Lingviști
349 de modificări
Linia 1: | Linia 1: | ||
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center> | <center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center> | ||
== XVI. ''oa ''sau ''ua''? == | == '''XVI'''. ''oa'' sau ''ua''? == | ||
Întrucît literele ''o'' și ''u'' pot nota atît vocale, cît și semivocale sau semiconsoane, secvențele grafice ''oa'' și ''ua'' au cîte două corespondente fonetice, notînd, pe de o parte, secvențele de vocale în hiat [o-a], [u-a], iar, pe de altă parte, diftongii [ŏa], [ŭa], dintre care [ŏa] apare numai după consoane. | |||
Problema alegerii între ''oa'' și ''ua'' în scriere se pune mai ales cînd e vorba de notarea unui diftong, pentru că el poate fi același ([ŭa]) sau greu de distins (diftongii [ŏa] și [ŭa]). | |||
Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o'' impune scrierea cu ''oa'' în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''. | |||
1. La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa ''în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oabl''ă (''oblu''), ''oache''ș (''oche''ș''el''), ''oaie ''(''oi''), ''oal''ă (''olar''), ''oameni ''(''om''), ''oar''ă (''ori''), ''oarb''ă (''orb''), ''oase ''(''os''), ''oaspete ''(''osp''ă''ta''), ''oaste ''(''o''ș''ti''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oac''ă''r'', ''oare ''— și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum ''—, ''oaz''ă. | |||
'''1.''' La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa ''în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oabl''ă (''oblu''), ''oache''ș (''oche''ș''el''), ''oaie ''(''oi''), ''oal''ă (''olar''), ''oameni ''(''om''), ''oar''ă (''ori''), ''oarb''ă (''orb''), ''oase ''(''os''), ''oaspete ''(''osp''ă''ta''), ''oaste ''(''o''ș''ti''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oac''ă''r'', ''oare ''— și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum ''—, ''oaz''ă. | |||
2. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de | 2. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de |