''sminti'', ''smirnă'', ''smîntînă'', ''smîrc'', ''smoală'', ''smoc'', ''smochin'', ''smog'', ''smuci'', ''lesne'', ''snoavă'', ''snob'', ''snop'', ''trăsni'' — și întreaga familie: ''trăsnaie'', ''trăsnet'', ''trăsnitor'', ''trăsnitură'' —, ''trosni'' și în elementele de compunere ''cosmo-'' (''cosmodrom'', ''cosmografie'' etc.), ''desmo-'' (''desmodrom'', ''desmologie'' etc.), dar ''z'' în ''zlătar'', ''zloată'', ''zlot'';'' bezmetic'', ''cazma'', ''cizmă'' — și ''cizmar'', ''cizmărie'' —, ''izmă'', ''pizmă'', ''rozmarin'', ''zmeu'', ''zmeură'' — și derivatele —; ''beznă'', ''buzna'', ''caznă'' — și ''căzni'' —, ''gleznă'', ''hazna'', ''îndrăzni'', ''niznai'', ''poznă'', ''razna''. Prefixul ''des-/dez-'' se pronunță și se scrie cu ''-z'' în toate formațiile analizabile (''dezlănțui'', ''dezlega'', ''dezlipi'', ''dezlîna'';'' dezmembra'', ''dezminți'', ''dezmînia'', ''dezmoșteni'';'' deznădăjdui'', ''deznoda'' etc.) și în unele neanalizabile (''dezmetic'', ''dezmierda''), dar cu ''-s'' în ''desluși''. Prefixul ''s-/z-'' apare înainte de ''m'' în unele formații în varianta ''s-'' (''smomi'', ''smotoci'', ''smulge''), iar în altele în varianta ''z-'' (''zmăcina'', ''zmîngăli'').

Pentru cîteva afixe se pot da reguli particulare lipsite de excepții:

— prefixele ''iz-/is-'' și ''răs-/răz-'' au totdeauna variantele cu ''-z'' (''izlaz'', ''iznoavă''; ''răzleț'', ''răzmeriță'', ''răznepot'');

— neologismele pot avea numai finalele -''sm'' (inclusiv sufixul productiv ''-ism'') și -''smă'': ''chiasm'', ''comunism'', ''idealism'', ''pleonasm'', ''sarcasm'', ''spasm'';'' chiasmă'', ''clismă'', ''fantasmă'' — și ''fantasmagoric'' —, ''miasmă'', ''plasmă'', ''prismă'' — și ''prismatic'' —;

Cuvintele din fondul tradițional pot avea atît finala ''-smă'' (''agheasm''ă, ''catapeteasmă'', ''mireasmă'', ''schismă''), cît și -''zmă'' (''cizmă'', ''iazmă'', ''izmă'', ''pizmă'').

— derivatele cu sufixul -''nic'' mențin ca atare consoana finală a rădăcinii: se pronunță și se scrie ''casnic'' (< ''casă''), ''dosnic'' (< ''dos''), ''josnic'' (< ''jos''), dar ''colhoznic'' (< ''colhoz''), ''groaznic'' (< ''groază''), ''obraznic'' (< ''obraz''), ''paznic'' (< ''pază''). În cuvinte neanalizabile cu ''-nic'' se pronunță și se scrie atît ''s'' (''becisnic'', ''crîsnic''), cît și ''z'' (''năpraznic'', ''praznic'').

'''4.''' Influența consoanelor precedente este mai puțin puternică decît cea a consoanelor următoare, totuși există situații în care se pune problema alegerii între ''s'' și ''z''.

'''a.''' Cele mai multe probleme apar după consoanele sonante.

După ''l'', se pronunță și se scrie ''s'' în ''alsacian'', ''convulsie'' și ''convulsiv'', ''expulsie'', ''impulsiv'', ''repulsie'', ''revulsie'' și ''revulsiv'', dar ''z'' în ''expulza''.

După ''r'', se pronunță și se scrie corect ''s'' în ''persecuta'', ''persista'' și ''persistent'', ''universal'' și ''universitate'', dar ''z'' în ''erzaț'', ''verzal''.

'''b.''' După alte consoane cuvintele care pun probleme sînt izolate.

'''5.''' La sfîrșit de cuvînt, după vocală nu există, de asemenea, o regulă generală. Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''caraghios'', ''concis'', ''curios'', ''precis'', dar ''z'' în ''abuz'', ''aviz'', ''caz'', ''confuz'', ''marchiz'', ''uz'', precum și în formațiile cu elementul de compunere -''buz'' (''autobuz'', ''hidrobuz'', ''microbuz'', ''omnibuz'', ''troleibuz'' etc.) și cu sufixul -''ez'' (''burghez'', ''francez'' etc.). Se face deosebire între ''virtuos'' adj. „cu (multe) virtuți; moral” și ''virtuoz'' s. „artist care excelează în tehnica specialității sale”.

Inițiala unor rădăcini se modifică în unele formații prefixale: se pronunță și se scrie ''sista'' și ''asista'', ''consista'', ''persista'', dar ''rezista'' și ''subzista''; ''soluție'' și ''solvabil'', ''solvent'', dar ''dizolva'' și ''rezolva'', ''rezoluție''.

Mai frecvent apar diferențe între consoana finală a cuvîntului de bază și derivatele sufixale în care consoana respectivă devine intervocalică. Adjectivelor în -''is'' le corespund substantive abstracte în ''-izie'', uneori și verbe în -''iza'': ''concis'', dar ''concizie'';'' decis'', dar ''decizie'';'' precis'', dar ''precizie'' și ''preciza''. Adjectivelor în -''os'', de asemenea, le corespund substantive abstracte în ''-ozitate'': ''curios'', dar ''curiozitate'';'' generos'', dar ''generozitate''. De la ''Paris'' există derivate cu ''z'':'' parizer'' și ''parizian''.

Unele elemente de compunere care au rădăcini comune cu unele cuvinte de sine stătătoare și care pot sta în compuse atît pe primul loc, cît și pe al doilea se pronunță și se scriu cu ''s'' la început de cuvînt, dar cu ''z'' în poziție intervocalică: se pronunță și se scrie ''saurieni'' și ''sauro-'' (''saurografie'', ''sauropode''), dar ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.); ''somatic'' și ''somato-'' (''somatologie'', ''somatometrie'', ''somatotrop'' etc.), dar ''-zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.) și ''-zomie'' (''heterozomie'' etc.).

'''7.''' În numele proprii românești se aplică, în general, regulile valabile pentru cuvintele comune (descrise sub '''1—5''').

'''a.''' În antroponime, la început de cuvînt, înainte de vocală se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Sabina'', ''Sofia'', dar ''z'' în prenumele ''Zamfir'', ''Zamfira'' și numele de familie derivate: ''Zamfireanu'', ''Zamfirescu'', ''Zamfiroiu''.

Înainte de o consoană sonoră se pronunță și se scrie ''z'' în prenumele ''Răzvan''. Regula are aici excepții, ca ''Desdemona'' și ''Svetlana'', scrise cu ''s''.

Prenumele și, mai ales, numele de familie au numeroase variante cu ''s'' în loc de ''z'' și, mai rar, invers, respectate conform dorinței purtătorilor sau/și tradiției. Unele dintre cele cu ''s'' pentru ''z'' sînt exclusiv grafice: de exemplu, ''Elisa'', ''Musicescu'', ''Răsvan'', ''Sbierea'', ''Sdrobici'', ''Sgîrcea''. Altele, de ambele tipuri, pot fi și variante fonetice: ''Aspazia'', ''Zmaranda'', chiar ''Cosma'' și ''Smeu''.

'''b.''' Scrierea celor mai multe nume de localități se conformează regulilor ortografice existente. Se scrie corect ''z'' înainte de consoane sonore (''Bazga'', ''Izbășești'', ''Izbiceni'', ''Izgar'', ''Izvin'', ''Zbegu'', ''Zvoriștea'' etc.); în mod excepțional pentru unele denumiri administrația a menținut însă grafii învechite, cu ''s'' (de exemplu, ''Isvarna'', ''Isverna'', ''Sboghițești'', ''Sborul'', ''Svinița''). Înainte de consoane sonante se scrie atît ''z'' (''Bazna'', ''Roznov'', ''Tazlău'', ''Tuzla''), cît și ''s'' (de exemplu, ''Snamăna''); aceeași denumire poate apărea astfel în variante grafice diferite cînd este purtată de două sau mai multe localități (''Cosmești'' și ''Cozmești''), uneori creîndu-se și deosebiri artificiale față de apelativele corespunzătoare (de exemplu: ''Smei'' — și ''Smeeni'', ''Smeești'' (sic!) —, dar și ''Zmeu'' < ''zmeu''; ''Smeura'', dar ''Zmeurătu'', ''Zmeuret'' < ''zmeură'', respectiv ''zmeuret'').

{{CuvinteCheie|siemens, disertație, disident, filosof, filozof, filosofie, filozofie, svastică, aisberg, jurisdicție}}