Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XV. n sau m”

 
Linia 1: Linia 1:
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>


== XV. ''n ''sau ''m''? ==
== '''XV'''. ''n'' sau ''m''? ==


Problema se pune la scrierea uneia dintre aceste litere înainte de ''b'', ''p'', ''f'', ''v'' și ''m'', deci pentru notarea consoanei nazale urmate de o consoană labială (bilabială: ''b'', ''p'', ''m'' sau labiodentală: ''f'', ''v''), care, în principiu, are capacitatea de a provoca pronunțarea ca labială a consoanei precedente, transformîndu-l pe ''n'' în ''m''. Scrierea nu se poate orienta aici după pronunțare, dat fiind că în această poziție cele două consoane nazale își pierd în bună parte identitatea, pronunțîndu-se la fel, ca un ''m'' slab articulat, chiar atunci cînd, din considerente etimologice, sînt scrise diferit.


Problema se pune la scrierea uneia dintre aceste litere înainte de ''b'', ''p'', ''f'', ''v ''și ''m'', deci pentru notarea consoanei nazale urmate de o consoană labială (bilabială: ''b'', ''p'', ''m ''sau labiodentală: ''f'', ''v''), care, în principiu, are capacitatea de a provoca pronunțarea ca labială a consoanei precedente, transformîndu-l pe ''n ''în ''m''. Scrierea nu se poate orienta aici după pronunțare, dat fiind că în această poziție cele două consoane nazale își pierd în bună parte identitatea, pronunțîndu-se la fel, ca un ''m ''slab articulat, chiar atunci cînd, din considerente etimologice, sînt scrise diferit.
'''1'''. Înainte de ''b'' și ''p'' se scrie de obicei ''m'', nu ''n''. Regula este valabilă pentru marea majoritate a cuvintelor (în orice caz, pentru toate cele din fondul tradițional, dar și pentru cele mai multe neologisme) atît pentru rădăcina cuvintelor, cît și pentru situațiile create, în derivarea cu prefixe și în compunere, la întîlnirea dintre un formant și cuvîntul de bază. Iată, mai întîi, exemple din interiorul rădăcinii: ''bombăni'', ''limbă'', ''sîmbătă'', ''umbla'', ''cîmp'', ''scump'', ''timp'', ''umple''; ''ambulanță'', ''bombă'', ''decembrie'', ''lumbago'', ''romb'', ''lampă'', ''simplu'', ''trompă''.
 
1. Înainte de ''b ''și ''p ''se scrie de obicei ''m'', nu ''n''. Regula este valabilă pentru marea majoritate a cuvintelor (în orice caz, pentru toate cele din fondul tradițional, dar și pentru cele mai multe neologisme) atît pentru rădăcina cuvintelor, cît și pentru situațiile create, în derivarea cu prefixe și în compunere, la întîlnirea dintre un formant și cuvîntul de bază. Iată, mai întîi, exemple din interiorul rădăcinii: ''bomb''ă''ni'', ''limb''ă, ''sîmb''ă''t''ă, ''umbla'', ''cîmp'', ''scump'', ''timp'', ''umple''; ''ambulan''ță, ''bomb''ă, ''decembrie'', ''lumbago'', ''romb'', ''lamp''ă, ''simplu'', ''tromp''ă.La unele neologisme, vechi și adaptate, scrierea cu ''m ''diferă de aceea a etimonului. Este cazul lui ''bomboan''ă < fr. ''bonbon ''(și al familiei sale: ''bombonerie ''< fr. ''bonbonnerie'', ''bombonier''ă < fr. ''bonbonnière''), care explică varianta grafică, neadmisă de norme, ''bonboan''ă (și ''bonbonerie'', ''bonbonier''ă).


La unele neologisme, vechi și adaptate, scrierea cu ''m'' diferă de aceea a etimonului. Este cazul lui ''bomboană'' < fr. ''bonbon'' (și al familiei sale: ''bombonerie'' < fr. ''bonbonnerie'', ''bombonieră'' < fr. ''bonbonnière''), care explică varianta grafică, neadmisă de norme, ''bonboană'' (și ''bonbonerie'', ''bonbonieră'').


Cuvîntul francez a fost preluat și într-o variantă morfologică mai apropiată de etimon, ca determinant al lui ''roz'', în îmbinarea cu sensul „roz viu (ca de bomboane)”, care se scrie sau în întregime ca în franceză: ''rose bonbon'', sau românizat: ''roz bombon''.
Cuvîntul francez a fost preluat și într-o variantă morfologică mai apropiată de etimon, ca determinant al lui ''roz'', în îmbinarea cu sensul „roz viu (ca de bomboane)”, care se scrie sau în întregime ca în franceză: ''rose bonbon'', sau românizat: ''roz bombon''.


Prefixele și prepozițiile terminate în ''n'' se scriu cu ''m'' în derivate, respectiv compuse cu un cuvînt care începe cu ''b'' sau ''p''. Astfel:


Prefixele și prepozițiile terminate în ''n ''se scriu cu ''m ''în derivate, respectiv compuse cu un cuvînt care începe cu ''b ''sau ''p''. Astfel:
''în''- > ''îm''- (și ''din''- > ''dim''-, ''prin''- > ''prim-''): ''îmbarca'', ''îmbătrîni'', ''îmbelșuga'', ''îmblăni'', ''îmbolnăvi'', ''îmbuna'', ''împacheta'', ''împăca'', ''împerechea'', ''împiedica'', ''împodobi'', ''împricinat'', ''împuternici''; ''împotrivă'' și ''dimpotrivă''; ''împrejur'', ''dimprejur'' și ''primprejur''; ''împreună'' și ''dimpreună'';
 
''în''- > ''îm''- (și ''din''- > ''dim''-, ''prin''- > ''prim-''): ''îmbarca'', ''îmb''ă''trîni'', ''îmbel''ș''uga'', ''îmbl''ă''ni'', ''îmboln''ă''vi'', ''îmbuna'', ''împacheta'', ''împ''ă''ca'', ''împerechea'', ''împiedica'', ''împodobi'', ''împricinat'', ''împuternici''; ''împotriv''ă și ''dimpotriv''ă; ''împrejur'', ''dimprejur ''și ''primprejur''; ''împreun''ă și ''dimpreun''ă;
 
''in''- > ''im''-: ''imbatabil'', ''imberb'', ''imbloca''ț''ie'', ''imbold'', ''impar'',


''in''- > ''im''-: ''imbatabil'', ''imberb'', ''imblocație'', ''imbold'', ''impar'',
''imperfect'', ''impietate'', ''implanta'', ''imposibil'', ''imprecis'', ''impur'';
''imperfect'', ''impietate'', ''implanta'', ''imposibil'', ''imprecis'', ''impur'';


''an''- > ''am''- (și ''ran''- > ''ram''-): ''ambarca''ț''ie'', ''ambran''ș''ament'',
''an''- > ''am''- (și ''ran''- > ''ram''-): ''ambarcație'', ''ambranșament'', ''ampenaj'', ''amplasa''; ''rambursa'';


''ampenaj'', ''amplasa''; ''rambursa'';
''con''- > ''com''-: ''combate'', ''compatriot'', ''compătimi'', ''complăcea'', ''compromite'', ''compune'' sau ''co-'': ''cobeligerant'', ''coparticipa'', ''copărtaș'', ''coposesiune'', ''copreședinte'', ''coproducție'', ''coproprietar'';


''con''- > ''com''-: ''combate'', ''compatriot'', ''comp''ă''timi'', ''compl''ă''cea'', ''compromite'', ''compune ''sau ''co-'': ''cobeligerant'', ''coparticipa'', ''cop''ă''rta''ș, ''coposesiune'', ''copre''ș''edinte'', ''coproduc''ț''ie'', ''coproprietar'';
''en-'' > ''em''-: ''embolie'', ''empatie'';


''en- ''> ''em''-: ''embolie'', ''empatie'';
''sin- ''> ''sim''-: ''simbioză'', ''simpatie''.


''sin- ''> ''sim''-: ''simbioz''ă, ''simpatie''.
Regula nu se aplică la unele neologisme (toate cu structură de cuvinte compuse, analizabile sau măcar semianalizabile):


Regula nu se aplică la unele neologisme (toate cu structură de cuvinte compuse, analizabile sau măcar semianalizabile):— compuse cu ''avan''-: ''avanbec'', ''avanport'', ''avanpost'', ''avanpremier''ă;
— compuse cu ''avan''-: ''avanbec'', ''avanport'', ''avanpost'', ''avanpremieră'';


— compuse cu ''pan''-: ''panpsihism'', ''panpsihotrop'';
— compuse cu ''pan''-: ''panpsihism'', ''panpsihotrop'';


— cuvîntul ''input ''(în electronică și informatică, antonimul lui ''output'').
— cuvîntul ''input'' (în electronică și informatică, antonimul lui ''output'').
 
 
De remarcat că prin ortografia ultimului cuvînt se creează opoziția grafică ''input ''s. — ''imput ''vb. (ind. prez. 1 sg. de la ''a imputa''); în pronunțare cele două cuvinte se deosebesc prin locul accentului (''input ''— ''imput'').


De remarcat că prin ortografia ultimului cuvînt se creează opoziția grafică ''input'' s. — ''imput'' vb. (ind. prez. 1 sg. de la ''a imputa''); în pronunțare cele două cuvinte se deosebesc prin locul accentului (''input ''— ''imput'').


Cu atît mai mult ea nu se aplică la un cuvînt ca ''handbal'', chiar dacă pronunțarea simplifică grupul consonantic, eliminîndu-l pe ''-d-''; varianta ''hambal ''este incorectă.
Cu atît mai mult ea nu se aplică la un cuvînt ca ''handbal'', chiar dacă pronunțarea simplifică grupul consonantic, eliminîndu-l pe ''-d-''; varianta ''hambal ''este incorectă.
Linia 44: Linia 40:
De asemenea regula nu se aplică la numele proprii străine (nici la derivatele lor), care se scriu conform normelor din limbile respective:
De asemenea regula nu se aplică la numele proprii străine (nici la derivatele lor), care se scriu conform normelor din limbile respective:


— toponime: ''Banbury'', ''Brandenburg ''(și ''brandenburg ''„șnur”, ''brandenburghez'', ''brandenburgic''), ''Canberra'', ''Istanbul ''(cf. însă ''stamboal''ă, ''stambol ''și numele propriu de familie ''Stambuliu'', toate cu aceeași origine, dar vechi și populare);
— toponime: ''Banbury'', ''Brandenburg'' (și ''brandenburg'' „șnur”, ''brandenburghez'', ''brandenburgic''), ''Canberra'', ''Istanbul ''(cf. însă ''stamboală'', ''stambol'' și numele propriu de familie ''Stambuliu'', toate cu aceeași origine, dar vechi și populare);


— antroponime: ''Feinblatt'', ''Gutenberg'', ''Rosenbusch'', ''Steinbeck''.
— antroponime: ''Feinblatt'', ''Gutenberg'', ''Rosenbusch'', ''Steinbeck''.


La antroponime se ține seama, ca totdeauna, de dorința purtătorului numelui în cauză; de aceea pot exista variante grafice ale aceluiași nume: ''Goldemberg ''și ''Goldenberg'', ''Rosemberg ''și ''Rosenberg''.
La antroponime se ține seama, ca totdeauna, de dorința purtătorului numelui în cauză; de aceea pot exista variante grafice ale aceluiași nume: ''Goldemberg'' și ''Goldenberg'', ''Rosemberg'' și ''Rosenberg''.


Numele proprii românești compuse cu ''sîn''- „sfînt(ul)” (< lat. ''sanctus'') au o scriere variabilă înainte de ''b'', ''p''. În mod normal, ''sîn''- > ''sîm''-: ''Sîmpetru''; aceasta este grafia sub care apare de cele mai multe ori ca vechi nume de personaj mitologic, de sărbătoare (în aceste două ipostaze și cu varianta nesudată ''Sîn-Petru'') și de familie (rar cu varianta grafică ''Sînpetru''), dar ca toponim indicatoarele administrative l-au fixat în grafia cu ''n ''menținut: ''Sînpetru''. Grafia cu ''n ''se regăsește în toponimele ''Sînbenedic ''și ''Sînpaul''.2. Pentru scrierea cu ''m ''sau ''n ''înainte de ''f ''și ''v ''nu există o regulă generală, ci doar unele reguli particulare și, în rest, reguli individuale.
Numele proprii românești compuse cu ''sîn''- „sfînt(ul)” (< lat. ''sanctus'') au o scriere variabilă înainte de ''b'', ''p''. În mod normal, ''sîn''- > ''sîm''-: ''Sîmpetru''; aceasta este grafia sub care apare de cele mai multe ori ca vechi nume de personaj mitologic, de sărbătoare (în aceste două ipostaze și cu varianta nesudată ''Sîn-Petru'') și de familie (rar cu varianta grafică ''Sînpetru''), dar ca toponim indicatoarele administrative l-au fixat în grafia cu ''n'' menținut: ''Sînpetru''. Grafia cu ''n'' se regăsește în toponimele ''Sînbenedic'' și ''Sînpaul''.


Prefixele ''în-'', ''in- ''și ''con-'', ca și rarele ''an''- și ''ran''-, îl păstrează pe ''n ''nemodificat:
'''2'''. Pentru scrierea cu ''m'' sau ''n'' înainte de ''f'' și ''v'' nu există o regulă generală, ci doar unele reguli particulare și, în rest, reguli individuale.


''în''-: ''înf''ăș''a'', ''înfiora'', ''înflori''; ''înv''ăț''a'', ''înviora'', ''învr''ă''jbi'';
Prefixele ''în-'', ''in-'' și ''con-'', ca și rarele ''an''- și ''ran''-, îl păstrează pe ''n'' nemodificat:
 
''în''-: ''înfășa'', ''înfiora'', ''înflori''; ''învăța'', ''înviora'', ''învrăjbi'';


''in-'': ''infinit'', ''inflama''; ''invalid'', ''invizibil'', ''involuntar'';
''in-'': ''infinit'', ''inflama''; ''invalid'', ''invizibil'', ''involuntar'';


''con''-: ''confedera''ț''ie'', ''configura'', ''confrunta''; ''conveni'', ''convie''ț''ui'', ''convorbi'';
''con''-: ''confederație'', ''configura'', ''confrunta''; ''conveni'', ''conviețui'', ''convorbi'';


''an-'': ''anfilad''ă; ''anvelop''ă;
''an-'': ''anfiladă''; ''anvelopă'';


''ran''-: ''ranforsa''.
''ran''-: ''ranforsa''.


Prefixul ''sin''- > ''sim''- în împrumuturi mai vechi (''simfiz''ă,
Prefixul ''sin''- > ''sim''- în împrumuturi mai vechi (''simfiză'',
 
''simfonie''), dar îl păstrează pe ''n'' în împrumuturi recente: ''sinfazic''.
 
Prefixul ''en''- > ''em''-: ''emfază'', ''emfizem''.
 
Termenul de compunere ''sîn''- îl păstrează pe ''n'': ''Sînvăsii''.
 
În rădăcina cuvintelor și în interiorul formanților scrierea cu ''m'' sau ''n'' înainte de ''f'', ''v'' se orientează după etimologie sau/și tradiție. Se scrie ''confort'', ''fanfară'', ''fonf'', ''infra-'', dar ''amfi-'', ''amforă'', ''bomfaier'', ''camfor'', ''damf'', ''îngîmfa'', ''limfă'', ''nimfă'', ''pamflet'', ''triumf'', ''umfla'', ''Pamfil'', ''Zamfir''(''a''); ''convoi'', ''honved'', dar ''amvon''. Compusele cu un prim termen în ''-m'' îl păstrează: ''cumva'' (cf. ''cum''), ''decemvir'' (cf. lat. ''decem''), ''tramvai'' (cf. engl. ''tram'' și rom. ''tramcar'').
 
 
 
 


''simfonie''), dar îl păstrează pe ''n ''în împrumuturi recente: ''sinfazic''.


Prefixul ''en''- > ''em''-: ''emfaz''ă, ''emfizem''.


Termenul de compunere ''sîn''- îl păstrează pe ''n'': ''Sînv''ă''sii''.


În rădăcina cuvintelor și în interiorul formanților scrierea cu ''m ''sau ''n ''înainte de ''f'', ''v ''se orientează după etimologie sau/și tradiție. Se scrie ''confort'', ''fanfar''ă, ''fonf'', ''infra-'', dar ''amfi-'', ''amfor''ă, ''bomfaier'', ''camfor'', ''damf'', ''îngîmfa'', ''limf''ă, ''nimf''ă, ''pamflet'', ''triumf'', ''umfla'', ''Pamfil'', ''Zamfir''(''a''); ''convoi'', ''honved'', dar ''amvon''. Compusele cu un prim termen în ''-m ''îl păstrează: ''cumva ''(cf. ''cum''), ''decemvir ''(cf. lat. ''decem''), ''tramvai ''(cf. engl. ''tram ''și rom. ''tramcar'').




Lingviști
349 de modificări