Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXIII. Literă unică sau repetată (dublă, triplă)?”

'''a.''' Repetarea — în pronunțare și în scris — a unei vocale și litere corespunzătoare poate avea loc la întîlnirea unui formant (prefix sau element de compunere) terminat în vocală cu un cuvînt (temă) care începe cu aceeași vocală: ''contraatac'', ''paraaldehidă'', ''supraalimenta'', ''ultraaglomerat''; ''neeuclidian'', ''reedita'', ''preexista'', ''teleenciclopedie''; ''antiimperialist'', ''toxiinfecție''; ''coopera'' — și familia: ''cooperant'', ''cooperativă'', ''cooperativiza'', ''cooperator'', ''cooperație'' —, ''microorganism'' etc. sau la întîlnirea unei teme terminate în vocală cu un afix flexionar (desinență, sufix verbal) sau lexical care începe cu aceeași vocală: ''creez'', ''licee''; ''aliniind'', ''fiind'' — și ''fiindcă'' —, ''ființă'', ''scriind'', ''scriitor''; ''asiduul'', ''atuuri'', ''vacuum'' — și familia: ''vacuumare'', ''vacuummetru'' — etc.

2. Repetarea literelor ''e'', ''i'', ''u'' (dublarea tuturor acestora și triplarea numai a literei ''i'') se poate datora și dublei valori fonetice a acestor litere, care notează atît vocale, cît și semiconsoane (i, u) sau/și semivocale (e).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Secvența grafică ''uu'', care după normele în vigoare ar trebui să aibă valoarea [u-u] în cuvintele ''ambiguu'', ''asiduu'', ''continuu'' — și ''discontinuu'', ''încontinuu'' —, ''perpetuu'', ''reziduu'', ''superfluu'', redă de obicei pronunțarea [uŭ].

 

3. Dublarea unei litere care notează o consoană poate corespunde sau nu unei realități fonetice; în primul caz, poate fi vorba de repetarea aceleiași consoane (în silabe diferite), de pronunțarea unei consoane lungi sau de succesiunea a două consoane diferite. Triplarea unei litere care notează o consoană are totdeauna valoare fonetică, redînd exclusiv natura lungă a unei consoane unice.a. Dublarea — în pronunțare și în scriere — a unei consoane și litere corespunzătoare poate avea loc la întîlnirea unui formant (prefix sau element de compunere) terminat în consoană cu un cuvînt (temă) care începe cu aceeași consoană. Iau naștere astfel următoarele secvențe grafice și fonetice:

 

 

''ll'': rar, în compuse populare cu ă''l'' și ''cel'' + ''-lalt'' (ă''llalt'', variantă a lui ă''lălalt''; ''cellalt'', variantă a lui ''celălalt'');

''ss'': în cele mai multe derivate cu ''trans''- (''transsaharian'', ''transsiberian'', ''transsubstanțiere'', ''transsudat'') și în cîteva derivate cu ''răs''- (''răssec'', ''răsstrăbun'');Dintre derivatele cu ''trans-'' de la cuvinte cu ''s-'', se pronunță și se scrie cu un singur ''s'', prin tradiție, ''transcrie''. Prefixul ''răs-'' se confundă de obicei cu ''r''ă- înaintea unui ''s''-: ''răsuci'', ''răsufla''; se poate face distincție totuși între ''răsuna'' și ''răssuna'' (''Am sunat și am răssunat'').

b. Repetarea unei litere care notează o consoană poate constitui un mijloc de marcare a pronunțării prelungite a unei consoane continue (''r'', ''s'', ș, ''z'') sau a măririi fazei de ținută a unei consoane oclusive (''m''); acest fenomen este specific interjecțiilor, dar are loc și la alte cuvinte în contexte exclamative sau/și pentru redarea valorii de superlativ absolut. Litera care notează o consoană lungă poate fi scrisă numai de două ori (în interjecțiile ''brr'', ''prr'' și ''sst'', variantă a lui ''st'') sau de trei ori (în interjecțiile șșș și ''bîzzz'', ''pîrrr'', variante ale lui ''bîz'', ''pîr'') și chiar de mai multe ori în situația cuvintelor cu întrebuințare contextuală exclamativă sau/și superlativă (''Ccanalia!, Inffamul!, Mmarș!, Mmizerabile!, nnemaipomenit, sssplendid, Vorrrba!'').

 

c. Dublarea literei ''c'' înainte de ''e'', ''i'' corespunde succesiunii a două consoane diferite [kč] în cuvinte ca ''accelera'', ''accent'', ''accepta'', ''acces'', ''accidenta'', ''boccea'', ''buccinator'', ''ciubucciu'', ''coccis'', ''occident'', ''occipital'', ''succes'', ''succint'', ''vaccin'' și în toponimul ''Isaccea''.

Variantele fonetice de tipul [ačepta] sînt greșite. Se scrie corect numai ''c'' (= [č]) în cuvîntul ''bacil'' (nu ''baccil'') și în elementele de compunere ''bacili-'', ''bacilo-''. Pentru grafia cu ''cc'' = [č] în ''soccer'' vezi d.

 

Se scrie corect numai ''g'' (= [ǧ]) în cuvintele ''sugera'', ''sugestie'' (nu ''suggera'', ''suggestie''). Pentru grafia cu ''gg'' = [g] în ''loggia'' vezi d.d. Dublarea fără valoare fonetică a unei litere care notează o consoană se întîlnește în următoarele situații:

Finalele ''ss'', ''tt'' de la singularul substantivelor masculine alternează la plural cu consoanele simple ș, respectiv ț: ''gauss'' — ''gauși'', ''watt'' —''wați''. Intervocalicul ''zz'' are valoarea [ț] în italienismele din terminologia muzicală ''mezza-voce'', ''mezzo-forte'', ''mezzo-piano'', ''mezzo-soprană'', ''pizzicato'' și din terminologia gravurii ''mezzo-tinto'', precum și în ''pizza''.

Nu se dublează consoana intervocalică din ''cas''ă „casierie, seif”, ''mas''ă „mulțime”, ''ras''ă „grup biologic” (la care scrierea cu -''ss''-, recomandată în 1904, este abolită în 1932), ''corida'', ''hipism'', ''moto'', ''siroco'', nici consoana finală

din ''bos'', ''stres'' (intervocalică în forma articulată ''bosul'', ''stresul'' și în derivatele ''stresa'', ''stresant'').

La unele cuvinte pentru care se admit cîte două variante — adaptată și neadaptată — deosebirea poate consta în absența/prezența consoanei duble: ''golgheter/goal-getter''; ș''iling''/''shilling''. Sufixul neologic românizat este -''isim'', cu un singur ''s'' (''generalisim'', ''rarisim'' etc.), dar sufixul italian din terminologia muzicală -''issimo'' se scrie cu ''ss'': ''fortissimo'', ''pianissimo''.

— în nume proprii străine și în derivatele lor: toponime ca ''Andorra'' (și ''andorran''), ''Bissau'', ''Bruxelles'' (și ''bruxellez''), ''Ottawa'', (''La'')'' Valletta''; antroponime ca ''Hess'' (și ''hessian''), ''Russell'' (și ''russellian'');

 

— în nume proprii românești (antroponime), conform dorinței purtătorilor: prenume ca ''Anna'', ''Marietta'', ''Pussi'', ''Sabba'' (Ștefănescu), ''Stella''; nume de familie ca ''Alessandrescu'', ''Bolliac'', ''Filotti'', ''Lecca''; ''Massim'', ''Mille'', ''Millo'', ''Nottara'', ''Pann'', ''Philippide'', ''Pillat'', ''Rosetti'', ''Tattarescu'', ''Tell'', ''Zirra'', ''Zotta''.Secvența'' zz ''are valoarea [ț] în ''Negruzzi''.

 

Dacă în numele de familie ale unor personalități dublarea consoanei este respectată mai ales în virtutea tradiției, la prenume și la numele de familie fără istorie acest fenomen nu are justificare; el denotă de obicei snobismul purtătorilor.