Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XVI. oa sau ua”

== '''XVI'''. ''oa'' sau ''ua''? ==

Problema alegerii între ''oa'' și ''ua'' în scriere se pune mai ales cînd e vorba de notarea unui diftong, pentru că el poate fi același ([ŭa]) sau greu de distins (diftongii [ŏa] și [ŭa]).  

Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o'' impune scrierea cu ''oa'' în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''.

'''1.''' La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa'' în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oablă'' (''oblu''), ''oacheș'' (''ocheșel''), ''oaie'' (''oi''), ''oală'' (''olar''), ''oameni'' (''om''), ''oară'' (''ori''), ''oarbă'' (''orb''), ''oase'' (''os''), ''oaspete'' (''ospăta''), ''oaste'' (''oști''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oacăr'', ''oare'' — și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum'' —, ''oază''.

'''2'''. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ŭa], dar el poate fi scris, în cuvinte diferite, atît ''oa'', cît și ''ua''.

'''a'''. Se scrie ''oa'' atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''angioame'' (''angiom''), ''idioată'' (''idiot''), ''înfioară'' (''înfior''), ''mioapă'' (''miop''), ''perioadă'' (''periodic''), ''subsuoară'' (''subsuori'') etc.; în această categorie intră toate derivatele feminine cu sufixele -''oaică'', ''-oaie'', (''-i'')''oară'' și (''-i'')''oasă'', ''-uoasă'': ''zmeoaică'' și ''zmeoaie'' (''zmeoi''); ''căprioară'' (''căprior''), ''gălbioară'' (''gălbior''), ''junioară'' (''junior''), ''roșioară'' (''roșior''), ''soțioară'' (''soțior''), ''vioară'' (''viori''); ''cuvioasă'' (''cuvios''), ''furioasă'' (''furios''), ''glorioasă'' (''glorios''), ''grațioasă'' (''grațios''), ''mînioasă'' (''mînios''), ''pioasă'' (''pios''), ''sfioasă'' (''sfios''), ''sperioasă'' (''sperios''); ''afectuoasă'' (''afectuos''), ''fastuoasă'' (''fastuos''), ''monstruoasă'' (''monstruos''), ''respectuoasă'' (''respectuos'') etc., inclusiv derivatele în -''ioară'', -''oaică'' și ''-oaie'' care nu au alternanță cu ''o'': ''așchioară'', ''hîrtioară'', ''istorioară'', ''pălărioară'', ''poezioară'', ''săbioară'', ''surioară''; ''leoaică''; ''dumnezeoaie'', ''măgăoaie''.

Se scrie de asemenea ''oa'', fără alternanță cu ''o'', în compuse cu ''oa'' inițial de cuvînt: ''balaoacheș'', ''bunăoară'', ''deoarece'', ''odinioară''.

'''b'''. Se scrie ''ua'' atunci cînd nu există alternanță cu ''o'':

— în formele articulate de nominativ-acuzativ singular ale substantivelor și adjectivelor feminine terminate în -''uă'', în vocală accentuată sau în ''o'' neaccentuat: ''caua'', ''piua'', ''roua'', ''noua''; ''basmaua'', ''beizadeaua'', ''cafeaua'', ''mantaua'', ''neaua'', ''steaua'', ''ziua'', ''greaua'', ''reaua''; ''cacaua'';

— în forme ale verbelor cu tema în [ŭ], în care ''a'' alternează cu ''ă'': ''înșeua'' (''înșeuăm'') și ''deșeua'' (''deșeuăm''), ''oua'' (''ouă''), ''ploua'' (''plouă'');

— în derivatele cu sufixe care încep cu ''a'' (în special -''an'', -''ar'') de la teme în [ŭ]: ''băcăuan'', ''flăcăuan'', ''hîrlăuan'', ''tăzlăuan''; ''bouar'', ''nouar'', ''ouar'', ''piuar''; ''flăcăuaș'', ''pîrîuaș'' (variante ale lui ''flăcăiaș'', ''pîrîiaș''); ''ziuatic'' (< ''ziuă'').

Se scrie, de asemenea, ''ua'' în neologismul ''ouabaină''.

'''3'''. După semiconsoana [ĭ] diftongul din componența triftongului astfel format se scrie totdeauna ''oa'': ''aripioară'', ''bătrîioară'', ''cleioasă'', ''duioasă'', ''fuioare'', ''lăcrămioară'', ''noroioasă'', ''ploioasă'', ''rumeioară'', ''scînteioară'', ''tămîioasă'', ''uleioasă'', ''voioasă'' etc.

'''4'''. După consoană, diftongul este de obicei [ŏa], dar e posibil și [ŭa]. Scrierea concordă, în general, cu pronunțarea literară (deosebirea dintre cei doi diftongi este însă minimă).

'''a'''. Se scrie ''oa'' în majoritatea cuvintelor, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''boală'' (''boli''), ''coase'' (''cos''), ''doare'' (''dor''), ''foame'' (''înfometa''), ''goală'' (''gol''), ''joacă'' (''joc''), ''moară'' (''mori''), ''noapte'' (''nopți''), ''poartă'' (''port''), ''roade'' (''rod''), ''soare'' (''sori''), ''șoaptă'' (''șopti''), ''toacă'' (''toca''), ''țoale'' (''țol''), ''izvoare'' (''izvor''), ''zoaie'' (''zoi''), cît și cînd nu există această alternanță: ''angoasă'', ''boare'', ''coafa'', ''croazieră'', ''culoar'', ''doar'', ''exploata'', ''fermoar'', ''foaier'', ''foarte'', ''încoace'', ''lavoar'', ''loază'', ''moar'', ''pavoaz'' și ''pavoaza'', ''pledoarie'', ''poală'', ''poantă'', ''savoare'', ''toast'', ''voal'' etc.

Se scriu cu ''oa'' toate substantivele și adjectivele feminine derivate cu sufixele -''oaică'', ''-oaie'', ''-oare'' și ''-toare'', -''oasă'', indiferent dacă au sau nu forme alternante cu ''o'': ''brînzoaică'', ''hoțoaică'', ''iepuroaică'', ''turcoaică'', ''zgripțoroaică''; ''căsoaie'', ''găzdoaie'', ''ghionoaie'', ''tălpoaie''; ''ardoare'', ''controloare'', ''fervoare'', ''savoare'', ''strîmtoare'', ''unsoare''; ''aviatoare'', ''ciocănitoare'', ''privighetoare'', ''rezemătoare'', ''zicătoare''; ''bănoasă'', ''miloasă'', ''norocoasă'', ''vîntoasă'' etc. și substantivele neutre analizabile cu sufixul ''-oar'': ''balansoar'', ''fumoar'', ''patinoar'', ''remontoar''.

Se scrie totdeauna ''oa ''și după consoanele [ḱ], [ǵ], [č], [ǧ], scrise ''chi'', ''ghi'', ''ci'', ''gi'' (cu ''i ''ca literă ajutătoare): ''chioară'', ''ochioasă''; ''ghioagă''; ''cioară'', ''picioare''; ''gioale'', ''gioarsă'', ''tutungioaică''.

'''b'''. Se scrie ''ua'' (= [ŭa]) numai în cîteva neologisme:

'''5'''. Abateri de la scrierea corectă se produc în ambele direcții, scriindu-se atît ''ua'' în loc de ''oa'', cît și ''oa'' în loc de ''ua''.

Variantele grafice incorecte cu ''ua'' în loc de ''oa'' la început de cuvînt (de exemplu: ''uameni''), la început de silabă după vocală (de exemplu: ''suriuară'') și după ''i'' = [ĭ] (de exemplu: ''tămîiuasă'') se întîlnesc numai la un nivel elementar, la cei aflați în faza de deprindere a scrisului. În aceeași situație sînt variantele de acest fel și după consoane (de exemplu: ''expluata'', ''muar''), cu excepția sufixului ''-oar'' din substantive neutre (analizabile și neanalizabile), care apare scris greșit -''uar'' și la un nivel mai înalt: ''culuar'' în loc de ''culoar'', ''fermuar'' în loc de ''fermoar'', ''patinuar'' în loc de ''patinoar''.

Mai numeroase sînt variantele grafice incorecte cu ''oa'' în loc de ''ua''. Ele apar frecvent la început de silabă după vocală, în unele dintre situațiile descrise sub '''2 b''':

— în verbele ''deșeua'', ''înșeua'', scrise greșit cu ''-oa'';

— în derivatele cu sufixe care încep cu ''a'' de la teme în [ŭ]: ''băcăoan'' în loc de ''băcăuan''; ''pioar'' în loc de ''piuar''.

După teme în ''-o'' apar variante grafice incorecte numai cu ''a'' în loc de ''ua'': ''roa'' în loc de ''roua''; ''a doa'' în loc de ''a doua''; ''noa'' în loc de ''noua'' (adj. art. și num. ord.); ''oa'' în loc de ''oua'' și ''ploa'' în loc de ''ploua''; ''boar'', ''oar'' în loc de ''bouar'', ''ouar''.

La cuvintele scrise cu ''oa'' variantele fonetice apar numai în neologisme. Variantele fonetice cu [o-a] în loc de [ŏa] sînt puțin numeroase: ''coafa'' și derivatele sale ''coafeză'', ''coafor'', ''coafură'' sînt pronunțate de unii vorbitori cu hiat [co-a-] în loc de diftong [cŏa-]; mai rar se întîlnesc asemenea variante la cuvintele ''toast'' și ''toasta''. Fenomenul invers, anume pronunțarea [ŏa] în loc de [o-a], apare în elementul de compunere -''zoar'' din ''hematozoar'', ''protozoare'', ''sporozoar'' etc., în substantivul ''boa'' și în familia verbului ''coagula''.

Unele pronunțări de acest tip s-au impus în uz și au fost acceptate de normele actuale; este cazul cuvintelor ''ecuator'' și ''ecuație''.

Fenomenul invers, al pronunțării cu [ŭa] în loc de [u-a], apare și el frecvent după diverse consoane: de exemplu, în adjective ca ''anual'', ''contractual'', ''eventual'', în substantivele ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', în verbele neologice ''accentua'', ''atenua'', ''continua'', ''dilua'', ''efectua'', ''evacua'', ''evalua'', ''evolua'' și, mai ales, în verbul ''lua'' (și derivatele sale ''prelua'', ''relua'') și în substantivul ''aluat''; pronunțarea [ŭa] atrage și variante grafice incorecte cu ''oa'', de exemplu ''loa'', ''aloat''.

'''7'''. Formele de feminin sg. și pl. și de neutru pl. ale adjectivelor cu sufixul -''uos'', care în limba literară se scriu corect cu -''uoasă'' f. sg. (nom.-ac.), -''uoase'' f. și n. pl. (și gen.-dat. f. sg.), în conformitate cu pronunțarea [-u-ŏa-], au două tipuri de variante neliterare. Pe de o parte, ca și la genul masculin, la unii vorbitori se produce înlocuirea cu sufixul -''oasă'', cu micșorarea implicită a numărului de silabe: ei pronunță și scriu ''afectos'', ''afectoasă'' în loc de ''afectuos'', ''afectuoasă''. Pe de altă parte, unii dintre vorbitorii care-l mențin pe ''u'' simplifică secvența grafică ''uoa'' renunțînd la ''o'': aceștia scriu ''afectuasă'' și de la pronunțarea [-u-ŏa-], trecînd prin faza [-u-a-], ajung la [-ŭa-]. De reținut lista adjectivelor care au forme corecte în -''uoasă'' (''-uoase''): ''afectuoasă'', ''aspectuoasă'', ''defectuoasă'', ''dezastruoasă'', ''fastuoasă'', (''in'')''fructuoasă'', ''impetuoasă'', ''incestuoasă'', ''maiestuoasă'', ''merituoasă'', ''monstruoasă'', ''onctuoasă'', ''respectuoasă'', ''sinuoasă'', ''somptuoasă'', ''tempestuoasă'', ''tumultuoasă'', ''virtuoasă'', ''voluptuoasă''.

'''8'''. În numele proprii românești scrierea cu ''oa'' sau ''ua'' urmează regulile de la cuvintele comune.

Se scriu corect cu ''oa'' toponime ca ''Oarba''; ''Dîmbovicioara'', ''Ialomicioara'', ''Slătioara''; ''Brezoaia'', ''Răcoasa'', ''Timișoara'', ''Zănoaga'' și antroponime ca ''Oana''; ''Ioana'', ''Marioara'', ''Mioara''; ''Floarea'', ''Toader''.

Se scriu corect cu ''ua'' toponimele ''Sălciua'', ''Zurbaua'', de asemenea toate antroponimele și toponimele create din nume de locuitori: ''Băcăuanu'', ''Hîrlăuanu'', ''Tărcăuanu'', ''Tăzlăuanu''; ''Bîrgăuani''.

La antroponime există unele variante grafice menținute conform dorinței purtătorilor sau/și tradiției: ''Boar''(''i'')''u'' și ''Bouar''(''i'')''u'', ''Oat''(''u'') și ''Ouatu'', ''Pioaru'' și ''Piuar''(''i'')''u'', ''Tăzlăoanu'' și ''Tăzlăuanu''; cf. și ''Băcăoanu'', ''Oar'', ''Hîrlăoanu'', ''Tarcaoanu''.

Scrierea oficială a toponimelor provenite din nume de grup a adoptat uneori, în mod inconsecvent, variante grafice cu -''oani'' în loc de ''-uani'': ''Crăcăoani'', ''Săbăoani'', dar ''Bîrgăuani''.