Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe?”

Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe? (vedeți sursă)

Versiunea de la data 27 octombrie 2018 08:46

101 octeți adăugați , 27 octombrie 2018 08:46

→‎XXV. Un cuvînt sau mai multe?

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 107: / Linia 107: @@
 Această regulă servește la diferențierea grafică a compuselor respective față de îmbinările mai mult sau mai puțin libere — și chiar unele succesiuni întîmplătoare — constituite din aceiași termeni; în delimitare se ține seama de legăturile sintactice existente sau nu între termenii susceptibili de a forma un compus. Între numeroasele situații care necesită atenție la alegerea scrierii corecte există unele perechi și serii mai frecvente cu termeni comuni, uneori cu omofonie totală, a căror scriere trebuie reținută:
-''a l t''(''altă'', ''alte''): Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte dăți'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel'' (adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dată'', ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel'' (pl. ''de alte feluri'')!
+— ''a l t'' (''altă'', ''alte''):
+Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte dăți'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel'' (adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dată'', ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel'' (pl. ''de alte feluri'')!
-''b i n e'': Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!
+— ''b i n e'':
+Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!
-''c î t'': ''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît noi''), dar ''de cît = de + cît'' (''De cît timp aștepți?'');
+— ''c î t'':
+''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît noi''), dar ''de cît = de + cît'' (''De cît timp aștepți?'');
 ''încît'' „că” (''E atît de frig'', ''încît am înghețat''), dar ''în cît'' = ''în'' + ''cît'' (''În cît timp vine?'');
@@ Linia 123: / Linia 126: @@
 Pentru formațiile cu ''nici'', ''oare'', ''ori'' și ''va'' vezi în continuare.
-''c î t e'': Se scriu în cuvinte separate numeralele distributive ''cîte unu'', ''cîte doi'', ''cîte trei'' etc., dar într-un cuvînt numeralele colective populare ''cîtetrei'' sau ''cîteșitrei'';
+— ''c î t e'':
+Se scriu în cuvinte separate numeralele distributive ''cîte unu'', ''cîte doi'', ''cîte trei'' etc., dar într-un cuvînt numeralele colective populare ''cîtetrei'' sau ''cîteșitrei'';
 Pentru ''cîteodată'', ''cîte o dată'' și ''cîte odată'' vezi ''d a t ă''.
-''c u'': ''cuminte'' adj. „înțelept, ascultător”, dar ''cu minte'' prepoziție + substantiv (de exemplu: ''cu minte ageră'', ''ascuțită'', ''multă'');
+— ''c u'':
+''cuminte'' adj. „înțelept, ascultător”, dar ''cu minte'' prepoziție + substantiv (de exemplu: ''cu minte ageră'', ''ascuțită'', ''multă'');
-''d a t ă'': ''altădată'' și ''altă dată'': vezi ''a l t'';
+— ''d a t ă'':
+''altădată'' și ''altă dată'': vezi ''a l t'';
 ''cîteodată'' adv. „uneori”, dar ''cîte o dată'' „cîte o singură dată” și ''cîte odată'' „cîte odinioară” (grupare rară și liberă: cf. ''cît'', ''cîți'', ''cîtă odată''; de exemplu, ''Cîte odată nu erau altfel''!);
@@ Linia 149: / Linia 155: @@
 ''vreodată'' adv. „uneori, cîndva”, dar ''vreo dată'' „o dată oarecare” (cf. ''unele date'');
-''d e'': ''de abia'' sau ''de-abia'';
+— ''d e'':
+''de abia'' sau ''de-abia'';
 ''de aceea'' sau ''de-aceea'';
@@ Linia 235: / Linia 242: @@
 ''devreme'' adv. „din sau la timp, nu tîrziu”, dar ''de vreme ''„de timp” și de ''vreme ce'';
-''d i n'': ''dinadins'', dar ''dintr-adins'';
+— ''d i n'':
+''dinadins'', dar ''dintr-adins'';
 ''din afara'';
@@ Linia 263: / Linia 271: @@
 ''dinspre'';
-''f i e'': ''fiecare'' pron. și adj. pron., dar ''fie care'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (de exemplu ''Fie care vrei''; ''fie care'', ''fie căruțe'');
+— ''f i e'':
+''fiecare'' pron. și adj. pron., dar ''fie care'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (de exemplu ''Fie care vrei''; ''fie care'', ''fie căruțe'');
 ''fiece'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''în fiece zi''), dar ''fie ce'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''ce'' pron. și adj. pron. (''Fie ce vrei''; ''fie ce vrei tu'', ''fie ce vreau eu'');
@@ Linia 273: / Linia 282: @@
 ''fiind'': ''fiindcă'' conj. „pentru că, deoarece”, dar ''dat fiind că'' „avînd în vedere că, ținînd seama că” (cu sensuri apropiate, dar structuri diferite);
-''î n'': ''în adevăr'', dar ''într-adevăr'';
+— ''î n'':
+''în adevăr'', dar ''într-adevăr'';
 ''înadins'', dar ''într-adins'';
@@ Linia 351: / Linia 361: @@
 ''în zadar'';
-''î n t r u'': ''întruna'' adv. „mereu”, dar ''într-una'' „în una”;
+— ''î n t r u'':
+''întruna'' adv. „mereu”, dar ''într-una'' „în una”;
 ''întrucît'', dar ''întru cît'': vezi ''c î t'';
@@ Linia 359: / Linia 370: @@
 ''întru totul'';
-''n i c i'': ''nicicînd'' adv. „niciodată”, dar ''nici cînd'' = ''nici'' adv. + ''cînd'' (''Nici cînd era tînăr nu dansa'');
+— ''n i c i'':
+''nicicînd'' adv. „niciodată”, dar ''nici cînd'' = ''nici'' adv. + ''cînd'' (''Nici cînd era tînăr nu dansa'');
 ''nicicît'' adv. „deloc”, dar ''nici cît'' = ''nici'' adv. + ''cît'' (''Nu știu nici cît tine'');
@@ Linia 381: / Linia 393: @@
 ''nici unul'' pron. „nimeni” (''Nici unul n-a venit'') și ''nici'' adv. + ''unul'' pron. (''nici unul'', ''nici altul'');
-''n u'': ''numai'' „doar” (de exemplu: ''numai el''), dar ''nu mai'' = negație + ''mai'' (''Nu mai este aici''), cu unele contexte comune: ''el numai bea'' „doar el bea” sau „el doar bea, nu face altceva decît să bea” și ''el nu mai bea'' „el a încetat să bea, s-a lăsat de băut”;
+— ''n u'':
+''numai'' „doar” (de exemplu: ''numai el''), dar ''nu mai'' = negație + ''mai'' (''Nu mai este aici''), cu unele contexte comune: ''el numai bea'' „doar el bea” sau „el doar bea, nu face altceva decît să bea” și ''el nu mai bea'' „el a încetat să bea, s-a lăsat de băut”;
-''o a r e'': ''oarecare'' pron. și adj. pron. (de exemplu, ''un om oarecare''), dar ''oare care'' = ''oare'' adv. + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (''Oare care vine? Oare care să fie sau căruțe?'');
+— ''o a r e'':
+''oarecare'' pron. și adj. pron. (de exemplu, ''un om oarecare''), dar ''oare care'' = ''oare'' adv. + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (''Oare care vine? Oare care să fie sau căruțe?'');
 ''oarece'' pron. și adj. pron., dar ''oare ce'' = ''oare'' adv. + ''ce'';
@@ Linia 399: / Linia 413: @@
 Cf. și compusele populare ''oareșicare'', ''oareșice'', ''oareșicine'', ''oareșicînd'', ''oareșicît'', ''oareșicum'', cu -''și''- pronunțat nesilabic, față de ''oare și care'', ''oare și ce'', ''oare și cine'', ''oare și cînd'', ''oare și cît'', ''oare și cum'', cu ''și'' pronunțat silabic și accentuat (de exemplu: ''Oare și cine a rîs te interesează?'').
-''o r i'': ''oricare'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care'' = conjuncția ''ori'' „sau” + ''care'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră ori care ies încuie ușa'');
+— ''o r i'':
+''oricare'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care'' = conjuncția ''ori'' „sau” + ''care'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră ori care ies încuie ușa'');
 ''orice'' pron. și adj. pron., dar ''ori ce'' = ''ori'' conjuncție „sau” + ''ce'' (''Vrei să pleci ori ce vrei?'');
@@ Linia 419: / Linia 434: @@
 Compusele ''orișicare'', ''orișice'', ''orișicine'', ''orișicînd'', ''orișicît'', ''orișicum'', ''orișiunde'' au mai rar paralele cu scrierea separată: ''Te interesează numai dacă a vorbit ori și ce a spus? A venit de cîteva ori și unde stăm acum''.
-''p a r'': ''parcă'' adv. (de exemplu: ''Ea parcă plînge''), dar ''par că'' = ''par'' verb 1 sg. sau 3 pl. + ''că'' (de exemplu: ''Ei par că sînt sănătoși, dar nu-i așa'');
+— ''p a r'':
+''parcă'' adv. (de exemplu: ''Ea parcă plînge''), dar ''par că'' = ''par'' verb 1 sg. sau 3 pl. + ''că'' (de exemplu: ''Ei par că sînt sănătoși, dar nu-i așa'');
-''p e'': ''pe alocuri'' și ''pe-alocuri'';
+— ''p e'':
+''pe alocuri'' și ''pe-alocuri'';
 ''pe atît'' și ''pe cît'';
@@ Linia 461: / Linia 478: @@
 ''pe urmă'';
-''t o t'': ''totdeauna'';
+— ''t o t'':
+''totdeauna'';
 ''totodată'', dar ''tot o dată'' și ''tot odată'': vezi ''d a t ă'';
@@ Linia 467: / Linia 485: @@
 ''totuna'' adv. „egal, indiferent” (de exemplu: ''Mi-e totuna''), dar ''tot una = tot'' adv. + ''una'' num. sau adv. (''Tot una am și eu''; ''Merge tot una'');
-''v a'': ''careva'' pron., dar ''care va = care'' pron. sau s. pl. + ''va'' verb auxiliar (''care va veni'');
+— ''v a'':
+''careva'' pron., dar ''care va = care'' pron. sau s. pl. + ''va'' verb auxiliar (''care va veni'');
 ''ceva'' pron., dar ''ce va'' = ''ce'' pron. + ''va'' verb;
@@ Linia 481: / Linia 500: @@
 ''vasăzică'' conj. „așadar, deci, prin urmare” (de exemplu: ''Pleci, vasăzică?''), dar ''va să zică'' vb. + vb. „vrea să însemne” (''Aceasta va să zică progres''), de unde și locuțiunea conjuncțională ''care va să zică'', în ciuda sinonimiei ei cu ''vasăzică'';
-''v r e'' (''o''): ''vreo'' adv. și adj. pron. f.;
+— ''v r e'' (''o''):
+''vreo'' adv. și adj. pron. f.;
 ''vreodată'', dar ''vreo dată'': vezi ''d a t ă'';