Articol/Mioara Avram/XXII. y sau i, ai?

De la Dexonline wiki
< Articol‎ | Mioara Avram
Versiunea din 21 octombrie 2018 03:33, autor: Radu Borza (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: <center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center> == XVIII. XXII. sau ''i, ai?'' == Recent admisă în alfabetul limbii române, litera nu constituie o nou...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigation Jump to search
Mioara Avram - Ortografie pentru toți, 2002

XVIII. XXII. sau i, ai?

Recent admisă în alfabetul limbii române, litera nu constituie o noutate în ortografia românească, întrucît era folosită și înainte de 1982, dar cu statutul unei litere străine (din categoria literelor ä, etc.).

Însăși denumirea acestei litere drept „grec” arată că ea este o dublură a literei i, un fel de i. Fără a acoperi toate valorile fonetice ale literei i, principalele valori ale literei se regăsesc printre acestea; ele sînt: vocala [i], semiconsoana [ĭ] (vezi omofonele boi, pl. de la bou, și boy, din sau old-boy) și, mai rar, diftongul [aĭ].Valoarea [aĭ] nu este necunoscută literei i, care o are și ea în neologisme neadaptate de origine engleză, de exemplu în [kopiraĭt], [draĭv] și driver, driverlob.


Întrebuințarea literei este limitată la neologisme, de obicei cu caracter internațional, la nume proprii străine și la derivate ale acestoră. Ea nu se folosește deci niciodată la cuvinte din fondul tradițional (nici la nume proprii tradiționale). În mod excepțional apare în unele nume proprii românești de origine străină. Prezența literei este un indiciu al caracterului neologic sau străin al unui cuvînt/nume propriu și este în măsură să pună în gardă pe cititor asupra posibilității de lectură a acelui cuvînt după reguli ale altor limbi; de altfel, folosirea literei este adesea asociată cu alte grafii mai mult sau mai puțin specifice neologismelor și numelor proprii străine: literele și (de exemplu, în whisky), litere duble (grizzly, hobby), combinații de litere de tipul [č] (cherry-brandy), = [f] (phylloceras) sau = [ș] (Schwyz) etc.

1. Litera se folosește în următoarele categorii de cuvinte:

a. În neologisme neadaptate, de obicei cu circulație internațională: yankeu, yardang, yatren, yen, yenerit, yeoman, ylang-ylang, — și derivatele yoghin, —, și yohimbină, yuan, yucca, by-pass, cherry-brandy, copy-right, cow-boy, disc-jockey, dyke, fairplay, garden-party, grizzly, happy-end, hobby, — și —, lekytos, lobbyism, old-boy, permalloy, phylloceras, play-back, rhyton, rotary, roylon, sexy, spray, sulky, tory, whisky.b. În derivate (prin afixare sau prin conversiune) de la nume proprii: yală, yeatmanit, yemenit, yorkian, ypresian, yterbit, yterbiu, yterit, ytrit, ytriu, ytrocerit; byronian, ceylonez, debye, henry, kenyan, keynesism, newyorkez, paraguayan, taylorism, uruguayan, willy-willy.

c. În abrevieri și simboluri: Y (ytriu), Yb (yterbiu), yd (iard), dy (disprosiu), dyn (dină).

În timp ce unele dintre ele corespund scrierii cu și a cuvintelor de bază (yterbiu, ytriu), alteori se scrie numai în abrevierea sau simbolul unui cuvînt scris cu i: vezi yd și iard, dy și disprosiu, dyn și dină.


Explicația acestei neconcordanțe stă în caracterul internațional al abrevierilor/simbolurilor respective.


d. În nume proprii străine:

— toponime: Yale, Yemen, York, Yorkshire; Ceylon, Conakry, Guyana, Kenya, New York, Paraguay, Sydney, etc.;

— antroponime: Yeats, Young, Yourcenar; Báthory, Byron, Goya, Meyer, Nagy, etc.

e. În nume proprii românești:

— toponime provenite din antroponime: Ady Endre, Saligny;

— antroponime nume de familie; cele mai multe de origine străină, după dorința purtătorului: (Spiridon) Yorceanu, (Anatol) Baconsky, (Jacques) Byck, (Paul) Gusty, (Alexandru) Myller, (Theodor) Pallady, (Mihail) Pascaly, (Anghel) Saligny.


Uneori același nume este scris atît cu i, cît și cu y, fie cu referire la aceeași persoană: (Zenaida) Pally/Palli, fie cu referire la persoane diferite: Paul Gusty, dar Dimitrie Gusti. Fiul lui Carol Popp de semna (Alexandru) Satmari.f. În cuvinte — mai ales nume proprii — transliterate din alfabetul grecesc, care de obicei au paralel și o variantă adaptată, cu i: de exemplu, și Dionisiu, și Eschil, și Lisimah, și Scila, și Stix, și Tir.

2. Valorile fonetice ale literei diferă, în general, atît după vecinătățile și poziția ei în cuvînt, cît și — mai ales la numele proprii — după originea cuvîntului în care se găsește.

a. Se scrie și se pronunță vocala [i] în următoarele contexte:

— la început de cuvînt + consoană (ylang-ylang, ypresian, yterbiu);

— între consoane: lekytos; Byck, Myller;

— între o consoană și o vocală: kenyan, lobbyism;

— la sfîrșit de cuvînt după consoană: henry, sexy, tory; Baconsky, Pallady.

b. Se scrie și se pronunță semiconsoana [ĭ]:

— la început de cuvînt + vocală, cu care [ĭ] formează un diftong ascendent (yankeu, yemenit, yoga, yucca, Yorceanu);

— la început de silabă după vocală și + vocală, cu care [ĭ] formează un diftong ascendent (paraguayan, uruguayan);

— după vocală, cu care [ĭ] formează un diftong descendent, și + consoană (pl., roylon);

— la sfîrșit de cuvînt după vocală, cu care [ĭ] formează un diftong descendent (disc-jockey, fairplay, old-boy, spray).

c. Se scrie și se pronunță diftongul [aĭ] după consoană în unele cuvinte de origine engleză: by-pass, și (silaba pronunțată [baĭ] ); și (pronunțate [daĭk]).

d. În numele proprii străine poate avea și alte valori, de exemplu:

— marcă a caracterului palatal al consoanei precedente în nume maghiare: (silaba pronunțată [ńoș]), [nôğ];— [î] în unele nume poloneze: Bytom, Lysa Gora, Olsztyn;

— [ü] în nume daneze: și suedeze: Rydberg;

— [ă] în unele nume englezești: Byrd.

Este evident că pentru pronunțarea corectă a cuvintelor scrise cu — mai ales a numelor proprii — este necesară fie cunoașterea etimologiei lor (și a regulilor din limba de origine), fie cunoașterea indicațiilor ortoepice din dicționare speciale.

3. Uneori litera este folosită în cuvinte pentru care normele actuale recomandă altfel de scriere.

a. Nu se scrie y, ci i, în neologisme adaptate, ca iac, iaht, iard, idiș, iod/iot, iolă, iperită, iurtă; dandi, derbi, dinam, dină, hidrant, hipi, hochei, mirt, piramidon, rugbi, simpozion, vinil, volei, toate formațiile cu prefixele hiper- (hipercritic, etc.) și hipo- (hipogastru, etc.) și cele cu elemente de compunere ca dis- (dischinezie, etc.), (hidrargir, etc.), (psihologie, etc.), (tipografie, etc.), (xilofon, etc.). Se scriu de asemenea cu numele proprii (și iugoslav), (și savoiard), (și sirian), (și tokiot).

Nu se recomandă scrierea cu în prenumele românești. Se scrie deci în Lidia, Mia, Olimpia, Olimpiu, Silvia, și în hipocoristice ca Adi, Ani, Cati, Cristi, Didi, Eti, Lili, Mimi, Miți, Neli, Nuți, Pusi, Puși, Riri, Ștefi, Tili, Titi, Vali, Vivi, Zizi.


Variantele grafice cu ale unor asemenea prenume — ca, de altfel, și ale numelor de familie românești, de exemplu în loc de — sînt o dovadă de snobism.


b. Nu se scrie y, ci ai, în neologisme adaptate, ca nailon.