Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXII. y sau i, ai?”
Sari la navigare
Sari la căutare
| Linia 41: | Linia 41: | ||
'''2.''' Valorile fonetice ale literei ''y'' diferă, în general, atît după vecinătățile și poziția ei în cuvînt, cît și — mai ales la numele proprii — după originea cuvîntului în care se găsește. | '''2.''' Valorile fonetice ale literei ''y'' diferă, în general, atît după vecinătățile și poziția ei în cuvînt, cît și — mai ales la numele proprii — după originea cuvîntului în care se găsește. | ||
'''a.''' Se scrie ''y'' | '''a.''' Se scrie ''y'' și se pronunță vocala [i] în următoarele contexte: | ||
— la început de cuvînt + consoană (''ylang-ylang'', ''ypresian'', ''yterbiu''); | — la început de cuvînt + consoană (''ylang-ylang'', ''ypresian'', ''yterbiu''); | ||
| Linia 60: | Linia 51: | ||
— la sfîrșit de cuvînt după consoană: ''henry'', ''sexy'', ''tory''; ''Baconsky'', ''Pallady''. | — la sfîrșit de cuvînt după consoană: ''henry'', ''sexy'', ''tory''; ''Baconsky'', ''Pallady''. | ||
b. Se scrie și se pronunță semiconsoana [ĭ]: | '''b.''' Se scrie și se pronunță semiconsoana [ĭ]: | ||
— la început de cuvînt + vocală, cu care [ĭ] formează un diftong ascendent (''yankeu'', ''yemenit'', ''yoga'', ''yucca'', ''Yorceanu''); | — la început de cuvînt + vocală, cu care [ĭ] formează un diftong ascendent (''yankeu'', ''yemenit'', ''yoga'', ''yucca'', ''Yorceanu''); | ||
| Linia 66: | Linia 57: | ||
— la început de silabă după vocală și + vocală, cu care [ĭ] formează un diftong ascendent (''paraguayan'', ''uruguayan''); | — la început de silabă după vocală și + vocală, cu care [ĭ] formează un diftong ascendent (''paraguayan'', ''uruguayan''); | ||
— după vocală, cu care [ĭ] formează un diftong descendent, și + consoană (pl., ''roylon''); | — după vocală, cu care [ĭ] formează un diftong descendent, și + consoană (''old-boys'' pl., ''roylon''); | ||
— la sfîrșit de cuvînt după vocală, cu care [ĭ] formează un diftong descendent (''disc-jockey'', ''fairplay'', ''old-boy'', ''spray''). | — la sfîrșit de cuvînt după vocală, cu care [ĭ] formează un diftong descendent (''disc-jockey'', ''fairplay'', ''old-boy'', ''spray''). | ||
c. Se scrie și se pronunță diftongul [aĭ] după consoană în unele cuvinte de origine engleză: ''by-pass'', și (silaba pronunțată [baĭ] ); și (pronunțate [daĭk]). | '''c.''' Se scrie ''y'' și se pronunță diftongul [aĭ] după consoană în unele cuvinte de origine engleză: ''by-pass'', ''Byron'' și ''byronian'' (silaba ''by'' pronunțată [baĭ] ); ''Dyke'' și ''dyke'' (pronunțate [daĭk]). | ||
'''d.''' În numele proprii străine ''y'' poate avea și alte valori, de exemplu: | |||
— marcă a caracterului palatal al consoanei precedente în nume maghiare: ''Balvanyos'' (silaba -''nyos'' pronunțată [ńoș]), ''Nagy'' [nåǵ]; | |||
— [î] în unele nume poloneze: ''Bytom'', ''Lysa Gora'', ''Olsztyn''; | |||
— [ü] în nume daneze: și suedeze: ''Rydberg''; | — [ü] în nume daneze: ''Nyrop'' și suedeze: ''Rydberg''; | ||
— [ă] în unele nume englezești: ''Byrd''. | — [ă] în unele nume englezești: ''Byrd''. | ||
Este evident că pentru pronunțarea corectă a cuvintelor scrise cu — mai ales a numelor proprii — este necesară fie cunoașterea etimologiei lor (și a regulilor din limba de origine), fie cunoașterea indicațiilor ortoepice din dicționare speciale | Este evident că pentru pronunțarea corectă a cuvintelor scrise cu ''y'' — mai ales a numelor proprii — este necesară fie cunoașterea etimologiei lor (și a regulilor din limba de origine), fie cunoașterea indicațiilor ortoepice din dicționare speciale. | ||
'''3.''' Uneori litera este folosită în cuvinte pentru care normele actuale recomandă altfel de scriere. | |||
'''a.''' Nu se scrie ''y'', ci ''i'', în neologisme adaptate, ca ''iac'', ''iaht'', ''iard'', ''idiș'', ''iod/iot'', ''iolă'', ''iperită'', ''iurtă''; ''dandi'', ''derbi'', ''dinam'', ''dină'', ''hidrant'', ''hipi'', ''hochei'', ''mirt'', ''piramidon'', ''rugbi'', ''simpozion'', ''vinil'', ''volei'', toate formațiile cu prefixele ''hiper''- (''hipercritic'', ''hipertrofie'' etc.) și ''hipo''- (''hipogastru'', ''hiposulfit'' etc.) și cele cu elemente de compunere ca ''dis''- (''dischinezie'', ''distrofie'' etc.), ''hidro''- (''hidrargir'', ''hidrodinamic'' etc.), ''psiho''- (''psihologie'', ''psihoterapie'' etc.), ''tipo''- (''tipografie'', ''tipometru'' etc.), ''xilo''- (''xilofon'', ''xilografie'' etc.). Se scriu de asemenea cu ''i'' numele proprii ''Iugoslavia'' (și ''iugoslav''), ''Savoia'' (și ''savoiard''), ''Siria'' (și ''sirian''), ''Tokio'' (și ''tokiot''). | |||
Nu se recomandă scrierea cu ''y'' în prenumele românești. Se scrie deci cu ''i'' în ''Lidia'', ''Mia'', ''Olimpia'', ''Olimpiu'', ''Silvia'', ''Silviu'' și în hipocoristice ca ''Adi'', ''Ani'', ''Cati'', ''Cristi'', ''Didi'', ''Eti'', ''Lili'', ''Mimi'', ''Miți'', ''Neli'', ''Nuți'', ''Pusi'', ''Puși'', ''Riri'', ''Ștefi'', ''Tili'', ''Titi'', ''Vali'', ''Vivi'', ''Zizi''. | |||
Variantele grafice cu ''y'' ale unor asemenea prenume — ca, de altfel, și ale numelor de familie românești, de exemplu ''Ursaky'' în loc de ''Ursachi'' — sînt o dovadă de snobism. | |||
b. Nu se scrie ''y'', ci ''ai'', în neologisme adaptate, ca ''nailon''. | '''b.''' Nu se scrie ''y'', ci ''ai'', în neologisme adaptate, ca ''nailon''. | ||