Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe?”

Sari la navigare Sari la căutare

Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe? (vedeți sursă)

Versiunea de la data 27 octombrie 2018 09:10

53 de octeți adăugați ,  27 octombrie 2018 09:10
→‎XXV. Un cuvînt sau mai multe?
(Nu s-au afișat 12 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 57: Linia 57:
'''b.''' Dobîndirea unei flexiuni explicabile numai prin unitatea compusului se constată la compuse din prepoziție + substantiv sau din substantiv + prepoziție + substantiv. Regula este că se scriu într-un cuvînt compusele de acest fel la care substantivul final se articulează enclitic sau își schimbă forma după număr, caz, eventual și după gen; de exemplu:
'''b.''' Dobîndirea unei flexiuni explicabile numai prin unitatea compusului se constată la compuse din prepoziție + substantiv sau din substantiv + prepoziție + substantiv. Regula este că se scriu într-un cuvînt compusele de acest fel la care substantivul final se articulează enclitic sau își schimbă forma după număr, caz, eventual și după gen; de exemplu:


substantive:  
— substantive:  


''deîmpărțit'' (art. ''deîmpărțitul'');  
''deîmpărțit'' (art. ''deîmpărțitul'');  
Linia 67: Linia 67:
''untdelemn'' (art. ''untdelemnul'');
''untdelemn'' (art. ''untdelemnul'');


adjective:  
— adjective:  


''cuminte'' (pl. ''cuminți'').
''cuminte'' (pl. ''cuminți'').
Linia 107: Linia 107:
Această regulă servește la diferențierea grafică a compuselor respective față de îmbinările mai mult sau mai puțin libere — și chiar unele succesiuni întîmplătoare — constituite din aceiași termeni; în delimitare se ține seama de legăturile sintactice existente sau nu între termenii susceptibili de a forma un compus. Între numeroasele situații care necesită atenție la alegerea scrierii corecte există unele perechi și serii mai frecvente cu termeni comuni, uneori cu omofonie totală, a căror scriere trebuie reținută:  
Această regulă servește la diferențierea grafică a compuselor respective față de îmbinările mai mult sau mai puțin libere — și chiar unele succesiuni întîmplătoare — constituite din aceiași termeni; în delimitare se ține seama de legăturile sintactice existente sau nu între termenii susceptibili de a forma un compus. Între numeroasele situații care necesită atenție la alegerea scrierii corecte există unele perechi și serii mai frecvente cu termeni comuni, uneori cu omofonie totală, a căror scriere trebuie reținută:  


''a l t''(''altă'', ''alte''): Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte dăți'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel'' (adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dată'', ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel'' (pl. ''de alte feluri'')!
— ''a l t'' (''altă'', ''alte''):  
Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte dăți'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel'' (adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dată'', ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel'' (pl. ''de alte feluri'')!


''b i n e'': Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!
— ''b i n e'':  
Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!


''c î t'': ''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît noi''), dar ''de cît = de + cît'' (''De cît timp aștepți?'');
— ''c î t'':  
''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît noi''), dar ''de cît = de + cît'' (''De cît timp aștepți?'');


''încît'' „că” (''E atît de frig'', ''încît am înghețat''), dar ''în cît'' = ''în'' + ''cît'' (''În cît timp vine?'');
''încît'' „că” (''E atît de frig'', ''încît am înghețat''), dar ''în cît'' = ''în'' + ''cît'' (''În cît timp vine?'');
Linia 123: Linia 126:
Pentru formațiile cu ''nici'', ''oare'', ''ori'' și ''va'' vezi în continuare.
Pentru formațiile cu ''nici'', ''oare'', ''ori'' și ''va'' vezi în continuare.


''c î t e'': Se scriu în cuvinte separate numeralele distributive ''cîte unu'', ''cîte doi'', ''cîte trei'' etc., dar într-un cuvînt numeralele colective populare ''cîtetrei'' sau ''cîteșitrei'';
— ''c î t e'':  
Se scriu în cuvinte separate numeralele distributive ''cîte unu'', ''cîte doi'', ''cîte trei'' etc., dar într-un cuvînt numeralele colective populare ''cîtetrei'' sau ''cîteșitrei'';


Pentru ''cîteodată'', ''cîte o dată'' și ''cîte odată'' vezi ''d a t ă''.
Pentru ''cîteodată'', ''cîte o dată'' și ''cîte odată'' vezi ''d a t ă''.


''c u'': ''cuminte'' adj. „înțelept, ascultător”, dar ''cu minte'' prepoziție + substantiv (de exemplu: ''cu minte ageră'', ''ascuțită'', ''multă'');
— ''c u'':  
''cuminte'' adj. „înțelept, ascultător”, dar ''cu minte'' prepoziție + substantiv (de exemplu: ''cu minte ageră'', ''ascuțită'', ''multă'');


''d a t ă'': ''altădată'' și ''altă dată'': vezi ''a l t'';
— ''d a t ă'':  
''altădată'' și ''altă dată'': vezi ''a l t'';


''cîteodată'' adv. „uneori”, dar ''cîte o dată'' „cîte o singură dată” și ''cîte odată'' „cîte odinioară” (grupare rară și liberă: cf. ''cît'', ''cîți'', ''cîtă odată''; de exemplu, ''Cîte odată nu erau altfel''!);
''cîteodată'' adv. „uneori”, dar ''cîte o dată'' „cîte o singură dată” și ''cîte odată'' „cîte odinioară” (grupare rară și liberă: cf. ''cît'', ''cîți'', ''cîtă odată''; de exemplu, ''Cîte odată nu erau altfel''!);
Linia 149: Linia 155:
''vreodată'' adv. „uneori, cîndva”, dar ''vreo dată'' „o dată oarecare” (cf. ''unele date'');
''vreodată'' adv. „uneori, cîndva”, dar ''vreo dată'' „o dată oarecare” (cf. ''unele date'');


''d e'': ''de abia'' sau ''de-abia'';
— ''d e'':  
''de abia'' sau ''de-abia'';


''de aceea'' sau ''de-aceea'';
''de aceea'' sau ''de-aceea'';
Linia 235: Linia 242:
''devreme'' adv. „din sau la timp, nu tîrziu”, dar ''de vreme ''„de timp” și de ''vreme ce'';
''devreme'' adv. „din sau la timp, nu tîrziu”, dar ''de vreme ''„de timp” și de ''vreme ce'';


— ''d i n'':
''dinadins'', dar ''dintr-adins'';


''din afara'';


''din afară'' „din exterior” (de exemplu: ''partea din afară''), dar ''dinafară'' în locuțiunea adverbială ''pe dinafară'', atît în sensul propriu „în exterior, (pe) afară” (''A rămas pe dinafară''), cît și în cel figurat „pe de rost” (''Știe poezia pe dinafară'');


''dinainte'' și ''dinaintea'';


''dinapoi'' și ''dinapoia'';


''dinăuntru'' și ''dinăuntrul'';


 
''dincoace'';
'''''d i n'':''' ''dinadins'', dar ''dintr-adins'';
 
''din afara'';
 
''din afară'' „din exterior” (de exemplu: ''partea din afar''ă), dar ''dinafară'' în locuțiunea adverbială ''pe dinafar''ă, atît în sensul propriu „în exterior, (pe) afară” (''A rămas pe dinafar''ă), cît și în cel figurat „pe de rost” (Ș''tie poezia pe dinafar''ă);''dinainte'' și ''dinaintea'';
 
''dinapoi'' și ''dinapoia''; ''dinăuntru'' și ''dinăuntrul''; ''dincoace'';


''dincolo'';
''dincolo'';


''din contra ''(''din contr''ă);
''din contra'' (''din contră'');


''dincotro'';
''dincotro'';
Linia 264: Linia 271:
''dinspre'';
''dinspre'';


'''''f i e''''': ''fiecare'' pron. și adj. pron., dar ''fie care ''='' fie ''verb sau conjuncție + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (de exemplu ''Fie care vrei''; ''fie care'', ''fie căruțe'');
— ''f i e'':  
 
''fiecare'' pron. și adj. pron., dar ''fie care'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (de exemplu ''Fie care vrei''; ''fie care'', ''fie căruțe'');
''fiece'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''în fiece zi''), dar ''fie ce =''


''fie'' verb sau conjuncție + ''ce'' pron. și adj. pron. (''Fie ce vrei''; ''fie ce vrei tu'',
''fiece'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''în fiece zi''), dar ''fie ce'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''ce'' pron. și adj. pron. (''Fie ce vrei''; ''fie ce vrei tu'', ''fie ce vreau eu'');


''fie ce vreau eu'');
''fiecînd'' adv. „oricînd”, dar ''fie cînd'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''cînd'' (''Fie cînd vrei''; ''Fie cînd pleacă'', ''fie cînd vine'');


''fiecînd'' adv. „oricînd”, dar ''fie cînd ''='' fie ''verb sau conjuncție + ''cînd'' (''Fie cînd vrei''; ''Fie cînd pleac''ă, ''fie cînd vine'');
''fiecum'' adv. „oricum” (''Lucrează fiecum''), dar ''fie cum'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''cum'' (''Fie cum vrei''; ''fie cum vrei tu'', ''fie cum vreau eu'');
 
''fiecum'' adv. „oricum” (''Lucrează fiecum''), dar ''fie cum ''='' fie ''verb sau conjuncție + ''cum'' (''Fie cum vrei''; ''fie cum vrei tu'', ''fie cum vreau eu'');


''fiind'': ''fiindcă'' conj. „pentru că, deoarece”, dar ''dat fiind că'' „avînd în vedere că, ținînd seama că” (cu sensuri apropiate, dar structuri diferite);
''fiind'': ''fiindcă'' conj. „pentru că, deoarece”, dar ''dat fiind că'' „avînd în vedere că, ținînd seama că” (cu sensuri apropiate, dar structuri diferite);


— ''î n'':
''în adevăr'', dar ''într-adevăr'';


'''''î n''''': ''în adevăr'', dar ''într-adevăr'';
''înadins'', dar ''într-adins'';


''înadins'', dar ''într-adins'';''în afara'', ''în afară'' și ''în afară'' ''de'';
''în afara'', ''în afară'' și ''în afară de'';


''înainte'' și ''înaintea'';
''înainte'' și ''înaintea'';
Linia 287: Linia 293:
''înapoi'' și ''înapoia'';
''înapoi'' și ''înapoia'';


''în ascuns ''și'' într-ascuns''; ''înăuntru'' și ''înăuntrul''; ''încît'', dar ''în cît'': vezi ''c î t''; ''încoace'';
''în ascuns'' și ''într-ascuns'';  
 
''înăuntru'' și ''înăuntrul'';  
 
''încît'', dar ''în cît'': vezi ''c î t'';  
 
''încoace'';


''încolo'';
''încolo'';


''încontinuu'' adv., dar ''în continuu ''prepoziție + adjectiv
''încontinuu'' adv., dar ''în continuu'' prepoziție + adjectiv (de exemplu: ''în continuu progres'');
 
(de exemplu: ''în continuu progres'');


''în contra'';
''în contra'';
Linia 301: Linia 311:
''în curînd'';
''în curînd'';


''îndat''ă, dar ''în dat''ă: vezi ''d a t ''ă,
''îndată'', dar ''în dată'': vezi ''d a t ă'',


''îndărăt'' și ''îndărătul'';
''îndărăt'' și ''îndărătul'';
Linia 315: Linia 325:
''îndelung'';
''îndelung'';


''îndemînă'' și ''la îndemîn''ă;
''îndemînă'' și ''la îndemînă'';


''îndeosebi'';
''îndeosebi'';


''îndesear''ă;
''îndeseară'';


''îndestul'';
''îndestul'';
Linia 325: Linia 335:
''în dreptul'';
''în dreptul'';


''în fața'' și ''în fa''ță;
''în fața'' și ''în față'';


''în fine'';
''în fine'';


''în general ''și'' în genere'';
''în general'' și ''în genere'';


''în grab''ă;
''în grabă'';


''în loc de'', ''în loc să'' și ''în locul'';''în preajma'';
''în loc de'', ''în loc să'' și ''în locul'';


''în schimb ''și'' în schimbul'';
''în preajma'';


''înscris'' s. „act juridic, declarație scrisă”, dar ''în scris ''„în formă scrisă”;
''în schimb'' și ''în schimbul'';


''însemn'' s. „semn distinctiv, insignă”, dar ''în semn ''prepoziție + substantiv și ''în semn de ''„ca, drept”;
''înscris'' s. „act juridic, declarație scrisă”, dar ''în scris'' „în formă scrisă”;
 
''însemn'' s. „semn distinctiv, insignă”, dar ''în semn'' prepoziție + substantiv și ''în semn de'' „ca, drept”;


''în sfîrșit'';
''în sfîrșit'';
Linia 349: Linia 361:
''în zadar'';
''în zadar'';


'''''î n t r u''''': ''întruna'' adv. „mereu”, dar ''într-una'' „în una”;
— ''î n t r u'':  
''întruna'' adv. „mereu”, dar ''într-una'' „în una”;


''întrucît'', dar ''întru cît'': vezi ''c î t'';
''întrucît'', dar ''întru cît'': vezi ''c î t'';
Linia 357: Linia 370:
''întru totul'';
''întru totul'';


'''''n i c i''''': ''nicicînd'' adv. „niciodată”, dar ''nici cînd ''='' nici ''adv. + ''cînd'' (''Nici cînd era tînăr nu dansa'');
— ''n i c i'':  
''nicicînd'' adv. „niciodată”, dar ''nici cînd'' = ''nici'' adv. + ''cînd'' (''Nici cînd era tînăr nu dansa'');


''nicicît'' adv. „deloc”, dar ''nici cît ''='' nici ''adv. + ''cît'' (''Nu știu nici cît tine'');
''nicicît'' adv. „deloc”, dar ''nici cît'' = ''nici'' adv. + ''cît'' (''Nu știu nici cît tine'');


''nicicum'' adv. „deloc, cu nici un chip”, dar ''nici cum ''='' nici ''adv. + ''cum'' (''Nici cum vrei tu'', ''nici cum vreau eu'');
''nicicum'' adv. „deloc, cu nici un chip”, dar ''nici cum'' = ''nici'' adv. + ''cum'' (''Nici cum vrei tu'', ''nici cum vreau eu'');


''nicidecît'' adv. „deloc”, dar ''nici de cît ''='' nici ''adv. + prepoziție + ''cît'' (''Nu știe nici de cît ți-am dat'');
''nicidecît'' adv. „deloc”, dar ''nici de cît'' = ''nici'' adv. + prepoziție + ''cît'' (''Nu știe nici de cît ți-am dat'');


''nicidecum'' adv. „deloc”, dar ''nici de cum = nici ''adv. + pre- poziție + ''cum'' (''Nu-mi amintesc nici de cum era îmbrăcat'');
''nicidecum'' adv. „deloc”, dar ''nici de cum = nici ''adv. + prepoziție + ''cum'' (''Nu-mi amintesc nici de cum era îmbrăcat'');


''nici o ''adj. pron. (genitiv-dativ ''nici unei'') și ''nici'' adv. + ''o'' numeral;
''nici o ''adj. pron. (genitiv-dativ ''nici unei'') și ''nici'' adv. + ''o'' numeral;


''niciodat''ă, dar ''nici o dată'' și ''nici odat''ă: vezi ''d a t ''ă;
''niciodată'', dar ''nici o dată'' și ''nici odată'': vezi ''d a t ă'';


''niciodinioară'' adv. „niciodată”, dar ''nici odinioară'' „nici pe vremuri”;''nici un ''adj. pron. și ''nici'' adv. + ''un'' numeral;
''niciodinioară'' adv. „niciodată”, dar ''nici odinioară'' „nici pe vremuri”;


''niciunde'' adv. „nicăieri”, dar ''nici unde = nici ''adv. + ''unde'' adv. sau s. pl. (''Nu știe nici unde a dormit'');
''nici un'' adj. pron. și ''nici'' adv. + ''un'' numeral;


''nici unul ''pron. „nimeni” (''Nici unul n-a venit'') și ''nici'' adv. + ''unul'' pron. (''nici unul'', ''nici altul'');
''niciunde'' adv. „nicăieri”, dar ''nici unde'' = ''nici'' adv. + ''unde'' adv. sau s. pl. (''Nu știe nici unde a dormit'');


'''''n u''''': ''numai'' „doar” (de exemplu: ''numai el''), dar ''nu mai = ''negație + ''mai'' (''Nu mai este aici''), cu unele contexte comune: ''el numai bea ''„doar el bea” sau „el doar bea, nu face altceva decît să bea” și ''el nu mai bea ''„el a încetat să bea, s-a lăsat de băut”;
''nici unul'' pron. „nimeni” (''Nici unul n-a venit'') și ''nici'' adv. + ''unul'' pron. (''nici unul'', ''nici altul'');


'''''o a r e''''': ''oarecare'' pron. și adj. pron. (de exemplu, ''un om oarecare''), dar ''oare care ''='' oare ''adv. + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (''Oare care vine? Oare care să'' ''fie sau căruțe?'');
— ''n u'':  
''numai'' „doar” (de exemplu: ''numai el''), dar ''nu mai'' = negație + ''mai'' (''Nu mai este aici''), cu unele contexte comune: ''el numai bea'' „doar el bea” sau „el doar bea, nu face altceva decît să bea” și ''el nu mai bea'' „el a încetat să bea, s-a lăsat de băut”;


''oarece'' pron. și adj. pron., dar ''oare ce ''='' oare ''adv. + ''ce''; ''oarecine'' pron., dar ''oare cine ''='' oare ''adv. + ''cine''; ''oarecînd'' adv., dar ''oare cînd ''='' oare ''adv. + ''cînd''; ''oarecît'' adv., dar ''oare cît ''='' oare ''adv. + ''cît''; ''oarecum'' adv., dar ''oare cum ''='' oare ''adv. + ''cum'';
— ''o a r e'':
''oarecare'' pron. și adj. pron. (de exemplu, ''un om oarecare''), dar ''oare care'' = ''oare'' adv. + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (''Oare care vine? Oare care să fie sau căruțe?'');


''oareunde'' adv., dar ''oare unde = oare ''adv. + ''unde''
''oarece'' pron. și adj. pron., dar ''oare ce'' = ''oare'' adv. + ''ce'';


adv. sau s. pl.;
''oarecine'' pron., dar ''oare cine'' = ''oare'' adv. + ''cine'';  


''oarecînd'' adv., dar ''oare cînd'' = ''oare'' adv. + ''cînd'';


Cf. și compusele populare ''oareșicare'', ''oareșice'', ''oareșicine'', ''oareșicînd'', ''oareșicît'', ''oareșicum'', cu -ș''i''- pronunțat nesilabic, față de ''oare și care'', ''oare și ce'', ''oare și cine'', ''oare și cînd'', ''oare și cît'', ''oare și cum'', cu ș''i'' pronunțat silabic și accentuat (de exemplu: ''Oare și cine a rîs te interesează?'').
''oarecît'' adv., dar ''oare cît'' = ''oare'' adv. + ''cît'';


''oarecum'' adv., dar ''oare cum'' = ''oare'' adv. + ''cum'';


'''''o r i''''': ''oricare'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care ''= conjuncția ''ori'' „sau” + ''care'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră'' ''ori care ies încuie ușa'');
''oareunde'' adv., dar ''oare unde'' = ''oare'' adv. + ''unde'' adv. sau s. pl.;


''orice'' pron. și adj. pron., dar ''ori ce ''='' ori ''conjuncție „sau” +
Cf. și compusele populare ''oareșicare'', ''oareșice'', ''oareșicine'', ''oareșicînd'', ''oareșicît'', ''oareșicum'', cu -''și''- pronunțat nesilabic, față de ''oare și care'', ''oare și ce'', ''oare și cine'', ''oare și cînd'', ''oare și cît'', ''oare și cum'', cu ''și'' pronunțat silabic și accentuat (de exemplu: ''Oare și cine a rîs te interesează?'').


''ce'' (''Vrei să'' ''pleci ori ce vrei?'');''oricine'' pron., dar ''ori cine = ori ''conjuncție + ''cine''; ''oricînd'' adv., dar ''ori cînd ''='' ori ''conjuncție + ''cînd''; ''oricît'' adv. și pron., dar ''ori cît = ori ''conjuncție + ''cît''; ''oricum'' adv., dar ''ori cum = ori ''conjuncție + ''cum''; ''ori de cîte ori'';
— ''o r i'':
''oricare'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care'' = conjuncția ''ori'' „sau” + ''care'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră ori care ies încuie ușa'');


''oriunde'' adv., dar ''ori unde =ori ''conjuncție + ''unde'' adv. sau s. pl.;
''orice'' pron. și adj. pron., dar ''ori ce'' = ''ori'' conjuncție „sau” + ''ce'' (''Vrei să pleci ori ce vrei?'');


''oricine'' pron., dar ''ori cine'' = ''ori'' conjuncție + ''cine'';


''Ori'' se scrie, bineînțeles, separat și atunci cînd este substantiv și face parte din numerale adverbiale — și formule echivalente — așezate întîmplător înaintea unor pronume, adjective sau adverbe relative: ''de două'' ''ori cît tine''.
''oricînd'' adv., dar ''ori cînd'' = ''ori'' conjuncție + ''cînd'';


Compusele ''orișicare'', ''orișice'', ''orișicine'', ''orișicînd'', ''orișicît'', ''orișicum'', ''orișiunde'' au mai rar paralele cu scrierea separată: ''Te interesează'' ''numai dacă'' ''a vorbit ori și ce a spus? A venit de cîteva ori și unde stăm acum''.
''oricît'' adv. și pron., dar ''ori cît'' = ''ori'' conjuncție + ''cît'';


''oricum'' adv., dar ''ori cum = ori'' conjuncție + ''cum'';


'''''p a r''''': ''parcă'' adv. (de exemplu: ''Ea parcă'' ''plînge''), dar ''par că'' = ''par'' verb 1 sg. sau 3 pl. + ''că'' (de exemplu: ''Ei par că'' ''sînt sănătoși'', ''dar nu-i așa'');
''ori de cîte ori'';


'''''p e''''': ''pe alocuri ''și'' pe-alocuri'';
''oriunde'' adv., dar ''ori unde = ori'' conjuncție + ''unde'' adv. sau s. pl.;


''pe atît ''și'' pe cît'';
''Ori'' se scrie, bineînțeles, separat și atunci cînd este substantiv și face parte din numerale adverbiale — și formule echivalente — așezate întîmplător înaintea unor pronume, adjective sau adverbe relative: ''de două ori cît tine''.


''pe dat''ă;
Compusele ''orișicare'', ''orișice'', ''orișicine'', ''orișicînd'', ''orișicît'', ''orișicum'', ''orișiunde'' au mai rar paralele cu scrierea separată: ''Te interesează numai dacă a vorbit ori și ce a spus? A venit de cîteva ori și unde stăm acum''.


''pe de altă'' ''parte'' și ''pe de o parte'';
— ''p a r'':
''parcă'' adv. (de exemplu: ''Ea parcă plînge''), dar ''par că'' = ''par'' verb 1 sg. sau 3 pl. + ''că'' (de exemplu: ''Ei par că sînt sănătoși, dar nu-i așa'');
 
— ''p e'':
''pe alocuri'' și ''pe-alocuri'';
 
''pe atît'' și ''pe cît'';
 
''pe dată'';
 
''pe de altă parte'' și ''pe de o parte'';


''pe de-a-ntregul'';
''pe de-a-ntregul'';
Linia 423: Linia 454:
''pe de rost'';
''pe de rost'';


''pe drept ''și'' pe nedrept''; ''pe dinafar''ă: vezi ''d i n''; ''pe furi''ș;
''pe drept ''și'' pe nedrept'';  
 
''pe dinafară'': vezi ''d i n'';  


''pe la'';''pe lîng''ă;
''pe furiș'';
 
''pe la'';
 
''pe lîngă'';


''pe loc'';
''pe loc'';
Linia 433: Linia 470:
''pe potriva'';
''pe potriva'';


''pesemne'' adv., dar ''pe semne = pe ''prepoziție + ''semne'' s. pl. (cf. sg. ''semn'');
''pesemne'' adv., dar ''pe semne = pe'' prepoziție + ''semne'' s. pl. (cf. sg. ''semn'');


''pe sfîrșite'';
''pe sfîrșite'';
Linia 439: Linia 476:
''pe sub'';
''pe sub'';


''pe urm''ă;
''pe urmă'';
 
— ''t o t'':
''totdeauna'';
 
''totodată'', dar ''tot o dată'' și ''tot odată'': vezi ''d a t ă'';


'''''t o t''''': ''totdeauna'';
''totuna'' adv. „egal, indiferent” (de exemplu: ''Mi-e totuna''), dar ''tot una = tot'' adv. + ''una'' num. sau adv. (''Tot una am și eu''; ''Merge tot una'');


''totodat''ă, dar ''tot o dată'' și ''tot odat''ă: vezi ''d a t ''ă;
— ''v a'':
''careva'' pron., dar ''care va = care'' pron. sau s. pl. + ''va'' verb auxiliar (''care va veni'');


''totuna'' adv. „egal, indiferent” (de exemplu: ''Mi-e totuna''), dar ''tot una = tot ''adv. + ''una'' num. sau adv. (''Tot una am și eu''; ''Merge tot una'');
''ceva'' pron., dar ''ce va'' = ''ce'' pron. + ''va'' verb;


'''''v a''''': ''careva'' pron., dar ''care va = care ''pron. sau s. pl. + ''va'' verb auxiliar (''care va veni'');
''cineva'' pron., dar ''cine va'' = ''cine'' pron. + ''va'' verb;


''ceva'' pron., dar ''ce va ''='' ce ''pron. + ''va'' verb;
''cîtva'' (adj.) pron. și adv., dar ''cît va'' = ''cît'' pron. și adv. + ''va'' verb;


''cineva'' pron., dar ''cine va ''='' cine ''pron. + ''va'' verb;
''cumva'' adv., dar ''cum va'' = ''cum'' adv. + ''va'' verb;


''cîtva'' (adj.) pron. și adv., dar ''cît va ''='' cît ''pron. și adv. + ''va'' verb;
''undeva'' adv., dar ''unde va = unde'' adv. sau s. pl. + ''va'' verb;


''cumva'' adv., dar ''cum va ''='' cum ''adv. + ''va'' verb;
''vasăzică'' conj. „așadar, deci, prin urmare” (de exemplu: ''Pleci, vasăzică?''), dar ''va să zică'' vb. + vb. „vrea să însemne” (''Aceasta va să zică progres''), de unde și locuțiunea conjuncțională ''care va să zică'', în ciuda sinonimiei ei cu ''vasăzică'';


''undeva'' adv., dar ''unde va = unde ''adv. sau s. pl. + ''va''
— ''v r e'' (''o''):
''vreo'' adv. și adj. pron. f.;


''vasăzică'' conj. „așadar, deci, prin urmare” (de exemplu: ''Pleci'', ''vasăzică?''), dar ''va să'' ''zică'' vb. + vb. „vrea să însemne” (''Aceasta va să'' ''zică progres''), de unde și locuțiunea conjuncțională ''care va să'' ''zic''ă, în ciuda sinonimiei ei cu ''vasăzic''ă;'''''v r e ''(''o'')''': ''vreo'' adv. și adj. pron. f.;''vreodat''ă, dar ''vreo dat''ă: vezi ''d a t ''ă;
''vreodată'', dar ''vreo dată'': vezi ''d a t ă'';


''vreodinioar''ă;
''vreodinioară'';


''vreun'' și ''vreunul''.
''vreun'' și ''vreunul''.


După cum rezultă din exemplele date, unele soluții alese de normă sînt mai mult sau mai puțin convenționale și de aceea au variat uneori în timp. În situațiile de omofonie scrierea este motivată într-un grad mai mare: de exemplu, la ''numai'' și ''nu mai''. Iar, dacă distincția dintre un cuvînt compus și un grup stabil este cîteodată mai greu de făcut, cel puțin pentru succesiunile întîmplătoare de cuvinte este clar că scrierea separată este singura adecvată; de aceea grafii ca ''Vorbeam decît am pierdut ''sau'' Vii orice faci? ''sînt indicii nu numai ale lipsei de cunoștințe, ci și ale unor defecte de gîndire. În caz de dubiu, verificarea se face prin substituiri cu alte cuvinte (sinonime) sau cu alte forme ale aceluiași cuvînt, prin testarea posibilităților de dislocare sau prin schimbarea topicii.
După cum rezultă din exemplele date, unele soluții alese de normă sînt mai mult sau mai puțin convenționale și de aceea au variat uneori în timp. În situațiile de omofonie scrierea este motivată într-un grad mai mare: de exemplu, la ''numai'' și ''nu mai''. Iar, dacă distincția dintre un cuvînt compus și un grup stabil este cîteodată mai greu de făcut, cel puțin pentru succesiunile întîmplătoare de cuvinte este clar că scrierea separată este singura adecvată; de aceea grafii ca ''Vorbeam decît am pierdut'' sau ''Vii orice faci?'' sînt indicii nu numai ale lipsei de cunoștințe, ci și ale unor defecte de gîndire. În caz de dubiu, verificarea se face prin substituiri cu alte cuvinte (sinonime) sau cu alte forme ale aceluiași cuvînt, prin testarea posibilităților de dislocare sau prin schimbarea topicii.
 
'''3.''' Reguli bazate pe tradiția grafică se aplică de obicei la cuvintele frecvente. Astfel apar diferențe între formații asemănătoare ca structură; de exemplu, între numeralele compuse cu ''zeci'', care se scriu într-un cuvînt (''douăzeci'', ''treizeci'', ''douăzeci de mii''), și cele compuse cu ''sute'', ''mii'', ''milioane'' etc., care se scriu în cuvinte separate (''două sute'', ''două mii'', ''două sute de mii'', ''două milioane'').


3. Reguli bazate pe tradiția grafică se aplică de obicei la cuvintele frecvente. Astfel apar diferențe între formații asemănătoare ca structură; de exemplu, între numeralele compuse cu ''zeci'', care se scriu într-un cuvînt (''douăzeci'', ''treizeci'', ''douăzeci de mii''), și cele compuse cu ''sute'', ''mii'', ''milioane'' etc., care se scriu în cuvinte separate (''două sute'', ''două mii'', ''două sute de mii'', ''două milioane'').
'''4.''' Regulă bazată pe principiul estetic, dacă nu cumva și pe un principiu al comodității de cuprindere vizuală la lectură, este cea care prevede evitarea unor cuvinte excesiv de lungi.


4. Regulă bazată pe principiul estetic, dacă nu cumva și pe un principiu al comodității de cuprindere vizuală la lectură, este cea care prevede evitarea unor cuvinte excesiv de lungi.
Această regulă explică scrierea separată a numeralelor cardinale compuse care denumesc numere de ordine diferite: ''douăzeci și unu'', ''o sută trei'', ''o sută treizeci și trei'', ''o mie nouăsute treizeci și doi'', ''o sută douăzeci și trei de mii'', ''un milion douăzeci și trei de mii cinci sute șaptesprezece''. La numeralele ordinale corespunzătoare această scriere este în evidentă contradicție cu sudura lor morfologică dată de formantul final; de exemplu: ''al douăzeci și unulea'', ''al o sută treizeci și treilea'', ''al o mie nouă sute treizeci și doilea''.


Această regulă explică scrierea separată a numeralelor cardinale compuse care denumesc numere de ordine diferite: ''douăzeci și unu'', ''o sută'' ''trei'', ''o sută'' ''treizeci și trei'', ''o mie nouă'' ''sute treizeci și doi'', ''o sută'' ''douăzeci și trei de mii'', ''un milion douăzeci și trei de mii cinci sute șaptesprezece''. La numeralele ordinale corespunzătoare această scriere este în evidentă contradicție cu sudura lor morfologică dată de formantul final; de exemplu: ''al douăzeci și unulea'', ''al o sută'' ''treizeci și treilea'', ''al o mie nouă'' ''sute treizeci și doilea''.În terminologia tehnico-științifică există însă numeroase compuse de mari dimensiuni, alcătuite de obicei cu elemente de compunere sau/și cu prefixe (de exemplu: ''angiomicrocine- matografie'', ''extrateritorialitate'', ''hipergammaglobulinemie''), dar și din cuvinte propriu-zise (''diclordifeniltriclormetilmetan'', numele științific al substanței cunoscute sub denumirea abreviată ''DDT''), care se scriu într-un singur cuvînt, conform tipului de structură și unității semantice, uneori și conform etimonului respectiv.
În terminologia tehnico-științifică există însă numeroase compuse de mari dimensiuni, alcătuite de obicei cu elemente de compunere sau/și cu prefixe (de exemplu: ''angiomicrocinematografie'', ''extrateritorialitate'', ''hipergammaglobulinemie''), dar și din cuvinte propriu-zise (''diclordifeniltriclormetilmetan'', numele științific al substanței cunoscute sub denumirea abreviată ''DDT''), care se scriu într-un singur cuvînt, conform tipului de structură și unității semantice, uneori și conform etimonului respectiv.


5. Exclusiv pe criterii etimologice se bazează scrierea numelor proprii străine, care respectă grafia din limba de origine. Aceasta duce la deosebiri între denumiri cu formanți (aparent) comuni, cum sînt toponimele cu engl., fr. ''port'', it., port. ''porto'', sp. ''puerto'', dintre care se scriu separat ''Port Louis'', ''Port Moresby'', ''Port of Spain'', ''Puerto Rico ''(''Porto Rico''), dar cu cratimă ''Port-au-Prince'', ''Porto-Novo''; cf. și ''Brazaville'' sau ''Libreville'' față de ''Monaco-Ville''.
'''5.''' Exclusiv pe criterii etimologice se bazează scrierea numelor proprii străine, care respectă grafia din limba de origine. Aceasta duce la deosebiri între denumiri cu formanți (aparent) comuni, cum sînt toponimele cu engl., fr. ''port'', it., port. ''porto'', sp. ''puerto'', dintre care se scriu separat ''Port Louis'', ''Port Moresby'', ''Port of Spain'', ''Puerto Rico ''(''Porto Rico''), dar cu cratimă ''Port-au-Prince'', ''Porto-Novo''; cf. și ''Brazaville'' sau ''Libreville'' față de ''Monaco-Ville''.


Scrierea etimologică este respectată și la unele neologisme compuse neadaptate: de exemplu, ''miilefeuille'', dar ''deux-pièces''.
Scrierea etimologică este respectată și la unele neologisme compuse neadaptate: de exemplu, ''millefeuille'', dar ''deux-pièces''.


6. La numele proprii de persoane se respectă dorința purtătorilor
'''6.''' La numele proprii de persoane se respectă dorința purtătorilor și în privința scrierii prenumelor sau a numelui (numelor) de familie într-un cuvînt sau în mai multe. De exemplu, prenumele compus din ''Ana'' și ''Maria'', pentru care regula cere cratimă (''Ana-Maria''; vezi '''XXVI'''), poate apărea scris și ''Anamaria'' sau ''Ana Maria''; numele franceze de familie pot fi scrise cu articolul proclitic sudat sau separat: ''Lamartine'', dar ''La Fontaine'', ''Lesueur'' (pictor), dar ''Le Sueur'' (compozitor).


și în privința scrierii prenumelor sau a numelui (numelor) de familie într-un cuvînt sau în mai multe. De exemplu, prenumele compus din ''Ana'' și ''Maria'', pentru care regula cere cratimă (''Ana-Maria''; vezi XXVI), poate apărea scris și ''Anamaria'' sau ''Ana Maria''; numele franceze de familie pot fi scrise cu articolul proclitic sudat sau separat: ''Lamartine'', dar ''La Fontaine'', ''Lesueur'' (pictor), dar ''Le Sueur ''(compozitor).7. Derivarea parasintetică poate crea deosebiri între scrierea cuvintelor din aceeași familie.
'''7.''' Derivarea parasintetică poate crea deosebiri între scrierea cuvintelor din aceeași familie.


Se scriu într-un cuvînt derivate de la nume proprii scrise în cuvinte separate. De exemplu:
Se scriu într-un cuvînt derivate de la nume proprii scrise în cuvinte separate. De exemplu:
Linia 487: Linia 533:
— de la antroponime: ''antonpannesc'' < ''Anton Pann'', ''camilpetrescian'' < ''Camil Petrescu'', ''julesvernian'' < ''Jules Verne''.
— de la antroponime: ''antonpannesc'' < ''Anton Pann'', ''camilpetrescian'' < ''Camil Petrescu'', ''julesvernian'' < ''Jules Verne''.


B. Cuvintele primare (neformate de la altele), prin definiție neanalizabile, și chiar cele derivate cu afixe lipsite de existență independentă nu ar trebui să pună probleme referitoare la scrierea într-un cuvînt sau în mai multe, întrucît este evident faptul că ele trebuie scrise într-un cuvînt.
'''B.''' Cuvintele primare (neformate de la altele), prin definiție neanalizabile, și chiar cele derivate cu afixe lipsite de existență independentă nu ar trebui să pună probleme referitoare la scrierea într-un cuvînt sau în mai multe, întrucît este evident faptul că ele trebuie scrise într-un cuvînt.
 


De reținut că formațiile (forme verbale) cu prefixul negativ ''ne-'' se scriu într-un cuvînt chiar atunci cînd sînt și compuse cu ''mai'', intercalat între prefix și bază: ''nemaiauzind'', ''nemaiauzit'' (nu ''ne mai auzind''..., nici ''nemai auzind''...).
De reținut că formațiile (forme verbale) cu prefixul negativ ''ne-'' se scriu într-un cuvînt chiar atunci cînd sînt și compuse cu ''mai'', intercalat între prefix și bază: ''nemaiauzind'', ''nemaiauzit'' (nu ''ne mai auzind''..., nici ''nemai auzind''...).


Pentru situații excepționale de scriere cu cratimă a unor derivate cu prefixe sau cu sufixe vezi XXVI.
Pentru situații excepționale de scriere cu cratimă a unor derivate cu prefixe sau cu sufixe vezi '''XXVI'''.


Se întîlnesc însă cazuri de falsă analiză făcută din ignoranță și din nesesizarea limitelor dintre cuvinte în fluxul vorbirii. Scindarea greșită a unui cuvînt unic, ca și sudarea greșită a unor cuvinte diferite sau a unor fragmente de cuvinte se produc din cauza confuziei între un segment de cuvînt și un cuvînt independent omofon. Asemenea fenomene apar la un nivel elementar de cunoaștere a limbii (în vorbirea copiilor și a străinilor) și la un nivel elementar de cultură; ele sînt speculate, în scopuri satirice, în textele umoristice.


Se întîlnesc însă cazuri de falsă analiză făcută din ignoranță și din nesesizarea limitelor dintre cuvinte în fluxul vorbirii. Scindarea greșită a unui cuvînt unic, ca și sudarea greșită a unor cuvinte diferite sau a unor fragmente de cuvinte se produc din cauza confuziei între un segment de cuvînt și un cuvînt independent omofon. Asemenea fenomene apar la un nivel elementar de cunoaștere a limbii (în vorbirea copiilor și a străinilor) și la un nivel elementar de cultură; ele sînt speculate, în scopuri satirice, în textele umoristice.Falsele analize au două feluri de rezultate: confuzii între cuvinte și grupuri existente în limbă și „crearea” unor cuvinte inexistente.
Falsele analize au două feluri de rezultate: confuzii între cuvinte și grupuri existente în limbă și „crearea” unor cuvinte inexistente.


a. Confuzii între termeni existenți sînt cele produse între:
'''a.''' Confuzii între termeni existenți sînt cele produse între:


— cuvinte și grupuri întîmplător omofone:
— cuvinte și grupuri întîmplător omofone:


''ale'' (articol: ''ale mele'') și ''a le ''(prepoziție + pronume: ''pentru a le vedea'');
''ale'' (articol: ''ale mele'') și ''a le'' (prepoziție + pronume: ''pentru a le vedea'');
 
''alor'' (articol în genitiv-dativ pl.: ''alor mei'') și ''a lor ''(articol +


pronume: ''a lor e mai frumoas''ă);
''alor'' (articol în genitiv-dativ pl.: ''alor mei'') și ''a lor'' (articol + pronume: ''a lor e mai frumoasă'');


''baros'' (substantiv) și ''ba ros ''(negație + participiu);
''baros'' (substantiv) și ''ba ros'' (negație + participiu);


''cele'' (articol: ''cele mari'') și ''ce le ''(pronume + pronume: ''ce le dai?'');
''cele'' (articol: ''cele mari'') și ''ce le'' (pronume + pronume: ''ce le dai?'');


''cufăra''ș, ''cuvînt'' (substantive) și ''cu făra''ș, ''cu vînt ''(prepoziție +
''cufăraș'', ''cuvînt'' (substantive) și ''cu făraș'', ''cu vînt'' (prepoziție + substantiv);


substantiv);
''decar'' (substantiv: ''un decar'') și ''de car'' (prepoziție + substantiv sau conjuncție + verb);


''decar'' (substantiv: ''un decar'') și ''de car ''(prepoziție + substantiv sau conjuncție + verb);
''delegat'' (substantiv) și ''de legat'' (prepoziție + substantiv sau verb la supin);
 
''delegat'' (substantiv) și ''de legat ''(prepoziție + substantiv sau verb la supin);


''laminare'' (substantiv) și ''la minare ''(prepoziție + substantiv);
''laminare'' (substantiv) și ''la minare ''(prepoziție + substantiv);


''semăna'' (verb) și ''se măna ''(pronume + verb);
''semăna'' (verb) și ''se măna'' (pronume + verb);


''secară'' (substantiv) și ''se cară'' (pronume + verb);
''secară'' (substantiv) și ''se cară'' (pronume + verb);
Linia 527: Linia 569:
— cuvinte și grupuri omofone cu elemente parțial comune (cuvinte de bază) sau înrudite (prefixe și prepoziții):
— cuvinte și grupuri omofone cu elemente parțial comune (cuvinte de bază) sau înrudite (prefixe și prepoziții):


''descînt''ă, ''desface'' (verbe) și ''des cînt''ă, ''des face ''(adverb + verb);
''descîntă'', ''desface'' (verbe) și ''des cîntă'', ''des face'' (adverb + verb);


''înceat''ă, ''încete'' (adjectiv) și ''în ceat''ă, ''în cete ''(prepoziție +
''înceată'', ''încete'' (adjectiv) și ''în ceată'', ''în cete'' (prepoziție + substantiv);


substantiv);
''înjur'' (verb) și ''în jur'' (locuțiune adverbială);


''înjur'' (verb) și ''în jur ''(locuțiune adverbială);
''opoziție'', ''orînduială'' (substantive) și ''o poziție'', ''o rînduială'' (articol sau numeral + substantiv);


''opoziție'', ''orînduială'' (substantive) și ''o poziție'', ''o rînduială'' (articol sau numeral + substantiv);
''opune'', ''orîndui'' (verbe) și ''o pune'', ''o rîndui ''(pronume + verb);


''opune'', ''orîndui'' (verbe) și ''o pune'', ''o rîndui ''(pronume + verb);''poetastru'' (substantiv) și ''poet astru ''(substantiv + substantiv);
''poetastru'' (substantiv) și ''poet astru ''(substantiv + substantiv);


''Stancu Ion ''(două substantive) și ''Stan cu Ion ''(substantiv + prepoziție + substantiv);
''Stancu Ion ''(două substantive) și ''Stan cu Ion ''(substantiv + prepoziție + substantiv);
Linia 547: Linia 589:
''preamilostiv'' (adjectiv: „foarte milostiv”) și ''prea milostiv ''(adverb + adjectiv: „mai milostiv decît ar fi cazul”).
''preamilostiv'' (adjectiv: „foarte milostiv”) și ''prea milostiv ''(adverb + adjectiv: „mai milostiv decît ar fi cazul”).


Falsele analize de acest fel sînt utilizate în jocuri de cuvinte (calambururi) și în jocuri rebusistice (șarade, rebusuri). De exemplu: ''calmare'' descompus în ''cal mare ''sau'' calm are''. În rebusuri termenii constitutivi sînt reprezentați prin desene, cifre, litere izolate (de exemplu: ''a = a mic ''pentru'' amic''; ''2 N = doi ne ''pentru'' doine''). Umoriștii folosesc și ei notarea prin cifre a unor segmente omofone cu numeralele ''un'', ''doi'': de exemplu, ''1 duios ''pentru'' unduios''.
Falsele analize de acest fel sînt utilizate în jocuri de cuvinte (calambururi) și în jocuri rebusistice (șarade, rebusuri). De exemplu: ''calmare'' descompus în ''cal mare'' sau ''calm are''. În rebusuri termenii constitutivi sînt reprezentați prin desene, cifre, litere izolate (de exemplu: ''a = a mic'' pentru'' amic''; ''2 N = doi ne'' pentru ''doine''). Umoriștii folosesc și ei notarea prin cifre a unor segmente omofone cu numeralele ''un'', ''doi'': de exemplu, ''1 duios'' pentru ''unduios''.


Un tip frecvent, din păcate, în scrisul curent este reprezentat de sudarea greșită a substantivelor feminine nearticulate, la forma de singular, cu articolul posesiv următor prin confuzie cu forma articulată enclitic: de exemplu, ''centru de difuzarea presei ''în loc de... ''difuzare a presei''.
Un tip frecvent, din păcate, în scrisul curent este reprezentat de sudarea greșită a substantivelor feminine nearticulate, la forma de singular, cu articolul posesiv următor prin confuzie cu forma articulată enclitic: de exemplu, ''centru de difuzarea presei'' în loc de... ''difuzare a presei''.


b. În urma falselor analize se poate ajunge la decuparea unor segmente sau la sudarea în unități (fonetice și grafice) cărora li se acordă în mod arbitrar statutul de cuvînt.
'''b.''' În urma falselor analize se poate ajunge la decuparea unor segmente sau la sudarea în unități (fonetice și grafice) cărora li se acordă în mod arbitrar statutul de cuvînt.


Unele false analize de acest tip sînt mai mult sau mai puțin accidentale. De exemplu:
Unele false analize de acest tip sînt mai mult sau mai puțin accidentale. De exemplu:
Linia 559: Linia 601:
''inflamabil'', ''intelectual'' înțelese și scrise ''in flamabil'', ''in telectual'';
''inflamabil'', ''intelectual'' înțelese și scrise ''in flamabil'', ''in telectual'';


''laborator'' înțeles și scris ''la borator''.Altele au răspîndire mai mare. Este cazul cuvintelor:
''laborator'' înțeles și scris ''la borator''.
 
Altele au răspîndire mai mare. Este cazul cuvintelor:


''oleacă'' adv. scris greșit ''o leac''ă, împotriva etimonului, probabil după modelul lui ''o'' ț''îr''ă;
''oleacă'' adv. scris greșit ''o leacă'', împotriva etimonului, probabil după modelul lui ''o țîră'';


''uncrop'', substantiv, înțeles și scris ''un crop''.
''uncrop'', substantiv, înțeles și scris ''un crop''.
Anca Alexandru
Lingviști
349 de modificări
Adus de la „https://wiki.dexonline.ro/wiki/Special:MobileDiff/2899...2928”

Meniu de navigare