Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXI. x sau cs (ks, cks), gz (cz)?”

Sari la navigare Sari la căutare
fără descrierea modificării
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 97: Linia 97:
La scriitorii mai vechi unele variante cu ''s'' în loc de actualul ''x'' [ks] + consoană se explică istoric prin încercările de adaptare a unor neologisme cu etimologie multiplă, în speță prin modelul italienesc al unor împrumuturi (de exemplu, numeroasele forme cu ''es-'' la Eminescu, dintre care cea mai cunoscută este ''nesplicată = neexplicată'' din ''Epigonii''). Există și în limba actuală cuvinte înrudite cu rădăcina pronunțată și scrisă diferit din cauza etimologiei directe diferite: ''expres'' < fr. ''express'' și ''exprès'', lat. ''expressus'', dar ''espresso'' „aparat de preparare rapidă a cafelei” < it. ''espresso''; ''expresiv'' < fr. ''expressif'', dar ''espressivo'' ca italienism în terminologia muzicală; cf. ''x'' în ''excita'' — și derivatele sale sufixale, precum și derivatul prefixal ''supraexcitație'' —, dar, fără justificare, ''s'' în ''surescita'' — și derivatele sale sufixale, inclusiv ''surescitație''. În unele cuvinte, înlocuirea lui ''x'' (= [ks]) cu ''s'' se poate datora și apropierii făcute între un neologism și un cuvînt vechi, mai cunoscut: de exemplu, la variantele, greșite, ''estinctor'' și (''in'')''estingibil'' în loc de ''extinctor'' și (''in'')''extingibil'' se poate presupune influența verbului ''a stinge'' (cf. și variante ca ''extingtor'', ''estingtor'' pentru substantivul ''extinctor''), la ''estorca'' în loc de ''extorca'' influența lui ''a stoarce'', iar la ''inestricabil'' în loc de ''inextricabil'' influența lui ''a strica'' (manifestată și asupra sensului acestui adjectiv; de reținut că sensul exact al lui ''inextricabil'' este „foarte complicat, din care nu te poți descurca”, nu „care nu poate fi distrus sau stricat”, cum cred unii). Tendința de reducere a grupurilor de (multe) consoane explică și grafia bizară ''misgril'', dintr-un meniu de restaurant, pentru engl. ''mixed-grill''.
La scriitorii mai vechi unele variante cu ''s'' în loc de actualul ''x'' [ks] + consoană se explică istoric prin încercările de adaptare a unor neologisme cu etimologie multiplă, în speță prin modelul italienesc al unor împrumuturi (de exemplu, numeroasele forme cu ''es-'' la Eminescu, dintre care cea mai cunoscută este ''nesplicată = neexplicată'' din ''Epigonii''). Există și în limba actuală cuvinte înrudite cu rădăcina pronunțată și scrisă diferit din cauza etimologiei directe diferite: ''expres'' < fr. ''express'' și ''exprès'', lat. ''expressus'', dar ''espresso'' „aparat de preparare rapidă a cafelei” < it. ''espresso''; ''expresiv'' < fr. ''expressif'', dar ''espressivo'' ca italienism în terminologia muzicală; cf. ''x'' în ''excita'' — și derivatele sale sufixale, precum și derivatul prefixal ''supraexcitație'' —, dar, fără justificare, ''s'' în ''surescita'' — și derivatele sale sufixale, inclusiv ''surescitație''. În unele cuvinte, înlocuirea lui ''x'' (= [ks]) cu ''s'' se poate datora și apropierii făcute între un neologism și un cuvînt vechi, mai cunoscut: de exemplu, la variantele, greșite, ''estinctor'' și (''in'')''estingibil'' în loc de ''extinctor'' și (''in'')''extingibil'' se poate presupune influența verbului ''a stinge'' (cf. și variante ca ''extingtor'', ''estingtor'' pentru substantivul ''extinctor''), la ''estorca'' în loc de ''extorca'' influența lui ''a stoarce'', iar la ''inestricabil'' în loc de ''inextricabil'' influența lui ''a strica'' (manifestată și asupra sensului acestui adjectiv; de reținut că sensul exact al lui ''inextricabil'' este „foarte complicat, din care nu te poți descurca”, nu „care nu poate fi distrus sau stricat”, cum cred unii). Tendința de reducere a grupurilor de (multe) consoane explică și grafia bizară ''misgril'', dintr-un meniu de restaurant, pentru engl. ''mixed-grill''.


Datorită existenței acestei greșeli și din dorința de a o evita — deci prin ceea ce se numește hipercorectitudine —, ''s'' urmat de o consoană este transformat uneori în grupul [ks] în cuvinte ca ''distins'', ''distrat'', pronunțate greșit [dikstins], [dikstrat] (și scrise ''dicstins'', ''dixtrat''). Fenomenul are, din păcate, o mare răspîndire la ''s'' precedat de ''e'' și urmat de consoană, poziție în care intervine și analogia cu prefixul ''ex''-, spunîndu-se (și scriindu-se) greșit ''excadră'' — și ''excadrilă'', ''excadron'' —, ''excalada'', ''excalator'', ''excală'', ''excalop'', ''excamota'', ''excapadă'', ''excară'', ''exchiva'', ''excorta'', ''excroc'' — și ''excrocherie'' —, ''exhatologie'', ''expadrilă'', ''experanto'', ''explanadă'', ''exter'', ''extompa'', ''extradă'', ''extropiat'' în locul formelor corecte cu ''s'': ''escadră'' — și ''escadrilă'', ''escadron'' —, ''escalada'', ''escalator'', ''escală'', ''escalop'', ''escamota'', ''escapadă'', ''escară'', ''eschiva'', ''escorta'', ''escroc'' — și ''escrocherie'' —, ''eshatologie'', ''espadrilă'', ''esperanto'', ''esplanadă'', ''ester'',''estompa'', ''estradă'', ''estropiat''.
Datorită existenței acestei greșeli și din dorința de a o evita — deci prin ceea ce se numește hipercorectitudine —, ''s'' urmat de o consoană este transformat uneori în grupul [ks] în cuvinte ca ''distins'', ''distrat'', pronunțate greșit [dikstins], [dikstrat] (și scrise ''dicstins'', ''dixtrat''). Fenomenul are, din păcate, o mare răspîndire la ''s'' precedat de ''e'' și urmat de consoană, poziție în care intervine și analogia cu prefixul ''ex''-, spunîndu-se (și scriindu-se) greșit ''excadră'' — și ''excadrilă'', ''excadron'' —, ''excalada'', ''excalator'', ''excală'', ''excalop'', ''excamota'', ''excapadă'', ''excară'', ''exchiva'', ''excorta'', ''excroc'' — și ''excrocherie'' —, ''exhatologie'', ''expadrilă'', ''experanto'', ''explanadă'', ''exter'', ''extompa'', ''extradă'', ''extropiat'' în locul formelor corecte cu ''s'': ''escadră'' — și ''escadrilă'', ''escadron'' —, ''escalada'', ''escalator'', ''escală'', ''escalop'', ''escamota'', ''escapadă'', ''escară'', ''eschiva'', ''escorta'', ''escroc'' — și ''escrocherie'' —, ''eshatologie'', ''espadrilă'', ''esperanto'', ''esplanadă'', ''ester'', ''estompa'', ''estradă'', ''estropiat''.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 


Distincția între ''x'' (= [ks]) și ''s'' urmate de consoană trebuie respectată, între altele, și pentru că ea servește uneori la deosebirea unor cuvinte paronime, ca substantivele ''text'' și ''test'', substantivul ''context'' și verbul (ind. prez, 1 sg.) ''contest'', dubletele etimologice ''expune'' și ''spune'' (cf. ''expus'' — ''e spus'').
Distincția între ''x'' (= [ks]) și ''s'' urmate de consoană trebuie respectată, între altele, și pentru că ea servește uneori la deosebirea unor cuvinte paronime, ca substantivele ''text'' și ''test'', substantivul ''context'' și verbul (ind. prez, 1 sg.) ''contest'', dubletele etimologice ''expune'' și ''spune'' (cf. ''expus'' — ''e spus'').


O situație specială este cea în care prefixul ''ex''- este atașat la un cuvînt care începe cu ''s'': cuvintele ''exsangvinotransfuzie'', ''exsicator'' (aparat de laborator), ''exsudat'' „secreție” și ''exsudație'' „transpirație” trebuie scrise astfel, cu ''exs''..., chiar dacă în pronunțare nu se disting clar cei doi ''s'' ([eks+s]), deci nu ''exangvinotransfuzie'', ''exicator'', ''exudat'', ''exudație''. Greșeala opusă se întîlnește uneori la cuvinte în care vorbitorilor li se pare că trebuie să existe un ''s'' după ''ex''-: grafii ca ''exspira'', ''exspune'', ''exstirpa'' sau ''exstorca'' în loc de ''expira'', ''expune'', ''extirpa'', ''extorca''.


O situație specială este cea în care prefixul ''ex''- este atașat la un cuvînt care începe cu ''s'': cuvintele ''exsangvinotransfuzie'', ''exsicator'' (aparat de laborator), ''exsudat'' „secreție” și ''exsuda''ț''ie'' „transpirație” trebuie scrise astfel, cu ''exs''..., chiar dacă în pronunțare nu se disting clar cei doi ''s'' ([eks +s]), deci nu ''exangvinotransfuzie'', ''exicator'', ''exudat'', ''exuda''ț''ie''. Greșeala opusă se întîlnește uneori la cuvinte în care vorbitorilor li se pare că trebuie să existe un ''s'' după ''ex''-: grafii ca ''exspira'', ''exspune'', ''exstirpa'' sau ''exstorca'' în loc de ''expira'', ''expune'', ''extirpa'', ''extorca''.
Ea se explică atît prin hipercorectitudine, cît și prin apropierea de verbe înrudite cu ''s''- (''inspira'' și ''respira'', ''spune'', ''stîrpi'', ''stoarce'').
 


Ea se explică atît prin hipercorectitudine, cît și prin apropierea de verbe înrudite cu ''s''- (''inspira'' și ''respira'', ''spune'', ''stîrpi'', ''stoarce'').
În cuvintele în care ''ex''- este urmat de consoana [č] (din secvențele scrise ''ce'', ''ci''): ''excedent'', ''excela'' — și ''excelent'', ''excelență'' —, ''excentric'', ''excepta'' — și ''excepție'', ''excepțional'' —, ''exces'', ''excipient'', ''excitat'' se produc diverse abateri de la pronunțarea literară cu secvența [ksč]. Pe de o parte, există variante cu [kș] în loc de [ks], explicabile prin influența exercitată de consoana următoare (fenomen asemănător cu cel care se petrece în variantele ''șcenă'', ''fașcism'' pentru ''scenă'', ''fascism''): din această categorie fac parte pronunțări de tipul [ekșčelent]. Pe de altă parte, se manifestă și aici tendința de reducere a grupului de trei consoane, care are mai multe rezultate: a) dispariția lui ''k'', cu sau fără modificarea lui ''s'', deci pronunțări de tipul [esčelent] sau [eșčelent]; b) dispariția lui ''s'' > ș în pronunțări de tipul [ekcelent]; c) mai rar, dispariția atît a lui ''k'', cît și a lui ''s'' > ș, în pronunțări de tipul [ečelent] explicabile prin faza precedentă (fenomen asemănător cu cel care apare în varianta ''acepta'' pentru ''accepta'').


În cîteva cuvinte se produc confuzii între grupurile consonantice [ks] (= x) și [sk]: substantivul ''asterisc'' (< fr. ''astérisque'') are varianta, greșită, ''asterix'', iar ''escalop'' (< fr. ''escalope'') se întîlnește scris ''exalop'' (într-o variantă — hipercorectă — care se poate explica însă și prin faza ''excalop'', cu reducerea grupului ''ksc > ks''); în normă se admite variația ''tamariscă/tamarix'' (< germ. ''Tamariske'', lat. ''tamarix'').


În cuvintele în care ''ex''- este urmat de consoana [č] (din secvențele scrise ''ce'', ''ci''): ''excedent'', ''excela'' — și ''excelent'', ''excelen''ță —, ''excentric'', ''excepta'' — și ''excep''ț''ie'', ''excep''ț''ional'' —, ''exces'', ''excipient'', ''excitat'' se produc diverse abateri de la pronunțarea literară cu secvența [ksč]. Pe de o parte, există variante cu [kș] în loc de [ks], explicabile prin influența exercitată de consoana următoare (fenomen asemănător cu cel care se petrece în variantele ș''cen''ă, ''fașcism'' pentru ''scen''ă, ''fascism''): din această categorie fac parte pronunțări de tipul [ekșčelent]. Pe de altă parte, se manifestă și aici tendința de reducere a grupului de trei consoane, care are mai multe rezultate: a) dispariția lui ''k'', cu sau fără modificarea lui ''s'', deci pronunțări de tipul [esčelent] sau [eșčelent]; b) dispariția lui ''s'' > ș în pronunțări de tipul [ekcelent]; c) mai rar, dispariția atît a lui ''k'', cît și a lui ''s'' > ș, în pronunțări de tipul [ečelent] explicabile prin faza precedentă (fenomen asemănător cu cel care apare în varianta ''acepta'' pentru ''accepta'').În cîteva cuvinte se produc confuzii între grupurile consonantice [ks] (= x) și [sk]: substantivul ''asterisc'' (< fr. ''astérisque'') are varianta, greșită, ''asterix'', iar ''escalop'' (< fr. ''escalope'') se întîlnește scris ''exalop'' (într-o variantă — hipercorectă — care se poate explica însă și prin faza ''excalop'', cu reducerea grupului ''ksc > ks''); în normă se admite variația ''tamarisc''ă''/tamarix'' (< germ. ''Tamariske'', lat. ''tamarix'').
'''5.''' Pronunțarea literei ''x'' în cuvinte nu trebuie confundată cu numele ei. Numele literei ''x'' este „ics” și ea se citește astfel cînd este izolată, cu valoare substantivală: în enumerarea literelor din alfabet, în propoziții referitoare la scriere (''Lipsește un '''x''''', ''Scrie-l mai clar pe '''x'''''!, ''Litera '''x''' notează un grup de consoane''), cînd înseamnă „semn de forma literei ''x''” (pluralul ''x''-uri se citește ''icsuri'') sau cînd are valoare de simbol în diferite coduri. Pornind de la notația prin ''x'' a unei necunoscute dintr-o ecuație algebrică, litera ''x'' este folosită ca substitut de cuvinte; de obicei majuscula ''X'' substituie nume proprii: în orașul ''X'', cetățeanul ''X'' și de aici s-a ajuns la formația ''X-ulescu'', pronunțată (și scrisă și) ''Icsulescu''.


5. Pronunțarea literei ''x'' în cuvinte nu trebuie confundată cu numele ei. Numele literei ''x'' este „ics” și ea se citește astfel cînd este izolată, cu valoare substantivală: în enumerarea literelor din alfabet, în propoziții referitoare la scriere (''Lipsește un ''x, ''Scrie-l mai clar pe ''x''!'', ''Litera'' x ''noteaz''ă'' un grup de consoane''), cînd înseamnă „semn de forma literei ''x''” (pluralul ''x''-uri se citește ''icsuri'') sau cînd are valoare de simbol în diferite coduri. Pornind de la notația prin ''x'' a unei necunoscute dintr-o ecuație algebrică, litera ''x'' este folosită ca substitut de cuvinte; de obicei majuscula ''X'' substituie nume proprii: în orașul ''X'', cetățeanul ''X'' și de aici s-a ajuns la formația ''X-ulescu'', pronunțată (și scrisă și) ''Icsulescu''.
De la numele literei ''x'' s-a format și un verb, neînregistrat în dicționare, (''a icsa'' „a anula un text dactilografiat prin scrierea suprapusă a mai mulți ''x''.


De la numele literei ''x'' s-a format și un verb, neînregistrat în dicționare, (''a icsa ''„a anula un text dactilografiat prin scrierea suprapusă a mai mulți ''x''.
'''6.''' Cele spuse pînă acum cu privire la litera ''x'' și la pronunțarea ei sînt valabile numai pentru ortografia și ortoepia limbii române (pentru cuvinte comune și pentru nume proprii de persoană ale unor români sau alte nume proprii adaptate). E bine de știut că în alfabetul latin folosit de alte limbi litera ''x'' are diferite valori și ca atare în numele proprii neadaptate trebuie citită conform regulilor din limba respectivă.


6. Cele spuse pînă acum cu privire la litera ''x'' și la pronunțarea ei sînt valabile numai pentru ortografia și ortoepia limbii române (pentru cuvinte comune și pentru nume proprii de persoană ale unor români sau alte nume proprii adaptate). E bine de știut că în alfabetul latin folosit de alte limbi litera ''x'' are diferite valori și ca atare în numele proprii neadaptate trebuie citită conform regulilor din limba respectivă.Ea se citește [h] în spaniolă: de exemplu, în numele localității ''Xeres'' (devenit și substantiv comun, ca nume de vin). Prin tradiție noi pronunțăm cu [ks] numele statului ''Mexic'' în această formă, adaptată, cu finală consonantică; în numele, neadaptat, al capitalei acestui stat, ''Ciudad de Mexico'', litera ''x'' trebuie pronunțată însă [h] (aproximativ [Siudá de Méhico]).
Ea se citește [h] în spaniolă: de exemplu, în numele localității ''Xeres'' (devenit și substantiv comun, ca nume de vin). Prin tradiție noi pronunțăm cu [ks] numele statului ''Mexic'' în această formă, adaptată, cu finală consonantică; în numele, neadaptat, al capitalei acestui stat, ''Ciudad de Mexico'', litera ''x'' trebuie pronunțată însă [h] (aproximativ [Siudá de Méhico]).


În franceză ea se citește uneori [s]: numele orașului ''Bruxelles'', capitala Belgiei, se pronunță corect cu [s], nu cu [ks] (deci [Brüsél]).
În franceză ea se citește uneori [s]: numele orașului ''Bruxelles'', capitala Belgiei, se pronunță corect cu [s], nu cu [ks] (deci [Brüsél]).
Linia 133: Linia 122:


Grupurile de litere ''cs'' și ''cz'' au și ele valori diferite în unele limbi. Ele trebuie citite [č] (= ci) în nume proprii maghiare și poloneze; de exemplu: ''Csáki'', ''Czerny'', ''Mickiewicz'' (= [Mițkievič]), ''Mohács''.
Grupurile de litere ''cs'' și ''cz'' au și ele valori diferite în unele limbi. Ele trebuie citite [č] (= ci) în nume proprii maghiare și poloneze; de exemplu: ''Csáki'', ''Czerny'', ''Mickiewicz'' (= [Mițkievič]), ''Mohács''.
{{CuvinteCheie|cocs, facsimil, rucsac, sconcs, zigzag, eczemă, xilofon, linx, sfinx, fix, examen, exact, espresso, escroc}}
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare