Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XVI. oa sau ua”

== XVI. ''oa ''sau ''ua''? ==

Întrucît literele ''o ''și ''u ''pot nota atît vocale, cît și semivocale sau semiconsoane, secvențele grafice ''oa ''și ''ua ''au cîte două corespondente fonetice, notînd, pe de o parte, secvențele de vocale în hiat [o-a], [u-a], iar, pe de altă parte, diftongii [ŏa], [ŭa], dintre care [ŏa] apare numai după consoane.

Problema alegerii între ''oa ''și ''ua ''în scriere se pune mai ales cînd e vorba de notarea unui diftong, pentru că el poate fi același ([ŭa]) sau greu de distins (diftongii [ŏa] și [ŭa]).Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o ''impune scrierea cu ''oa ''în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''.

1. La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa ''în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oabl''ă (''oblu''), ''oache''ș (''oche''ș''el''), ''oaie ''(''oi''), ''oal''ă (''olar''), ''oameni ''(''om''), ''oar''ă (''ori''), ''oarb''ă (''orb''), ''oase ''(''os''), ''oaspete ''(''osp''ă''ta''), ''oaste ''(''o''ș''ti''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oac''ă''r'', ''oare ''— și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum ''—, ''oaz''ă.