Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XIX. s sau z?”

Sari la navigare Sari la căutare
fără descrierea modificării
 
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 25: Linia 25:
'''a.''' Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''asista'', ''chermesă'', ''conclusiv'', ''decisiv'', ''desinență'', ''disertație'', ''disident'', ''episod'', ''esofag'', ''exclusiv'', ''finisa'', ''fisiona'' și ''fisiune'', ''francmason'', ''froasa'', ''gresie'', ''idiosincrasie'', ''incisiv'', ''inclusiv'', ''oclusiv'', ''premisă'', ''resemna'', ''resignație'', ''resorbi'', ''sesiune'', ''vernisa'', în elementele de compunere ''cvasi''- (''cvasitotalitate'', ''cvasiunanim'' etc.), ''droso''- (''drosofilă'', ''drosometru'' etc.), ''fusi''- (''fusiform''), ''gnoseo''- (''gnoseologie''), ''noso''- (''nosofobie'', ''nosomanie'', ''anosognozie'' etc.), ''pisi''- și ''piso''- (''pisiform'', ''pisolit''), ''poso''- (''posologie''), ''plesio-'' (''plesiomorf'', ''plesiozaur'' etc.), ''talaso''- (''talasofobie'', ''talasoterapie'' etc.), ''vasi''- și ''vaso''- (''vasiform'', ''vasodilatator'' etc.) și în formațiile cu prefixul ''cis''- (''cisalfa'', ''cisalpin'').
'''a.''' Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''asista'', ''chermesă'', ''conclusiv'', ''decisiv'', ''desinență'', ''disertație'', ''disident'', ''episod'', ''esofag'', ''exclusiv'', ''finisa'', ''fisiona'' și ''fisiune'', ''francmason'', ''froasa'', ''gresie'', ''idiosincrasie'', ''incisiv'', ''inclusiv'', ''oclusiv'', ''premisă'', ''resemna'', ''resignație'', ''resorbi'', ''sesiune'', ''vernisa'', în elementele de compunere ''cvasi''- (''cvasitotalitate'', ''cvasiunanim'' etc.), ''droso''- (''drosofilă'', ''drosometru'' etc.), ''fusi''- (''fusiform''), ''gnoseo''- (''gnoseologie''), ''noso''- (''nosofobie'', ''nosomanie'', ''anosognozie'' etc.), ''pisi''- și ''piso''- (''pisiform'', ''pisolit''), ''poso''- (''posologie''), ''plesio-'' (''plesiomorf'', ''plesiozaur'' etc.), ''talaso''- (''talasofobie'', ''talasoterapie'' etc.), ''vasi''- și ''vaso''- (''vasiform'', ''vasodilatator'' etc.) și în formațiile cu prefixul ''cis''- (''cisalfa'', ''cisalpin'').


'''b.''' Se pronunță și se scrie ''z'' în cuvintele ''abuza'', ''acuza'', ''afazie'', ''aluzie'', ''aplatiza'', ''ateriza'', ''azil'', ''bază'', ''bazilică'', ''bazin'', ''bizon'', ''cauză'', ''cezar'' — și ''cezariană'' —, ''cezură'', ''confuzie'', ''criză'', ''curtoazie'', ''doză'', ''entuziasm'', ''ezoteric'', ''fantezie'', ''fază'', ''fizică'', ''frază'', ''ftizie'', ''furniza'' și ''furnizor'', ''fuziona'' și ''fuziune'', ''iluzie'', ''miozotis'', ''muză'', ''muzeu'', ''muzică'', ''ocluziune'', ''paranteză'', ''parazit'', ''pauză'' — și ''repauza'' —, ''poezie'', ''proză'', ''prozelit'', ''prozodie'', ''regiza'' și ''regizor'', ''repartiza'', ''rezecție'', ''rezilia'', ''rezista'', ''rezolva'', ''simpozion'', ''sinteză'', ''speze'', ''teză'', ''tizană'', ''transvaza'', ''vezică'', ''viteză'', în elementele de compunere ''bazi''- și ''bazo''- (''bazifit'', ''bazofil'', ''bazofobie'' etc.), ''-cazie'' și ''-caziu'' (''pleiocaziu'', ''policaziu'' etc.), ''estezio-'' (''esteziologie'', ''esteziometru'' etc.), ''fazi''- și ''fazo''- (''fazitron'', ''fazotron''), ''fîzio''- (''fiziologie'', ''fizionomie'' etc.), ''fizo''- (''fizostigmină'' etc.), ''ftizio''- (''ftiziolog'', ''ftizioterapie'' etc.), ''-gnoză'' (''diagnoză'', ''prognoză'' etc.), ''lizi''- (''lizigen'', ''lizimetru'' etc.), ''lizo''- (''lizogenie'', ''lizozimă'' etc.), ''piezo''- (''piezoelectric'', ''piezometru'' etc.), ''schizo-'' (''schizofrenie'', ''schizopode'' etc.), ''scizi''- (''scizipar''), ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.), -''zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.), în sufixele de substantive abstracte -''ază'' (''litiază'', ''zimază'' etc.), -''eză'' (''diureză'', ''geneză''), -''ezie'' (''analgezie'', ''pleurezie'' etc.), -''iză'' (''expertiză'', ''vocaliză''), -''oză'' (''avitaminoză'', ''furunculoză'', ''glucoză'' etc.), ca și în ''-eză/-euză'' pentru nume de agent sau/și de instrument (''brodeză'', ''machieză'', ''tricoteză'';'' ''dizeuză'') și -''eză'' pentru nume de locuitori (< -''ez'':'' burgheză'', ''franceză''), în sufixul verbal -''iza'' < fr. -''iser'' și în formațiile cu prefixele ''dez''- (''dezarma'', ''dezinforma'', ''dezordine'' etc.), ''mez''- (''mezalianță'', ''mezaventură'').
'''b.''' Se pronunță și se scrie ''z'' în cuvintele ''abuza'', ''acuza'', ''afazie'', ''aluzie'', ''aplatiza'', ''ateriza'', ''azil'', ''bază'', ''bazilică'', ''bazin'', ''bizon'', ''cauză'', ''cezar'' — și ''cezariană'' —, ''cezură'', ''confuzie'', ''criză'', ''curtoazie'', ''doză'', ''entuziasm'', ''ezoteric'', ''fantezie'', ''fază'', ''fizică'', ''frază'', ''ftizie'', ''furniza'' și ''furnizor'', ''fuziona'' și ''fuziune'', ''iluzie'', ''miozotis'', ''muză'', ''muzeu'', ''muzică'', ''ocluziune'', ''paranteză'', ''parazit'', ''pauză'' — și ''repauza'' —, ''poezie'', ''proză'', ''prozelit'', ''prozodie'', ''regiza'' și ''regizor'', ''repartiza'', ''rezecție'', ''rezilia'', ''rezista'', ''rezolva'', ''simpozion'', ''sinteză'', ''speze'', ''teză'', ''tizană'', ''transvaza'', ''vezică'', ''viteză'', în elementele de compunere ''bazi''- și ''bazo''- (''bazifit'', ''bazofil'', ''bazofobie'' etc.), ''-cazie'' și ''-caziu'' (''pleiocaziu'', ''policaziu'' etc.), ''estezio-'' (''esteziologie'', ''esteziometru'' etc.), ''fazi''- și ''fazo''- (''fazitron'', ''fazotron''), ''fîzio''- (''fiziologie'', ''fizionomie'' etc.), ''fizo''- (''fizostigmină'' etc.), ''ftizio''- (''ftiziolog'', ''ftizioterapie'' etc.), ''-gnoză'' (''diagnoză'', ''prognoză'' etc.), ''lizi''- (''lizigen'', ''lizimetru'' etc.), ''lizo''- (''lizogenie'', ''lizozimă'' etc.), ''piezo''- (''piezoelectric'', ''piezometru'' etc.), ''schizo-'' (''schizofrenie'', ''schizopode'' etc.), ''scizi''- (''scizipar''), ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.), -''zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.), în sufixele de substantive abstracte -''ază'' (''litiază'', ''zimază'' etc.), -''eză'' (''diureză'', ''geneză''), -''ezie'' (''analgezie'', ''pleurezie'' etc.), -''iză'' (''expertiză'', ''vocaliză''), -''oză'' (''avitaminoză'', ''furunculoză'', ''glucoză'' etc.), ca și în ''-eză/-euză'' pentru nume de agent sau/și de instrument (''brodeză'', ''machieză'', ''tricoteză''; ''dizeuză'') și -''eză'' pentru nume de locuitori (< -''ez'':'' burgheză'', ''franceză''), în sufixul verbal -''iza'' < fr. -''iser'' și în formațiile cu prefixele ''dez''- (''dezarma'', ''dezinforma'', ''dezordine'' etc.), ''mez''- (''mezalianță'', ''mezaventură'').


Prezența lui ''z'' în loc de ''s'' este controversată la cuvintele al căror etimon are ''ss'' (''bazin'', ''viteză'', ''sciziune''), inclusiv la verbele (''aplatiza'', ''ateriza'', ''furniza'', ''regiza'') în care ''-isa'' < fr. ''-iss-'' s-a confundat cu paronimul ''-iza'' < fr. ''-iser'' (din ''concretiza'', ''realiza'', ''sonoriza'' etc.), și în elementele de compunere din terminologia internațională, scrise în diverse limbi cu -''ss''- (''scizi-'') sau -''s''- (toate celelalte).
Prezența lui ''z'' în loc de ''s'' este controversată la cuvintele al căror etimon are ''ss'' (''bazin'', ''viteză'', ''sciziune''), inclusiv la verbele (''aplatiza'', ''ateriza'', ''furniza'', ''regiza'') în care ''-isa'' < fr. ''-iss-'' s-a confundat cu paronimul ''-iza'' < fr. ''-iser'' (din ''concretiza'', ''realiza'', ''sonoriza'' etc.), și în elementele de compunere din terminologia internațională, scrise în diverse limbi cu -''ss''- (''scizi-'') sau -''s''- (toate celelalte).
Linia 39: Linia 39:
Se scrie și se pronunță ''miso-'' (''misogamie'', ''misogin'', ''misologie'' etc.), dar ''miz-'' în ''mizantrop'' și derivatele acestuia, deci ''-s-'' în interiorul elementului de compunere (înaintea vocalei tematice ''o''), dar ''-z-'' la întîlnirea cu o inițială vocalică.  
Se scrie și se pronunță ''miso-'' (''misogamie'', ''misogin'', ''misologie'' etc.), dar ''miz-'' în ''mizantrop'' și derivatele acestuia, deci ''-s-'' în interiorul elementului de compunere (înaintea vocalei tematice ''o''), dar ''-z-'' la întîlnirea cu o inițială vocalică.  


Se scrie și se pronunță-''zof'' și''-zofie'' în cuvintele ''filozof'', ''filozofie''(și familia acestora:''filozoafă'', ''filozofa'', ''filozofală'', ''filozofard'', ''filozofic'' ,''filozoficește''), ''teozof'', ''teozofie'', dar -''sofie'' în ''gimnosofie'' (cf. și ''gimnosofist'').
Se scrie și se pronunță -''zof'' și ''-zofie'' în cuvintele ''filozof'', ''filozofie'' (și familia acestora: ''filozoafă'', ''filozofa'', ''filozofală'', ''filozofard'', ''filozofic'', ''filozoficește''), ''teozof'', ''teozofie'', dar -''sofie'' în ''gimnosofie'' (cf. și ''gimnosofist'').


Scrierea cu ''-s-'' în ''filosof'', ''filosofie'' etc. este dintre cele mai controversate, din rațiuni pur etimologice; chiar cei care o susțin pronunță însă cu ''-z-'' (cum se pronunță și în franceză, germană, engleză) cuvintele în cauză, spre deosebire de compusele cu ''gimno''-, cu caracter mai tehnic.
Scrierea cu ''-s-'' în ''filosof'', ''filosofie'' etc. este dintre cele mai controversate, din rațiuni pur etimologice; chiar cei care o susțin pronunță însă cu ''-z-'' (cum se pronunță și în franceză, germană, engleză) cuvintele în cauză, spre deosebire de compusele cu ''gimno''-, cu caracter mai tehnic.
Linia 73: Linia 73:
Pentru ''zdreanță'' și derivatele sale (''zdrențăros'', ''zdrențui'') există variante fonetice, neliterare, cu ''s''-, dar în acestea consoana următoare este corespondenta surda a lui [d]: ''streanță'', ''strențăros'', ''strențui''.
Pentru ''zdreanță'' și derivatele sale (''zdrențăros'', ''zdrențui'') există variante fonetice, neliterare, cu ''s''-, dar în acestea consoana următoare este corespondenta surda a lui [d]: ''streanță'', ''strențăros'', ''strențui''.


'''c.''' Înaintea consoanelor sonante [r], [l], [m], [n] alegerea între ''s'' și ''z'' nu are reguli generale de pronunțare și de scriere.


Înainte de ''r'' prefixul ''des-/dez-'' este corect numai cu -''z'': ''dezrădăcina'', ''dezrăsuci'', ''dezrobi''.


Înainte de ''l'', ''m'', ''n'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''breaslă'', ''cislă'', ''islam'', ''măslină'', ''odraslă'', ''slab'', ''slavă'', ''slănină'', ''slei'', ''slobod'', ''slut'', ''teslă'', ''tuslama'';'' asmuți'', ''basma'', ''bismut'', ''cosmetic'', ''osmoză'', ''smalț'' — și ''smălțui'' —, ''smarald'', ''smead'', ''smeri'', ''sminti'', ''smirnă'', ''smîntînă'', ''smîrc'', ''smoală'', ''smoc'', ''smochin'', ''smog'', ''smuci'', ''lesne'', ''snoavă'', ''snob'', ''snop'', ''trăsni'' — și întreaga familie: ''trăsnaie'', ''trăsnet'', ''trăsnitor'', ''trăsnitură'' —, ''trosni'' și în elementele de compunere ''cosmo-'' (''cosmodrom'', ''cosmografie'' etc.), ''desmo-'' (''desmodrom'', ''desmologie'' etc.), dar ''z'' în ''zlătar'', ''zloată'', ''zlot'';'' bezmetic'', ''cazma'', ''cizmă'' — și ''cizmar'', ''cizmărie'' —, ''izmă'', ''pizmă'', ''rozmarin'', ''zmeu'', ''zmeură'' — și derivatele —; ''beznă'', ''buzna'', ''caznă'' — și ''căzni'' —, ''gleznă'', ''hazna'', ''îndrăzni'', ''niznai'', ''poznă'', ''razna''. Prefixul ''des-/dez-'' se pronunță și se scrie cu ''-z'' în toate formațiile analizabile (''dezlănțui'', ''dezlega'', ''dezlipi'', ''dezlîna'';'' dezmembra'', ''dezminți'', ''dezmînia'', ''dezmoșteni'';'' deznădăjdui'', ''deznoda'' etc.) și în unele neanalizabile (''dezmetic'', ''dezmierda''), dar cu ''-s'' în ''desluși''. Prefixul ''s-/z-'' apare înainte de ''m'' în unele formații în varianta ''s-'' (''smomi'', ''smotoci'', ''smulge''), iar în altele în varianta ''z-'' (''zmăcina'', ''zmîngăli'').


Pentru cîteva afixe se pot da reguli particulare lipsite de excepții:


 
— prefixele ''iz-/is-'' și ''răs-/răz-'' au totdeauna variantele cu ''-z'' (''izlaz'', ''iznoavă''; ''răzleț'', ''răzmeriță'', ''răznepot'');
 
 
 
c. Înaintea consoanelor sonante [r], [l], [m], [n] alegerea între ''s'' și ''z'' nu are reguli generale de pronunțare și de scriere.
 
Înainte de ''r'' prefixul ''des-/dez-'' este corect numai cu -''z'':'' dezrădăcina'', ''dezrăsuci'', ''dezrobi''.
 
Înainte de ''l'', ''m'', ''n'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''breaslă'', ''cislă'', ''islam'', ''măslină'', ''odraslă'', ''slab'', ''slavă'', ''slănină'', ''slei'', ''slobod'', ''slut'', ''teslă'', ''tuslama'';'' asmuți'', ''basma'', ''bismut'', ''cosmetic'', ''osmoză'', ''smal''ț— și ''smălțui'' —, ''smarald'', ''smead'', ''smeri'', ''sminti'', ''smirnă'', ''smîntînă'', ''smîrc'', ''smoală'', ''smoc'', ''smochin'', ''smog'', ''smuci'', ''lesne'', ''snoavă'', ''snob'', ''snop'', ''trăsni'' — și întreaga familie: ''trăsnaie'', ''trăsnet'', ''trăsnitor'', ''trăsnitură'' —, ''trosni'' și în elementele de compunere ''cosmo-'' (''cosmodrom'', ''cosmografie'' etc.), ''desmo-'' (''desmodrom'', ''desmologie'' etc.), dar ''z'' în ''zlătar'', ''zloată'', ''zlot'';'' bezmetic'', ''cazma'', ''cizmă'' — și ''cizmar'', ''cizmărie'' —, ''izmă'', ''pizmă'', ''rozmarin'', ''zmeu'', ''zmeură'' — și derivatele —; ''beznă'', ''buzna'', ''caznă'' — și ''căzni'' —, ''gleznă'', ''hazna'', ''îndrăzni'', ''niznai'', ''poznă'', ''razna''. Prefixul ''des-/dez-'' se pronunță și se scrie cu ''-z'' în toate formațiile analizabile (''dezlănțui'', ''dezlega'', ''dezlipi'', ''dezlîna'';'' dezmembra'', ''dezminți'', ''dezmînia'', ''dezmo''ș''teni'';'' deznădăjdui'', ''deznoda'' etc.) și în unele neanalizabile (''dezmetic'', ''dezmierda''), dar cu ''-s'' în ''deslu''ș''i''. Prefixul ''s''-''/z-'' apare înainte de ''m'' în unele formații în varianta ''s-'' (''smomi'', ''smotoci'', ''smulge''), iar în altele în varianta ''z-'' (''zmăcina'', ''zmîngăli'').Pentru cîteva afixe se pot da reguli particulare lipsite de excepții:
 
— prefixele ''iz-/is-'' și ''răs-/răz-'' au totdeauna variantele cu ''-z'' (''izlaz'', ''iznoav''ă;'' răzle''ț, ''răzmeri''ță, ''răznepot'');


— prefixul ''trans''- are totdeauna varianta cu ''-s'' (''translitera'', ''transmutație'' etc.);
— prefixul ''trans''- are totdeauna varianta cu ''-s'' (''translitera'', ''transmutație'' etc.);


— neologismele pot avea numai finalele -''sm'' (inclusiv sufixul productiv ''-ism'') și -''sm''ă:'' chiasm'', ''comunism'', ''idealism'', ''pleonasm'', ''sarcasm'', ''spasm'';'' chiasmă'', ''clismă'', ''fantasmă'' — și ''fantasmagoric'' —, ''miasmă'', ''plasmă'', ''prismă'' — și ''prismatic'' —;
— neologismele pot avea numai finalele -''sm'' (inclusiv sufixul productiv ''-ism'') și -''smă'': ''chiasm'', ''comunism'', ''idealism'', ''pleonasm'', ''sarcasm'', ''spasm'';'' chiasmă'', ''clismă'', ''fantasmă'' — și ''fantasmagoric'' —, ''miasmă'', ''plasmă'', ''prismă'' — și ''prismatic'' —;


Cuvintele din fondul tradițional pot avea atît finala ''-smă'' (''agheasm''ă,
Cuvintele din fondul tradițional pot avea atît finala ''-smă'' (''agheasm''ă, ''catapeteasmă'', ''mireasmă'', ''schismă''), cît și -''zmă'' (''cizmă'', ''iazmă'', ''izmă'', ''pizmă'').


''catapeteasmă'', ''mireasmă'', ''schism''ă), cît și -''zmă'' (''cizmă'', ''iazmă'', ''izmă'', ''pizm''ă).
— derivatele cu sufixul -''nic'' mențin ca atare consoana finală a rădăcinii: se pronunță și se scrie ''casnic'' (< ''casă''), ''dosnic'' (< ''dos''), ''josnic'' (< ''jos''), dar ''colhoznic'' (< ''colhoz''), ''groaznic'' (< ''groază''), ''obraznic'' (< ''obraz''), ''paznic'' (< ''pază''). În cuvinte neanalizabile cu ''-nic'' se pronunță și se scrie atît ''s'' (''becisnic'', ''crîsnic''), cît și ''z'' (''năpraznic'', ''praznic'').


Lipsa unei reguli unitare și oscilațiile în timp ale unor reguli individuale explică existența a numeroase variante, în special cu ''s'' în loc de ''z'' (de exemplu, ''cismă''; ''glesnă'', ''islaz'', ''smeură''), dar și cu ''z'' în loc de ''s'' (de exemplu, ''agheazmă'', ''idealizm'', ''trăznet'', ''zmîntînă''). În unele situații variantele grafice cu ''s'' în loc de ''z'' reprezintă vechi deprinderi ortografice susținute de regulile academice din 1932.


— derivatele cu sufixul -''nic'' mențin ca atare consoana finală a rădăcinii: se pronunță și se scrie ''casnic'' (< ''cas''ă), ''dosnic'' (< ''dos''), ''josnic'' (< ''jos''), dar ''colhoznic'' (< ''colhoz''), ''groaznic'' (< ''groaz''ă), ''obraznic'' (< ''obraz''), ''paznic'' (< ''paz''ă). În cuvinte neanalizabile cu ''-nic'' se pronunță și se scrie atît ''s'' (''becisnic'', ''crîsnic''), cît și ''z''
'''4.''' Influența consoanelor precedente este mai puțin puternică decît cea a consoanelor următoare, totuși există situații în care se pune problema alegerii între ''s'' și ''z''.


(''năpraznic'', ''praznic'').
'''a.''' Cele mai multe probleme apar după consoanele sonante.


După ''n'', se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''însă'', ''cens'', ''consista'', ''consul'', ''consult'', ''hortensie'', ''pensie'', ''recensămînt'', ''sens'' — și unele derivate ale sale: ''sensibil'', ''sensibilitate'', ''sensibiliza'' —, precum și în elementele de compunere ''anseri''- (''anseriforme''), ''ansi-'' (''ansiform'') și ''anso-'' (''ansotomie''), dar ''z'' în ''cenzitar'', ''cenzură'', ''recenza'' — și ''recenzent'', ''recenzie'', ''recenzor'' —, ''senzație'', ''senzitiv'', ''senzor'', ''senzorial'', ''senzual''. Prefixul ''trans-'' /''tranz''- are ''s'' în formațiile analizabile (''transaminare'', ''transatlantic'', ''transelectronaze'', ''transiluminare'', ''transoceanic'', ''transuranic''), dar ''z'' în cuvintele neanalizabile (''tranzient'', ''tranzit'', ''tranzita'', ''tranzitiv'', ''tranzitoriu'', ''tranziție'') sau greu analizabile (''tranzacție'', ''tranzistor'').


Lipsauneireguliunitareșioscilațiileîntimpaleunorreguliindividualeexplică existența a numeroase variante, în special cu ''s'' în loc de ''z'' (de exemplu, ''cism''ă;'' glesnă'', ''islaz'', ''smeur''ă), dar și cu ''z'' în loc de ''s'' (de exemplu, ''agheazmă'', ''idealizm'', ''trăznet'', ''zmîntîn''ă). În unele situații variantele grafice cu ''s'' în loc de ''z'' reprezintă vechi deprinderi ortografice susținute de regulile academice din 1932.4. Influența consoanelor precedente este mai puțin puternică decît cea a consoanelor următoare, totuși există situații în care se pune problema alegerii între ''s'' și ''z''.
După ''l'', se pronunță și se scrie ''s'' în ''alsacian'', ''convulsie'' și ''convulsiv'', ''expulsie'', ''impulsiv'', ''repulsie'', ''revulsie'' și ''revulsiv'', dar ''z'' în ''expulza''.


a. Cele mai multe probleme apar după consoanele sonante.
După ''r'', se pronunță și se scrie corect ''s'' în ''persecuta'', ''persista'' și ''persistent'', ''universal'' și ''universitate'', dar ''z'' în ''erzaț'', ''verzal''.


După ''n, ''se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''însă'', ''cens'', ''consista'', ''consul'', ''consult'', ''hortensie'', ''pensie'', ''recensămînt'', ''sens'' — și unele derivate ale sale: ''sensibil'', ''sensibilitate'', ''sensibiliza'' —, precum și în elementele de compunere ''anseri''- (''anseriforme''), ''ansi-'' (''ansiform'') și ''anso-'' (''ansotomie''), dar ''z'' în ''cenzitar'', ''cenzură'', ''recenza'' — și ''recenzent'', ''recenzie'', ''recenzor'' —, ''senzație'', ''senzitiv'', ''senzor'', ''senzorial'', ''senzual''. Prefixul ''trans-'' /''tranz''- are ''s'' în formațiile analizabile (''transaminare'', ''transatlantic'', ''transelectronaze'', ''transiluminare'', ''transoceanic'', ''transuranic''), dar ''z'' în cuvintele neanalizabile (''tranzient'', ''tranzit'', ''tranzita'', ''tranzitiv'', ''tranzitoriu'', ''tranziție'') sau greu analizabile (''tranzacție'', ''tranzistor'').
'''b.''' După alte consoane cuvintele care pun probleme sînt izolate.
 
După ''l, ''se pronunță și se scrie ''s'' în ''alsacian'', ''convulsie'' și ''convulsiv'', ''expulsie'', ''impulsiv'', ''repulsie'', ''revulsie'' și ''revulsiv'', dar ''z'' în ''expulza''.
 
După ''r, ''se pronunță și se scrie corect ''s'' în ''persecuta'', ''persista'' și ''persistent'', ''universal'' și ''universitate'', dar ''z'' în ''erza''ț, ''verzal''.
 
b. După alte consoane cuvintele care pun probleme sînt izolate.


Se pronunță și se scrie ''s'' în ''rucsac'' < germ. ''Rucksack'', datorită analizei prin ''sac''.
Se pronunță și se scrie ''s'' în ''rucsac'' < germ. ''Rucksack'', datorită analizei prin ''sac''.
Linia 119: Linia 109:
Se pronunță și se scrie ''z'' în ''subzista'' și derivatele sale.
Se pronunță și se scrie ''z'' în ''subzista'' și derivatele sale.


5. La sfîrșit de cuvînt, după vocală nu există, de asemenea, o regulă generală. Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''caraghios'', ''concis'', ''curios'', ''precis'', dar ''z'' în ''abuz'', ''aviz'', ''caz'', ''confuz'', ''marchiz'', ''uz'', precum și în formațiile cu elementul de compunere -''buz'' (''autobuz'', ''hidrobuz'', ''microbuz'', ''omnibuz'', ''troleibuz'' etc.) și cu sufixul -''ez'' (''burghez'', ''francez'' etc.). Se face deosebire între ''virtuos'' adj. „cu (multe) virtuți; moral” și ''virtuoz'' s. „artist care excelează în tehnica specialității sale”.Prezența lui ''z'' în loc de ''s'' este controversată la elementul de compunere ''-buz'', extras din ''omnibuz'' < ''omnibus'' (la origine cuvînt latinesc în forma de dativ-ablativ plural); variantele cu ''s'' la formațiile cu acest element sînt deci etimologice.
'''5.''' La sfîrșit de cuvînt, după vocală nu există, de asemenea, o regulă generală. Se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''caraghios'', ''concis'', ''curios'', ''precis'', dar ''z'' în ''abuz'', ''aviz'', ''caz'', ''confuz'', ''marchiz'', ''uz'', precum și în formațiile cu elementul de compunere -''buz'' (''autobuz'', ''hidrobuz'', ''microbuz'', ''omnibuz'', ''troleibuz'' etc.) și cu sufixul -''ez'' (''burghez'', ''francez'' etc.). Se face deosebire între ''virtuos'' adj. „cu (multe) virtuți; moral” și ''virtuoz'' s. „artist care excelează în tehnica specialității sale”.


Prezența lui ''z'' în loc de ''s'' este controversată la elementul de compunere ''-buz'', extras din ''omnibuz'' < ''omnibus'' (la origine cuvînt latinesc în forma de dativ-ablativ plural); variantele cu ''s'' la formațiile cu acest element sînt deci etimologice.


6. Alegerea între ''s'' și ''z'' este complicată de împrejurarea că normele au adesea recomandări diferite la cuvinte înrudite.
6. Alegerea între ''s'' și ''z'' este complicată de împrejurarea că normele au adesea recomandări diferite la cuvinte înrudite.


Inițiala unor rădăcini se modifică în unele formații prefixale: se pronunță și se scrie ''sista'' și ''asista'', ''consista'', ''persista'', dar ''rezista'' și ''subzista'';'' soluție ''și'' solvabil'', ''solvent'', dar ''dizolva'' și ''rezolva'', ''rezoluție''.
Inițiala unor rădăcini se modifică în unele formații prefixale: se pronunță și se scrie ''sista'' și ''asista'', ''consista'', ''persista'', dar ''rezista'' și ''subzista''; ''soluție'' și ''solvabil'', ''solvent'', dar ''dizolva'' și ''rezolva'', ''rezoluție''.
 
Mai frecvent apar diferențe între consoana finală a cuvîntului de bază și derivatele sufixale în care consoana respectivă devine intervocalică. Adjectivelor în -''is'' le corespund substantive abstracte în ''-izie'', uneori și verbe în -''iza'':'' concis'', dar ''concizie'';'' decis'', dar ''decizie'';'' precis'', dar ''precizie'' și ''preciza''. Adjectivelor în -''os'', de asemenea, le corespund substantive abstracte în ''-ozitate'':'' curios'', dar ''curiozitate'';'' generos'', dar ''generozitate''. De la ''Paris'' există derivate cu ''z'':'' parizer ''și'' parizian''.


Uneori există diferențe în aceeași poziție intervocalică. Adjectivelor (uneori substantivizate) în ''-siv'' le corespund substantive abstracte în ''-zie'' sau ''-ziune'':'' conclusiv'', dar ''concluzie'';'' corosiv'', dar ''coroziune'';'' incisiv'', dar ''incizie'';'' inclusiv'', dar ''incluziune'' etc. Verbului ''glasa'' îi corespunde substantivul ''glazur''ă.Unele elemente de compunere care au rădăcini comune cu unele cuvinte de sine stătătoare și care pot sta în compuse atît pe primul loc, cît și pe al doilea se pronunță și se scriu cu ''s'' la început de cuvînt, dar cu ''z'' în poziție intervocalică: se pronunță și se scrie ''saurieni'' și ''sauro-'' (''saurografie'', ''sauropode''), dar ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.); ''somatic'' și ''somato-'' (''somatologie'', ''somatometrie'', ''somatotrop'' etc.), dar ''-zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.) și ''-zomie'' (''heterozomie'' etc.).
Mai frecvent apar diferențe între consoana finală a cuvîntului de bază și derivatele sufixale în care consoana respectivă devine intervocalică. Adjectivelor în -''is'' le corespund substantive abstracte în ''-izie'', uneori și verbe în -''iza'': ''concis'', dar ''concizie'';'' decis'', dar ''decizie'';'' precis'', dar ''precizie'' și ''preciza''. Adjectivelor în -''os'', de asemenea, le corespund substantive abstracte în ''-ozitate'': ''curios'', dar ''curiozitate'';'' generos'', dar ''generozitate''. De la ''Paris'' există derivate cu ''z'':'' parizer'' și ''parizian''.


Uneori există diferențe în aceeași poziție intervocalică. Adjectivelor (uneori substantivizate) în ''-siv'' le corespund substantive abstracte în ''-zie'' sau ''-ziune'': ''conclusiv'', dar ''concluzie''; ''corosiv'', dar ''coroziune''; ''incisiv'', dar ''incizie'';'' inclusiv'', dar ''incluziune'' etc. Verbului ''glasa'' îi corespunde substantivul ''glazură''.


Într-o situație asemănătoare se găsesc cuvintele ''sofism'', ''sofist'' și derivatele acestuia — față de elementele de compunere ''-zof'' și ''-zofie'' din ''filozof'', ''filozofie'', ''teozof'', ''teozofie''; distanța semantică face ca aici să nu se simtă identitatea rădăcinii.Acolo unde legătura e ceva mai clară ''s'' se menține în poziție intervocalică: ''gimnosofie'', ''gimnosofist''. Argumentul principal al scrierii cu -''z''- în ''filozofie'' și cu ''-s-'' în ''gimnosofie'' este concordanța cu pronunțarea (vezi 2 c ).
Unele elemente de compunere care au rădăcini comune cu unele cuvinte de sine stătătoare și care pot sta în compuse atît pe primul loc, cît și pe al doilea se pronunță și se scriu cu ''s'' la început de cuvînt, dar cu ''z'' în poziție intervocalică: se pronunță și se scrie ''saurieni'' și ''sauro-'' (''saurografie'', ''sauropode''), dar ''-zaur'' (''dinozaur'', ''ihtiozaur'' etc.); ''somatic'' și ''somato-'' (''somatologie'', ''somatometrie'', ''somatotrop'' etc.), dar ''-zom'' (''cromozom'', ''microzom'' etc.) și ''-zomie'' (''heterozomie'' etc.).


Într-o situație asemănătoare se găsesc cuvintele ''sofism'', ''sofist'' — și derivatele acestuia — față de elementele de compunere ''-zof'' și ''-zofie'' din ''filozof'', ''filozofie'', ''teozof'', ''teozofie''; distanța semantică face ca aici să nu se simtă identitatea rădăcinii. Acolo unde legătura e ceva mai clară ''s'' se menține în poziție intervocalică: ''gimnosofie'', ''gimnosofist''. Argumentul principal al scrierii cu -''z''- în ''filozofie'' și cu ''-s-'' în ''gimnosofie'' este concordanța cu pronunțarea (vezi '''2 c''').


7. În numele proprii românești se aplică, în general, regulile valabile pentru cuvintele comune (descrise sub 1—5).
'''7.''' În numele proprii românești se aplică, în general, regulile valabile pentru cuvintele comune (descrise sub '''1—5''').


a. În antroponime, la început de cuvînt, înainte de vocală se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Sabina'', ''Sofia'', dar ''z'' în prenumele ''Zamfir'', ''Zamfira'' și numele de familie derivate: ''Zamfireanu'', ''Zamfirescu'', ''Zamfiroiu''.
'''a.''' În antroponime, la început de cuvînt, înainte de vocală se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Sabina'', ''Sofia'', dar ''z'' în prenumele ''Zamfir'', ''Zamfira'' și numele de familie derivate: ''Zamfireanu'', ''Zamfirescu'', ''Zamfiroiu''.


În poziție intervocalică se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Aspasia'', ''Elisabeta'', ''Iosif'' și ''Iosefina'', dar ''z'' în ''Ambrozie'', ''Artemiza'', ''Baltazar'', ''Cezar'' și ''Cezarina'', ''Dezideriu'', ''Eliza'', ''Rozalia'', ''Sarmiza'', ''Suzana''.
În poziție intervocalică se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Aspasia'', ''Elisabeta'', ''Iosif'' și ''Iosefina'', dar ''z'' în ''Ambrozie'', ''Artemiza'', ''Baltazar'', ''Cezar'' și ''Cezarina'', ''Dezideriu'', ''Eliza'', ''Rozalia'', ''Sarmiza'', ''Suzana''.


Numele personalității antice ''Cezar'' poate fi scris și în forma sa originară, neadaptată: (''Caius Iulius'') ''Caesar'', nu însă și ''Cesar''.


Numele personalității antice ''Cezar'' poate fi scris și în forma sa originară, neadaptată: (''Caius Iulius'')'' Caesar'', nu însă și ''Cesar''.
Înainte de o consoană sonoră se pronunță și se scrie ''z'' în prenumele ''Răzvan''. Regula are aici excepții, ca ''Desdemona'' și ''Svetlana'', scrise cu ''s''.


Înainte de o consoană sonantă se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Smaranda'', dar ''z'' în ''Cozma'' și ''Cozmin''.


Înainte de o consoană sonoră se pronunță și se scrie ''z'' în prenumele ''Răzvan''. Regula are aici excepții, ca ''Desdemona'' și ''Svetlana'', scrise cu ''s''.Înainte de o consoană sonantă se pronunță și se scrie ''s'' în prenumele ''Smaranda'', dar ''z'' în ''Cozma'' și ''Cozmin''.
Prenumele și, mai ales, numele de familie au numeroase variante cu ''s'' în loc de ''z'' și, mai rar, invers, respectate conform dorinței purtătorilor sau/și tradiției. Unele dintre cele cu ''s'' pentru ''z'' sînt exclusiv grafice: de exemplu, ''Elisa'', ''Musicescu'', ''Răsvan'', ''Sbierea'', ''Sdrobici'', ''Sgîrcea''. Altele, de ambele tipuri, pot fi și variante fonetice: ''Aspazia'', ''Zmaranda'', chiar ''Cosma'' și ''Smeu''.


Prenumele și, mai ales, numele de familie au numeroase variante cu ''s'' în loc de ''z'' și, mai rar, invers, respectate conform dorinței purtătorilor sau/și tradiției. Unele dintre cele cu ''s'' pentru ''z'' sînt exclusiv grafice: de exemplu, ''Elisa'', ''Musicescu'', ''Răsvan'', ''Sbierea'', ''Sdrobici'', ''Sgîrcea''. Altele, de ambele tipuri, pot fi și variante fonetice: ''Aspazia'', ''Zmaranda'', chiar ''Cosma'' și ''Smeu''.
'''b.''' Scrierea celor mai multe nume de localități se conformează regulilor ortografice existente. Se scrie corect ''z'' înainte de consoane sonore (''Bazga'', ''Izbășești'', ''Izbiceni'', ''Izgar'', ''Izvin'', ''Zbegu'', ''Zvoriștea'' etc.); în mod excepțional pentru unele denumiri administrația a menținut însă grafii învechite, cu ''s'' (de exemplu, ''Isvarna'', ''Isverna'', ''Sboghițești'', ''Sborul'', ''Svinița''). Înainte de consoane sonante se scrie atît ''z'' (''Bazna'', ''Roznov'', ''Tazlău'', ''Tuzla''), cît și ''s'' (de exemplu, ''Snamăna''); aceeași denumire poate apărea astfel în variante grafice diferite cînd este purtată de două sau mai multe localități (''Cosmești'' și ''Cozmești''), uneori creîndu-se și deosebiri artificiale față de apelativele corespunzătoare (de exemplu: ''Smei'' — și ''Smeeni'', ''Smeești'' (sic!) —, dar și ''Zmeu'' < ''zmeu''; ''Smeura'', dar ''Zmeurătu'', ''Zmeuret'' < ''zmeură'', respectiv ''zmeuret'').


b. Scrierea celor mai multe nume de localități se conformează regulilor ortografice existente. Se scrie corect ''z'' înainte de consoane sonore (''Bazga'', ''Izb''ăș''e''ș''ti'', ''Izbiceni'', ''Izgar'', ''Izvin'', ''Zbegu'', ''Zvori''ș''tea'' etc.); în mod excepțional pentru unele denumiri administrația a menținut însă grafii învechite, cu ''s'' (de exemplu, ''Isvarna'', ''Isverna'', ''Sboghițe''ș''ti'', ''Sborul'', ''Svinița''). Înainte de consoane sonante se scrie atît ''z'' (''Bazna'', ''Roznov'', ''Tazlău'', ''Tuzla''), cît și ''s'' (de exemplu, ''Snamăna''); aceeași denumire poate apărea astfel în variante grafice diferite cînd este purtată de două sau mai multe localități (''Cosme''ș''ti'' și ''Cozme''ș''ti''), uneori creîndu-se și deosebiri artificiale față de apelativele corespunzătoare (de exemplu: ''Smei'' — și ''Smeeni'', ''Smee''ș''ti'' (sic!) —, dar și ''Zmeu'' < ''zmeu'';'' Smeura'', dar ''Zmeurătu'', ''Zmeuret'' < ''zmeură'', respectiv ''zmeuret'').
{{CuvinteCheie|siemens, disertație, disident, filosof, filozof, filosofie, filozofie, svastică, aisberg, jurisdicție}}
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare