Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XVIII. s sau ș?”

Articol/Mioara Avram/XVIII. s sau ș? (vedeți sursă)

Versiunea de la data 15 noiembrie 2018 11:44

103 octeți adăugați , 15 noiembrie 2018 11:44

→‎XVIII. s sau ș?

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 1: / Linia 1: @@
 <center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>
-== XVIII. ''s'' sau ș? ==
+== '''XVIII.''' ''s'' sau ''ș''? ==
+Confuziile între ''s'' și ''ș'' sînt reciproce. Ele se întîlnesc în pronunțare și în scriere, în diverse categorii de cuvinte (vechi și noi) și în diverse poziții. În general, scrierea concordă cu pronunțarea, dar există și cîteva situații în care apar variante fonetice la lectura unor cuvinte scrise corect, în speță pronunțarea ca [ș] a lui ''s''.
-Confuziile între ''s'' și ș sînt reciproce. Ele se întîlnesc în pronunțare și în scriere, în diverse categorii de cuvinte (vechi și noi) și în diverse poziții. În general, scrierea concordă cu pronunțarea, dar există și cîteva situații în care apar variante fonetice la lectura unor cuvinte scrise corect, în speță pronunțarea ca [ș] a lui ''s''.
+Pentru ortografie problema alegerii între ''s'' și ''ș'' este simplă în condițiile cunoașterii pronunțării literare. Cum însă pronunțarea însăși pune probleme multor vorbitori, ea nu poate constitui un reper de încredere.
-Pentru ortografie problema alegerii între ''s'' și ș este simplă în condițiile cunoașterii pronunțării literare. Cum însă pronunțarea însăși pune probleme multor vorbitori, ea nu poate constitui un reper de încredere.
+'''1.''' La început de cuvînt, înainte de vocală se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''salată'', ''sală'', ''salopetă'', ''salvie'', ''sampan'', ''sarafan'', ''sașiu'' „cu privirea încrucișată”, ''sie'' — și ''sieși'' —, ''sipică'', ''sobol'', ''solomonar'', ''sovîrf'', dar ''ș'' în ''șasiu'' (cadru), ''șindrilă'', ''șobolan'', ''șofran'', ''șorici''.
-. La început de cuvînt, înainte de vocală se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''salată'', ''sală'', ''salopetă'', ''salvie'', ''sampan'', ''sarafan'', ''sașiu'' „cu privirea încrucișată”, ''sie'' — și ''sieși'' —, ''sipică'', ''sobol'', ''solomonar'', ''sovîrf'', dar ș în ''șasiu'' (cadru), ''șindrilă'', ''șobolan'', ''șofran'', ''șorici''.
+'''2.''' Cele mai multe probleme apar, la început de cuvînt, înainte de consoană.
-. Cele mai multe probleme apar, la început de cuvînt, înainte de consoană.
+'''a.''' Înainte de ''c'' se pronunță și se scrie ''s'' în ''scandal'', ''scorbură'', ''scolastic'', ''scorpie'', ''scorpion'', dar ''ș'' în ''școală'' — și ''școlar'', ''școlaritate''.
-a. Înainte de ''c'' se pronunță și se scrie ''s'' în ''scandal'', ''scorbură'', ''scolastic'', ''scorpie'', ''scorpion'', dar ș în ''școală'' — și ''școlar'', ''școlaritate''.
+'''b.''' Înainte de [č], scris ''c'' + ''e'', ''i'', se pronunță și se scrie numai ''s'': ''scelerat'', ''scenă'', ''sceptic'', ''sceptru'', ''sciatică'', ''scinda'', ''scintigramă'', ''scit'', ''sciziune''.
-b. Înainte de [č], scris ''c'' + ''e'', ''i'', se pronunță și se scrie numai ''s'':'' scelerat'', ''scenă'', ''sceptic'', ''sceptru'', ''sciatică'', ''scinda'', ''scintigramă'', ''scit'', ''sciziune''.
+Unii vorbitori, sub influență italiană, reduc întregul grup [sč] la [ș], pronunțînd, de exemplu, ''șenă'' sau ''șiatică''.
+'''c.''' Înainte de [ḱ], scris ''ch'' + ''e'', ''i'', se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''schelă'', ''scheuna'', ''schilav'', ''schilod'', ''schimba'', ''schimbea'', ''schingiui'', dar ș în ''șcheau'' (pl. ''șchei''), ''șchiop'' și ''șchiopăta''.
-Unii vorbitori, sub influență italiană, reduc întregul grup [sč] la [ș], pronunțînd, de exemplu, ''șenă'' sau ''șiatic''ă.
+Variantele cu reducerea întregului grup [sḱ] la [ș], în ''șemă'' și ''șematism'' pentru ''schemă'' și ''schematism'' sau ''șismatic'' pentru ''schismatic'', sînt învechite.
+'''d.''' Înainte de ''f'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''desfăca'', ''sfară'', ''sfert'', ''sfeșnic'', ''sfoară'', dar ''ș'' în ''șfichi'' — și ''șfichiui'' —.
+'''e.''' Înainte de ''m'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''smoală'' și ''smoching'', dar ș în ''șmag'', ''șmirghel'', ''șmotru''.
+'''f.''' Înainte de ''p'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''spangă'', ''special'', ''specula'', ''spicher'' — și ''spicheriță'' —, ''spion'', ''spirt'', ''spital'', ''spițer'', ''spray'' (pronunțat corect [spreĭ]), ''sprinkler'', ''sprint'' — și ''sprinta'', ''sprinter'' —, dar ''ș'' în ''șpagat'', ''șpagă'', ''șpalt'', ''șperaclu'', ''șpilhozen'', ''șpriț''.
+'''g.''' Înainte de ''t'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''stand'', ''standard'', ''start'', ''stas'', ''stat'' (inclusiv în sensul „tabel” din ''stat de plată''), ''stefanian'', ''stefanit'', ''stejar'', ''stoc'', ''stofă'', ''strangula'', ''stras'', ''stres'' — și ''stresa'', ''stresant'' —, ''stuc'' — și ''stucatură'' —, ''student'', dar ''ș'' în ''ștachetă'', ''ștafetă'', ''ștampilă'', ''ștevie'', ''ștrand'', ''ștrudel''. Prin pronunțarea și scrierea cu ''s'', respectiv ''ș'' se deosebesc între ele cuvintele ''stanță'' „strofă, poezie”, ''stanța'' „a compune stanțe” și ''ștanță'' (unealtă), ''ștanța'' „a prelucra cu ajutorul unei ștanțe”.
+Variantele de pronunțare cu [ș] în loc de [s] înainte de ''p'' și ''t'', reflectate mai rar în scriere, sînt, în neologisme, rezultatul hipercorectitudinii, datorindu-se aplicării greșite a unei reguli de pronunțare valabile în anumite cuvinte în limba germană.
-c. Înainte de [k'], scris ''ch'' + ''e'', ''i'', se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''schelă'', ''scheuna'', ''schilav'', ''schilod'', ''schimba'', ''schimbea'', ''schingiui'', dar ș în ''șcheau'' (pl. ''șchei''), ''șchiop'' și ''șchiopăta''.Variantele cu reducerea întregului grup [sk'] la [ș], în ''șemă'' și ''șematism'' pentru ''schemă'' și ''schematism'' sau ''șismatic'' pentru ''schismatic'', sînt învechite.
-d. Înainte de ''f'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''desfăca'', ''sfară'', ''sfert'', ''sfeșnic'', ''sfoară'', dar ș în ''șfichi'' — și ''șfichiui —''.
-e. Înainte de ''m'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''smoală'' și ''smoching'', dar ș în ''șmag'', ''șmirghel'', ''șmotru''.
-f. Înainte de ''p'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''spangă'', ''special'', ''specula'', ''spicher'' — și ''spicheri''ță —, ''spion'', ''spirt'', ''spital'', ''spițer'', ''spray'' (pronunțat corect [spreĭ]), ''sprinkler'', ''sprint'' — și ''sprinta'', ''sprinter'' —, dar ș în ''șpagat'', ''șpagă'', ''șpalt'', ''șperaclu'', ''șpilhozen'', ''șpri''ț.
-g. Înainte de ''t'' se pronunță și se scrie ''s'' în cuvintele ''stand'', ''standard'', ''start'', ''stas'', ''stat'' (inclusiv în sensul „tabel” din ''stat de plat''ă), ''stefanian'', ''stefanit'', ''stejar'', ''stoc'', ''stofă'', ''strangula'', ''stras'', ''stres'' — și ''stresa'', ''stresant'' —, ''stuc'' — și ''stucatură'' —, ''student'', dar ș în ''ștachetă'', ''ștafetă'', ''ștampilă'', ''ștevie'', ''ștrand'', ''ștrudel''. Prin pronunțarea și scrierea cu ''s'', respectiv ș se deosebesc între ele cuvintele ''stan''ță „strofă, poezie”, ''stanța'' „a compune stanțe” și ''ștan''ță (unealtă), ''ștanța'' „a prelucra cu ajutorul unei ștanțe”.
-Variantele de pronunțare cu [ș] în loc de [s] înainte de ''p'' și ''t'', reflectate mai rar în scriere, sînt, în neologisme, rezultatul hipercorectitudinii, datorindu-se aplicării greșite a unei reguli de pronunțare valabile în anumite cuvinte în limba germană.