Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXIX. Numele de luni”

De la Dexonline wiki
Sari la navigare Sari la căutare
(Pagină nouă: <center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center> == XXIX. Numele de luni == Deși sînt puțin numeroase, numele celor 12 luni ale anului pun relativ mult...)
 
m (Cuvinte cheie)
 
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>


== XXIX. Numele de luni ==
== '''XXIX.''' Numele de luni ==
 


Deși sînt puțin numeroase, numele celor 12 luni ale anului pun relativ multe probleme de ortografie (uneori și de ortoepie), comune tuturor sau specifice cîtorva, chiar numai unuia dintre ele.
Deși sînt puțin numeroase, numele celor 12 luni ale anului pun relativ multe probleme de ortografie (uneori și de ortoepie), comune tuturor sau specifice cîtorva, chiar numai unuia dintre ele.


1. Toate numele de luni se scriu cu inițială minusculă. Regula este valabilă atît pentru denumirile literare (''ianuarie'', ''februarie'', ''martie'', ''aprilie'', ''mai'', ''iunie'', ''iulie'', ''august'', ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''), cît și pentru variantele (de exemplu: ''ghenarie'', ''april'') sau sinonimele (''cireșar'', ''faur'' și ''făurar'', ''îndrea'') din limba veche și populară; de asemenea, este valabilă pentru denumirile, de interes istoric, ale lunilor din calendarul republican francez (de exemplu: ''germinal'', ''termidor'').
'''1.''' Toate numele de luni se scriu cu inițială minusculă. Regula este valabilă atît pentru denumirile literare (''ianuarie'', ''februarie'', ''martie'', ''aprilie'', ''mai'', ''iunie'', ''iulie'', ''august'', ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''), cît și pentru variantele (de exemplu: ''ghenarie'', ''april'') sau sinonimele (''cireșar'', ''faur'' și ''făurar'', ''îndrea'') din limba veche și populară; de asemenea, este valabilă pentru denumirile, de interes istoric, ale lunilor din calendarul republican francez (de exemplu: ''germinal'', ''termidor'').
 


Regula este necesară în opoziție cu deprinderi care țin de:
Regula este necesară în opoziție cu deprinderi care țin de:
Linia 15: Linia 13:
— modelul unor limbi străine în a căror scriere se folosește inițiala majusculă (de exemplu: engleza).
— modelul unor limbi străine în a căror scriere se folosește inițiala majusculă (de exemplu: engleza).


 
Scrierea cu inițială minusculă a numelor de luni este corelată cu același fel de scriere aplicat la numele zilelor săptămînii (''luni'', ''marți'', ''miercuri'', ''joi'', ''vineri'', ''sîmbătă'', ''duminică'') și ale altor diviziuni ale lunii (de exemplu: ''calende'', ''ide'', ''none'' în calendarul roman).
Scrierea cu inițială minusculă a numelor de luni este corelată cu același fel de scriere aplicat la numele zilelor săptămînii (''luni'', ''marți'', ''miercuri'', ''joi'', ''vineri'', ''sîmbăt''ă, ''duminic''ă) și ale altor diviziuni ale lunii (de exemplu: ''calende'', ''ide'', ''none'' în calendarul roman).
 


Din acest punct de vedere regulile ortografice din 1932 erau inconsecvente, recomandînd inițiala majusculă la numele de luni și minusculă la numele zilelor săptămînii.
Din acest punct de vedere regulile ortografice din 1932 erau inconsecvente, recomandînd inițiala majusculă la numele de luni și minusculă la numele zilelor săptămînii.


De la această regulă fac excepție numele de luni cuprinse în denumirea unor sărbători: ''1 Mai ''(sau'' Întîi Mai''), ''23 August'', la care se aplică regula scrierii cu inițială majusculă a tuturor cuvintelor componente — cu excepția celor ajutătoare — ale unei astfel de denumiri.


De la această regulă fac excepție numele de luni cuprinse în denumirea unor sărbători: ''1 Mai ''(sau'' Întîi Mai''), ''23 August'', la care se aplică regula scrierii cu inițială majusculă a tuturor cuvintelor componente — cu excepția celor ajutătoare — ale unei astfel de denumiri.Se scrie ''23 August ''(sărbătoare), dar ''23 august 1944 ''(dată).
Se scrie ''23 August'' (sărbătoare), dar ''23 august 1944'' (dată).
 


Se presupune ca de la sine înțeles faptul că numele de luni pot fi scrise cu inițială majusculă în contexte speciale în care sînt personificate.
Se presupune ca de la sine înțeles faptul că numele de luni pot fi scrise cu inițială majusculă în contexte speciale în care sînt personificate.


Vezi și '''XXVII B 5'''.


Vezi și XXVII B 5.
'''2.''' Cu excepția lui ''mai'' și ''august'', toate celelalte zece denumiri literare ale lunilor se pronunță și se scriu cu finala ''ie'': ''ianuarie'', ''februarie'', ''martie'', ''aprilie'', ''iunie'', ''iulie'', ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''.
 
 
2. Cu excepția lui ''mai'' și ''august'', toate celelalte zece denumiri literare ale lunilor se pronunță și se scriu cu finala ''ie'': ''ianuarie'', ''februarie'', ''martie'', ''aprilie'', ''iunie'', ''iulie'', ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''.


Regula este necesară în opoziție cu variantele neliterare în care lui ''-ie'' îi corespunde:
Regula este necesară în opoziție cu variantele neliterare în care lui ''-ie'' îi corespunde:
Linia 39: Linia 33:
b) ''-e'' (de exemplu: ''marte'', ''septembre'').
b) ''-e'' (de exemplu: ''marte'', ''septembre'').


3. Se pronunță și se scrie ''b'' înainte de ''r'' în numele lunilor ''februarie'', ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''.
'''3.''' Se pronunță și se scrie ''b'' înainte de ''r'' în numele lunilor ''februarie'', ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''.
 


Regula este necesară în opoziție cu variantele învechite care au ''v'' în loc de ''b'': ''fevruarie'', ''septemvrie'', ''octomvrie'' etc.; ele sînt încă răspîndite mai ales la numele ultimelor patru luni ale anului, dat fiind că ortografia din 1932 recomanda scrierea ''Februarie'', dar finala ''-vrie'' la seria începînd cu luna a noua.
Regula este necesară în opoziție cu variantele învechite care au ''v'' în loc de ''b'': ''fevruarie'', ''septemvrie'', ''octomvrie'' etc.; ele sînt încă răspîndite mai ales la numele ultimelor patru luni ale anului, dat fiind că ortografia din 1932 recomanda scrierea ''Februarie'', dar finala ''-vrie'' la seria începînd cu luna a noua.


'''4.''' Se pronunță și se scrie ''m'' (nu ''n'') înainte de ''b'' în numele ultimelor patru luni ale anului: ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''.


4. Se pronunță și se scrie ''m'' (nu ''n'') înainte de ''b'' în numele ultimelor patru luni ale anului: ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''.
Pentru ''m'' înainte de ''b'' vezi și '''XV'''.
 
 
Pentru ''m'' înainte de ''b'' vezi și XV.
 
 
5. Numele lunii a unsprezecea se pronunță și se scrie ''noiembrie''.


'''5.''' Numele lunii a unsprezecea se pronunță și se scrie ''noiembrie''.


Regula este necesară în opoziție cu două tipuri de variante neliterare care vizează începutul silabei a doua:
Regula este necesară în opoziție cu două tipuri de variante neliterare care vizează începutul silabei a doua:


a) varianta grafică ''noe''- (ortografia din 1932 recomanda scrierea ''Noemvrie''); vezi IV 1 a;b) varianta fonetică și grafică ''nove-'' (''novembrie'' sau ''novembre''). Pentru silabele finale vezi 2 și 3.
a) varianta grafică ''noe''- (ortografia din 1932 recomanda scrierea ''Noemvrie''); vezi '''IV 1 a''';


b) varianta fonetică și grafică ''nove-'' (''novembrie'' sau ''novembre''). Pentru silabele finale vezi '''2''' și '''3'''.


6. Numele lunii a douăsprezecea se pronunță și se scrie ''decembrie'', cu ''ce'' în a doua silabă.
'''6.''' Numele lunii a douăsprezecea se pronunță și se scrie ''decembrie'', cu ''ce'' în a doua silabă.


Regula este necesară în opoziție cu variantele învechite în care apare ''-che-'' (''dechembr''(''i'')''e'' sau ''dechemvr''(''i'')''e'').
Regula este necesară în opoziție cu variantele învechite în care apare ''-che-'' (''dechembr''(''i'')''e'' sau ''dechemvr''(''i'')''e'').


7. Abrevierile numelor românești ale lunilor anului sînt de obicei fragmente constînd din primele trei sau patru litere ale cuvintelor în cauză: ''ian''. (< ''ianuarie''), ''febr''. (< ''februarie''), ''mart''. (< ''martie''), ''apr.'' (< ''aprilie''), ''iun''. (< ''iunie''), ''iul''. (< ''iulie''), ''aug''. (< ''august''), ''sept''. (< ''septembrie''), ''oct''. (< ''octombrie'') și ''dec''. (< ''decembrie'').
'''7.''' Abrevierile numelor românești ale lunilor anului sînt de obicei fragmente constînd din primele trei sau patru litere ale cuvintelor în cauză: ''ian''. (< ''ianuarie''), ''febr''. (< ''februarie''), ''mart''. (< ''martie''), ''apr.'' (< ''aprilie''), ''iun''. (< ''iunie''), ''iul''. (< ''iulie''), ''aug''. (< ''august''), ''sept''. (< ''septembrie''), ''oct''. (< ''octombrie'') și ''dec''. (< ''decembrie'').


Numele lunii ''mai'', fiind scurt, nu se abreviază.
Numele lunii ''mai'', fiind scurt, nu se abreviază.


Numele lunii ''noiembrie se ''abreviază numai prin litera inițială: ''n''.
Numele lunii ''noiembrie'' se abreviază numai prin litera inițială: ''n''.


Abrevierile concurente ''noe''. și ''nov''. pornesc de la variante neliterare ale numelui acestei luni (vezi '''5''').


Abrevierile concurente ''noe''. și ''nov''. pornesc de la variante neliterare ale numelui acestei luni (vezi 5).
'''8.''' Numele lunilor pot fi înlocuite, în scrierea unei date, prin simboluri cifrice de la 1 la 12, după ordinea lor în calendar.


Tradițională este notația cu cifre romane: ''I = ianuarie'', ''II = februarie'', ''III = martie'', ''IV = aprilie'', ''V = mai'', ''VI = iunie'', ''VII = iulie'', ''VIII = august'', ''IX = septembrie'', ''X = octombrie'', ''XI = noiembrie'', ''XII = decembrie''.


8. Numele lunilor pot fi înlocuite, în scrierea unei date, prin simboluri cifrice de la 1 la 12, după ordinea lor în calendar.
Se admite însă și notația cu cifrele arabe corespunzătoare (''1'' = ''ianuarie'', ''2 = februarie'' etc.), care se răspîndește din ce în ce mai mult. În această notație este indispensabilă folosirea unui semn grafic între cifra care simbolizează luna și cifrele alăturate, care indică ziua și anul; de obicei cele trei rînduri de cifre se separă prin punct sau prin cratimă: ''27''.''4''.''1986'' sau ''27-4-1986'', dar e posibilă și folosirea barei oblice (''27/4/1986''). La notația lunilor cu cifre romane folosirea semnelor demarcatoare față de cifrele arabe alăturate este facultativă (permisă, dar nu recomandabilă): ''27 IV 1986'', dar și ''27''.''IV''.''1986'', ''27-IV-1986'', ''27/IV/1986''.


Tradițională este notația cu cifre romane: ''I = ianuarie'', ''II = februarie'', ''III = martie'', ''IV = aprilie'', ''V = mai'', ''VI = iunie'', ''VII = iulie'', ''VIII = august'', ''IX = septembrie'', ''X = octombrie'', ''XI = noiembrie'', ''XII = decembrie''.
În limbajul administrativ cifrele arabe care simbolizează primele nouă luni (ca și cele care indică primele nouă zile din lună) sînt precedate de ''0'': ''01'' = ''ianuarie'', ''02 = februarie ''etc. Data notată anterior apare în acest caz în forma ''27''.''04''.''1986''.


Se admite însă și notația cu cifrele arabe corespunzătoare (''1'' = ''ianuarie'', ''2 = februarie ''etc.), care se răspîndește din ce în ce mai mult. În această notație este indispensabilă folosirea unui semn grafic între cifra care simbolizează luna și cifrele alăturate, care indică ziua și anul; de obicei cele trei rînduri de cifre se separă prin punct sau prin cratimă: ''27''.''4''.''1986'' sau ''27-4-1986'', dar e posibilă și folosirea barei oblice (''27/4/1986''). La notația lunilor cu cifre romane folosirea semnelor demarcatoare față de cifrele arabe alăturate este facultativă (permisă, dar nu recomandabilă): ''27 IV 1986'', dar și ''27''.''IV''.''1986'', ''27-IV-1986'', ''27/IV/1986''.În limbajul administrativ cifrele arabe care simbolizează primele nouă luni (ca și cele care indică primele nouă zile din lună) sînt precedate de ''0'': ''01'' = ''ianuarie'', ''02 = februarie ''etc. Data notată anterior apare în acest caz în forma ''27''.''04''.''1986''.
{{CuvinteCheie|ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie}}

Versiunea curentă din 14 septembrie 2019 00:42

Mioara Avram - Ortografie pentru toți, 2002

XXIX. Numele de luni

Deși sînt puțin numeroase, numele celor 12 luni ale anului pun relativ multe probleme de ortografie (uneori și de ortoepie), comune tuturor sau specifice cîtorva, chiar numai unuia dintre ele.

1. Toate numele de luni se scriu cu inițială minusculă. Regula este valabilă atît pentru denumirile literare (ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie), cît și pentru variantele (de exemplu: ghenarie, april) sau sinonimele (cireșar, faur și făurar, îndrea) din limba veche și populară; de asemenea, este valabilă pentru denumirile, de interes istoric, ale lunilor din calendarul republican francez (de exemplu: germinal, termidor).

Regula este necesară în opoziție cu deprinderi care țin de:

— vechi reguli ortografice ale limbii noastre (pînă în 1953 ortografia academică recomanda inițiala majusculă);

— modelul unor limbi străine în a căror scriere se folosește inițiala majusculă (de exemplu: engleza).

Scrierea cu inițială minusculă a numelor de luni este corelată cu același fel de scriere aplicat la numele zilelor săptămînii (luni, marți, miercuri, joi, vineri, sîmbătă, duminică) și ale altor diviziuni ale lunii (de exemplu: calende, ide, none în calendarul roman).

Din acest punct de vedere regulile ortografice din 1932 erau inconsecvente, recomandînd inițiala majusculă la numele de luni și minusculă la numele zilelor săptămînii.

De la această regulă fac excepție numele de luni cuprinse în denumirea unor sărbători: 1 Mai (sau Întîi Mai), 23 August, la care se aplică regula scrierii cu inițială majusculă a tuturor cuvintelor componente — cu excepția celor ajutătoare — ale unei astfel de denumiri.

Se scrie 23 August (sărbătoare), dar 23 august 1944 (dată).

Se presupune ca de la sine înțeles faptul că numele de luni pot fi scrise cu inițială majusculă în contexte speciale în care sînt personificate.

Vezi și XXVII B 5.

2. Cu excepția lui mai și august, toate celelalte zece denumiri literare ale lunilor se pronunță și se scriu cu finala ie: ianuarie, februarie, martie, aprilie, iunie, iulie, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie.

Regula este necesară în opoziție cu variantele neliterare în care lui -ie îi corespunde:

a) zero (de exemplu: ianuar, februar, april);

b) -e (de exemplu: marte, septembre).

3. Se pronunță și se scrie b înainte de r în numele lunilor februarie, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie.

Regula este necesară în opoziție cu variantele învechite care au v în loc de b: fevruarie, septemvrie, octomvrie etc.; ele sînt încă răspîndite mai ales la numele ultimelor patru luni ale anului, dat fiind că ortografia din 1932 recomanda scrierea Februarie, dar finala -vrie la seria începînd cu luna a noua.

4. Se pronunță și se scrie m (nu n) înainte de b în numele ultimelor patru luni ale anului: septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie.

Pentru m înainte de b vezi și XV.

5. Numele lunii a unsprezecea se pronunță și se scrie noiembrie.

Regula este necesară în opoziție cu două tipuri de variante neliterare care vizează începutul silabei a doua:

a) varianta grafică noe- (ortografia din 1932 recomanda scrierea Noemvrie); vezi IV 1 a;

b) varianta fonetică și grafică nove- (novembrie sau novembre). Pentru silabele finale vezi 2 și 3.

6. Numele lunii a douăsprezecea se pronunță și se scrie decembrie, cu ce în a doua silabă.

Regula este necesară în opoziție cu variantele învechite în care apare -che- (dechembr(i)e sau dechemvr(i)e).

7. Abrevierile numelor românești ale lunilor anului sînt de obicei fragmente constînd din primele trei sau patru litere ale cuvintelor în cauză: ian. (< ianuarie), febr. (< februarie), mart. (< martie), apr. (< aprilie), iun. (< iunie), iul. (< iulie), aug. (< august), sept. (< septembrie), oct. (< octombrie) și dec. (< decembrie).

Numele lunii mai, fiind scurt, nu se abreviază.

Numele lunii noiembrie se abreviază numai prin litera inițială: n.

Abrevierile concurente noe. și nov. pornesc de la variante neliterare ale numelui acestei luni (vezi 5).

8. Numele lunilor pot fi înlocuite, în scrierea unei date, prin simboluri cifrice de la 1 la 12, după ordinea lor în calendar.

Tradițională este notația cu cifre romane: I = ianuarie, II = februarie, III = martie, IV = aprilie, V = mai, VI = iunie, VII = iulie, VIII = august, IX = septembrie, X = octombrie, XI = noiembrie, XII = decembrie.

Se admite însă și notația cu cifrele arabe corespunzătoare (1 = ianuarie, 2 = februarie etc.), care se răspîndește din ce în ce mai mult. În această notație este indispensabilă folosirea unui semn grafic între cifra care simbolizează luna și cifrele alăturate, care indică ziua și anul; de obicei cele trei rînduri de cifre se separă prin punct sau prin cratimă: 27.4.1986 sau 27-4-1986, dar e posibilă și folosirea barei oblice (27/4/1986). La notația lunilor cu cifre romane folosirea semnelor demarcatoare față de cifrele arabe alăturate este facultativă (permisă, dar nu recomandabilă): 27 IV 1986, dar și 27.IV.1986, 27-IV-1986, 27/IV/1986.

În limbajul administrativ cifrele arabe care simbolizează primele nouă luni (ca și cele care indică primele nouă zile din lună) sînt precedate de 0: 01 = ianuarie, 02 = februarie etc. Data notată anterior apare în acest caz în forma 27.04.1986.