Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe?”
Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 26 octombrie 2018 09:11
, 26 octombrie 2018 09:11→XXV. Un cuvînt sau mai multe?
| Linia 399: | Linia 399: | ||
Cf. și compusele populare ''oareșicare'', ''oareșice'', ''oareșicine'', ''oareșicînd'', ''oareșicît'', ''oareșicum'', cu -''și''- pronunțat nesilabic, față de ''oare și care'', ''oare și ce'', ''oare și cine'', ''oare și cînd'', ''oare și cît'', ''oare și cum'', cu ''și'' pronunțat silabic și accentuat (de exemplu: ''Oare și cine a rîs te interesează?''). | Cf. și compusele populare ''oareșicare'', ''oareșice'', ''oareșicine'', ''oareșicînd'', ''oareșicît'', ''oareșicum'', cu -''și''- pronunțat nesilabic, față de ''oare și care'', ''oare și ce'', ''oare și cine'', ''oare și cînd'', ''oare și cît'', ''oare și cum'', cu ''și'' pronunțat silabic și accentuat (de exemplu: ''Oare și cine a rîs te interesează?''). | ||
''o r i'': ''oricare'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care'' = conjuncția ''ori'' „sau” + ''care'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră ori care ies încuie ușa''); | |||
''orice'' pron. și adj. pron., dar ''ori ce'' = ''ori'' conjuncție „sau” + ''ce'' (''Vrei să pleci ori ce vrei?''); | |||
''oricine'' pron., dar ''ori cine'' = ''ori'' conjuncție + ''cine''; | |||
''oricînd'' adv., dar ''ori cînd'' = ''ori'' conjuncție + ''cînd''; | |||
''oricît'' adv. și pron., dar ''ori cît'' = ''ori'' conjuncție + ''cît''; | |||
''oricum'' adv., dar ''ori cum = ori'' conjuncție + ''cum''; | |||
''ori de cîte ori''; | |||
''oriunde'' adv., dar ''ori unde = ori'' conjuncție + ''unde'' adv. sau s. pl.; | |||
'' | ''Ori'' se scrie, bineînțeles, separat și atunci cînd este substantiv și face parte din numerale adverbiale — și formule echivalente — așezate întîmplător înaintea unor pronume, adjective sau adverbe relative: ''de două ori cît tine''. | ||
'' | Compusele ''orișicare'', ''orișice'', ''orișicine'', ''orișicînd'', ''orișicît'', ''orișicum'', ''orișiunde'' au mai rar paralele cu scrierea separată: ''Te interesează numai dacă a vorbit ori și ce a spus? A venit de cîteva ori și unde stăm acum''. | ||
'' | ''p a r'': ''parcă'' adv. (de exemplu: ''Ea parcă plînge''), dar ''par că'' = ''par'' verb 1 sg. sau 3 pl. + ''că'' (de exemplu: ''Ei par că sînt sănătoși, dar nu-i așa''); | ||
'' | ''p e'': ''pe alocuri'' și ''pe-alocuri''; | ||
''pe atît'' și ''pe cît''; | |||
'' | ''pe dată''; | ||
''pe de altă parte'' și ''pe de o parte''; | |||
''pe de altă | |||
''pe de-a-ntregul''; | ''pe de-a-ntregul''; | ||
| Linia 439: | Linia 437: | ||
''pe de rost''; | ''pe de rost''; | ||
''pe drept ''și'' pe nedrept''; ''pe | ''pe drept ''și'' pe nedrept''; | ||
''pe dinafară'': vezi ''d i n''; | |||
''pe furiș''; | |||
''pe la''; | |||
''pe | ''pe lîngă''; | ||
''pe loc''; | ''pe loc''; | ||
| Linia 449: | Linia 453: | ||
''pe potriva''; | ''pe potriva''; | ||
''pesemne'' adv., dar ''pe semne = pe ''prepoziție + ''semne'' s. pl. (cf. sg. ''semn''); | ''pesemne'' adv., dar ''pe semne = pe'' prepoziție + ''semne'' s. pl. (cf. sg. ''semn''); | ||
''pe sfîrșite''; | ''pe sfîrșite''; | ||
| Linia 455: | Linia 459: | ||
''pe sub''; | ''pe sub''; | ||
''pe | ''pe urmă''; | ||
''t o t'': ''totdeauna''; | |||
''''' | ''totodată'', dar ''tot o dată'' și ''tot odată'': vezi ''d a t ă''; | ||
'' | ''totuna'' adv. „egal, indiferent” (de exemplu: ''Mi-e totuna''), dar ''tot una = tot'' adv. + ''una'' num. sau adv. (''Tot una am și eu''; ''Merge tot una''); | ||
'' | ''v a'': ''careva'' pron., dar ''care va = care'' pron. sau s. pl. + ''va'' verb auxiliar (''care va veni''); | ||
'' | ''ceva'' pron., dar ''ce va'' = ''ce'' pron. + ''va'' verb; | ||
'' | ''cineva'' pron., dar ''cine va'' = ''cine'' pron. + ''va'' verb; | ||
'' | ''cîtva'' (adj.) pron. și adv., dar ''cît va'' = ''cît'' pron. și adv. + ''va'' verb; | ||
'' | ''cumva'' adv., dar ''cum va'' = ''cum'' adv. + ''va'' verb; | ||
'' | ''undeva'' adv., dar ''unde va = unde'' adv. sau s. pl. + ''va'' verb; | ||
'' | ''vasăzică'' conj. „așadar, deci, prin urmare” (de exemplu: ''Pleci, vasăzică?''), dar ''va să zică'' vb. + vb. „vrea să însemne” (''Aceasta va să zică progres''), de unde și locuțiunea conjuncțională ''care va să zică'', în ciuda sinonimiei ei cu ''vasăzică''; | ||
''v r e'' (''o''): ''vreo'' adv. și adj. pron. f.; | |||
'' | ''vreodată'', dar ''vreo dată'': vezi ''d a t ă''; | ||
''vreodinioară''; | |||
''vreun'' și ''vreunul''. | ''vreun'' și ''vreunul''. | ||
După cum rezultă din exemplele date, unele soluții alese de normă sînt mai mult sau mai puțin convenționale și de aceea au variat uneori în timp. În situațiile de omofonie scrierea este motivată într-un grad mai mare: de exemplu, la ''numai'' și ''nu mai''. Iar, dacă distincția dintre un cuvînt compus și un grup stabil este cîteodată mai greu de făcut, cel puțin pentru succesiunile întîmplătoare de cuvinte este clar că scrierea separată este singura adecvată; de aceea grafii ca ''Vorbeam decît am pierdut ''sau'' Vii orice faci? ''sînt indicii nu numai ale lipsei de cunoștințe, ci și ale unor defecte de gîndire. În caz de dubiu, verificarea se face prin substituiri cu alte cuvinte (sinonime) sau cu alte forme ale aceluiași cuvînt, prin testarea posibilităților de dislocare sau prin schimbarea topicii. | După cum rezultă din exemplele date, unele soluții alese de normă sînt mai mult sau mai puțin convenționale și de aceea au variat uneori în timp. În situațiile de omofonie scrierea este motivată într-un grad mai mare: de exemplu, la ''numai'' și ''nu mai''. Iar, dacă distincția dintre un cuvînt compus și un grup stabil este cîteodată mai greu de făcut, cel puțin pentru succesiunile întîmplătoare de cuvinte este clar că scrierea separată este singura adecvată; de aceea grafii ca ''Vorbeam decît am pierdut ''sau'' Vii orice faci? ''sînt indicii nu numai ale lipsei de cunoștințe, ci și ale unor defecte de gîndire. În caz de dubiu, verificarea se face prin substituiri cu alte cuvinte (sinonime) sau cu alte forme ale aceluiași cuvînt, prin testarea posibilităților de dislocare sau prin schimbarea topicii. | ||