Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe?”

Linia 55: Linia 55:
Vezi și '''XXVI'''.
Vezi și '''XXVI'''.


'''b.''' Dobîndirea unei flexiuni explicabile numai prin unitatea compusului se constată la compuse din prepoziție + substantiv sau din substantiv + prepoziție + substantiv. Regula este că se scriu într-un cuvînt compusele de acest fel la care substantivul final se articulează enclitic sau își schimbă forma după număr, caz, eventual și după gen; de exemplu:


substantive:


''deîmpărțit'' (art. ''deîmpărțitul'');


''demîncare'' (art. ''demîncarea'');


''fărădelege'' (art. ''fărădelegea'');


''untdelemn'' (art. ''untdelemnul'');


adjective:


''cuminte'' (pl. ''cuminți'').


Și această regulă cunoaște excepții scrise cu cratimă (de exemplu, ''după-amiază'', art. ''după-amiaza'', pl. ''după-amiezi''(''le''); vezi '''XXVI'''). Esențială este deosebirea față de scrierea cu blanc în grupuri nesudate: ''de împărțit'', ''de mîncare'', ''după masă'' etc.


'''2.''' Orientarea scrierii după gradul de sudură semantică se aplică în special la cuvintele neflexibile (adverbe, prepoziții și conjuncții), dar și la unele compuse flexibile al căror prim termen este neflexibil (de exemplu, substantive sau adjective cu structura adverb + substantiv ori adverb + adjectiv), precum și la compuse invariabile din clase în general flexibile. Sudura semantică sau ștergerea individualității lexicale se manifestă și ea în două feluri: fie prin inexistența independentă (în limba actuală) a unuia dintre termenii constitutivi, fie prin faptul că sensul global al compusului diferă de sensurile termenilor constitutivi.


b. Dobîndirea unei flexiuni explicabile numai prin unitatea compusului se constată la compuse din prepoziție + substantiv sau din substantiv + prepoziție + substantiv. Regula este că se scriu într-un cuvînt compusele de acest fel la care substantivul final se articulează enclitic sau își schimbă forma după număr, caz, eventual și după gen; de exemplu:
'''a.''' Se scriu într-un cuvînt compusele care conțin termeni lipsiți de existență independentă — în forma respectivă — în limba contemporană. De exemplu:


substantive: ''deîmpărțit'' (art. ''Deîmpărțitul''); ''demîncare'' (art. ''demîncarea''); ''fărădelege'' (art. ''fărădelegea''); ''untdelemn'' (art. ''untdelemnul'');adjective: ''cuminte'' (pl. ''cuminți'').
substantive: ''mijloc'', ''mujdei'', ''sînziană'';


Și această regulă cunoaște excepții scrise cu cratimă (de exemplu, ''după-amiaz''ă, art. ''după-amiaza'', pl. ''după-amiezi''(''le''); vezi XXVI). Esențială este deosebirea față de scrierea cu blanc în grupuri nesudate: ''de împărțit'', ''de mîncare'', ''după masă'' etc.
numerale: ''amîndoi'', ''tustrei'';
 
2. Orientarea scrierii după gradul de sudură semantică se aplică în special la cuvintele neflexibile (adverbe, prepoziții și conjuncții), dar și la unele compuse flexibile al căror prim termen este neflexibil (de exemplu, substantive sau adjective cu structura adverb + substantiv ori adverb + adjectiv), precum și la compuse invariabile din clase în general flexibile. Sudura semantică sau ștergerea individualității lexicale se manifestă și ea în două feluri: fie prin inexistența independentă (în limba actuala) a unuia dintre termenii constitutivi, fie prin faptul că sensul global al compusului diferă de sensurile termenilor constitutivi.


a. Se scriu într-un cuvînt compusele care conțin termeni lipsiți de existență independentă — în forma respectivă — în limba contemporană. De exemplu:
pronume (adjective pronominale): ''celălalt'' (pl. ''ceilalți'', f. ''cealaltă'', pl. ''celelalte''), ''niscai'';


substantive: ''mijloc'', ''mujdei'', ''sînzian''ă;
adverbe: ''altminteri'', ''cică'', ''degeaba'', ''deunăzi'', ''împrejur'', ''împreună'', ''înadins'', ''îndeosebi'', ''laolaltă'', ''odinioară'', ''uneori'';  


numerale: ''amîndoi'', ''tustrei'';
prepoziții: ''din'', ''dintre'', ''dintru'', ''prin'', ''printre'', ''printru'';  


pronume (adjective pronominale): ''celălalt'' (pl. ''ceilalți'', f. ''cealalt''ă, pl. ''celelalte''), ''niscai'';
conjuncții: ''deoarece'', ''precum'';


adverbe: ''altminteri'', ''cic''ă, ''degeaba'', ''deunăzi'', ''împrejur'', ''împreun''ă, ''înadins'', ''îndeosebi'', ''laolalt''ă, ''odinioar''ă, ''uneori''; prepoziții: ''din'', ''dintre'', ''dintru'', ''prin'', ''printre'', ''printru''; conjuncții: ''deoarece'', ''precum'';
compusele cu elemente de compunere: ''biogeneză'', ''cvasiunanim'' etc.


compusele cu elemente de compunere: ''biogenez''ă, ''cvasiunanim'' etc.
De la această regulă există unele excepții: pe de o parte, locuțiuni în care se menține scrierea separată a unor cuvinte lipsite de existență independentă: ''de-a valma'', ''o țîră'', ''pe alocuri''; pe de alta, compuse cu elemente separate prin cratimă (pentru acestea vezi '''XXVI''').


De la această regulă există unele excepții: pe de o parte, locuțiuni în care se menține scrierea separată a unor cuvinte lipsite de existență independentă: ''de-a valma'', ''o'' ț''îr''ă, ''pe alocuri''; pe de alta, compuse cu elemente separate prin cratimă (pentru acestea vezi XXVI).b. Se scriu într-un cuvînt compusele al căror sens global nu rezultă din suma sensurilor pe care le au termenii constitutivi. De exemplu:
'''b.''' Se scriu într-un cuvînt compusele al căror sens global nu rezultă din suma sensurilor pe care le au termenii constitutivi. De exemplu:


substantive: ''preaplin'';
substantive: ''preaplin'';
Linia 95: Linia 103:
prepoziții: ''despre'';
prepoziții: ''despre'';


conjuncții: ''fiindc''ă, ''încît'', ''întrucît''.
conjuncții: ''fiindcă'', ''încît'', ''întrucît''.
 
Această regulă servește la diferențierea grafică a compuselor respective față de îmbinările mai mult sau mai puțin libere — și chiar unele succesiuni întîmplătoare — constituite din aceiași termeni; în delimitare se ține seama de legăturile sintactice existente sau nu între termenii susceptibili de a forma un compus. Între numeroasele situații care necesită atenție la alegerea scrierii corecte există unele perechi și serii mai frecvente cu termeni comuni, uneori cu omofonie totală, a căror scriere trebuie reținută:
 
''a l t''(''altă'', ''alte''): Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte dăți'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel'' (adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dată'', ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel'' (pl. ''de alte feluri'')!
 
 
 
 
 
 
 
 
 


Această regulă servește la diferențierea grafică a compuselor respective față de îmbinările mai mult sau mai puțin libere — și chiar unele succesiuni întîmplătoare — constituite din aceiași termeni; în delimitare se ține seama de legăturile sintactice existente sau nu între termenii susceptibili de a forma un compus. Între numeroasele situații care necesită atenție la alegerea scrierii corecte există unele perechi și serii mai frecvente cu termeni comuni, uneori cu omofonie totală, a căror scriere trebuie reținută: ''a l t ''(''alt''ă, ''alte''): Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte d''ăț''i'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel ''(adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dat''ă, ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel ''(pl.'' de alte feluri'')!'''''b i n e''''': Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!
''b i n e'': Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!


'''''c î t''''': ''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît''
'''''c î t''''': ''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît''
Lingviști
349 de modificări