Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXV. Un cuvînt sau mai multe?”

Sari la navigare Sari la căutare
(Nu s-au afișat 5 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 57: Linia 57:
'''b.''' Dobîndirea unei flexiuni explicabile numai prin unitatea compusului se constată la compuse din prepoziție + substantiv sau din substantiv + prepoziție + substantiv. Regula este că se scriu într-un cuvînt compusele de acest fel la care substantivul final se articulează enclitic sau își schimbă forma după număr, caz, eventual și după gen; de exemplu:
'''b.''' Dobîndirea unei flexiuni explicabile numai prin unitatea compusului se constată la compuse din prepoziție + substantiv sau din substantiv + prepoziție + substantiv. Regula este că se scriu într-un cuvînt compusele de acest fel la care substantivul final se articulează enclitic sau își schimbă forma după număr, caz, eventual și după gen; de exemplu:


substantive:  
substantive:  


''deîmpărțit'' (art. ''deîmpărțitul'');  
''deîmpărțit'' (art. ''deîmpărțitul'');  
Linia 67: Linia 67:
''untdelemn'' (art. ''untdelemnul'');
''untdelemn'' (art. ''untdelemnul'');


adjective:  
adjective:  


''cuminte'' (pl. ''cuminți'').
''cuminte'' (pl. ''cuminți'').
Linia 107: Linia 107:
Această regulă servește la diferențierea grafică a compuselor respective față de îmbinările mai mult sau mai puțin libere — și chiar unele succesiuni întîmplătoare — constituite din aceiași termeni; în delimitare se ține seama de legăturile sintactice existente sau nu între termenii susceptibili de a forma un compus. Între numeroasele situații care necesită atenție la alegerea scrierii corecte există unele perechi și serii mai frecvente cu termeni comuni, uneori cu omofonie totală, a căror scriere trebuie reținută:  
Această regulă servește la diferențierea grafică a compuselor respective față de îmbinările mai mult sau mai puțin libere — și chiar unele succesiuni întîmplătoare — constituite din aceiași termeni; în delimitare se ține seama de legăturile sintactice existente sau nu între termenii susceptibili de a forma un compus. Între numeroasele situații care necesită atenție la alegerea scrierii corecte există unele perechi și serii mai frecvente cu termeni comuni, uneori cu omofonie totală, a căror scriere trebuie reținută:  


''a l t''(''altă'', ''alte''): Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte dăți'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel'' (adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dată'', ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel'' (pl. ''de alte feluri'')!
''a l t'' (''altă'', ''alte''):  
Se scriu într-un cuvînt adverbele compuse ''altădată'' „odinioară”, ''altcînd''(''va''), ''altcum''(''va''), ''alteori'', ''altfel'' „altminteri” (și ~ ''de''; cf. ''astfel'' și ~ ''de''), ''altîncotro'', ''altunde''(''va'') și pronumele compuse ''altcareva'', ''altce''(''va''), ''altcine''(''va''). Toate celelalte grupări cu adjectivele nehotărîte în discuție se scriu în cuvinte separate prin spațiu alb: ''altă dată'' (locuțiune adverbială „în altă împrejurare, cu alt prilej”, cf. ''alte dăți'', și adjectiv + substantiv „altă datare, alt element dat”, cf. ''alte date''), ''alt fel'' (adjectiv + substantiv „un fel diferit”, pl. ''alte feluri''). Atenție la ''altădată'' și ''altă dată'', ''altfel'' și ''alt fel''; cf. și ''de altfel ''„de altminteri”, dar ''de alt fel'' (pl. ''de alte feluri'')!


''b i n e'': Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!
''b i n e'':  
Se scriu într-un cuvînt toate compusele al căror prim termen este substantivul ''bine'': ''binefacere'' — și ''binefăcător'' —, ''binemerita'', ''binevoi'' — și ''binevoitor'' —, iar dintre cele cu adverbul ''bine'' numai ''binecuvînta'' — și ''binecuvîntare'' — și adverbul ''bineînțeles'' „desigur, evident, firește”. Toate celelalte grupuri, chiar stabile, al căror prim termen este adverbul ''bine'' se scriu în cîte două cuvinte: ''bine crescut ''(și „înalt”, și „educat”), ''bine cunoscut'', ''bine înțeles'' „înțeles bine, priceput exact”, ''bine mirositor'', ''bine venit''. Atenție la ''bineînțeles'' și ''bine înțeles''!


''c î t'': ''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît noi''), dar ''de cît = de + cît'' (''De cît timp aștepți?'');
''c î t'':  
''decît'' „numai” (''Nu e decît el'') sau „ca” (''mai mare decît noi''), dar ''de cît = de + cît'' (''De cît timp aștepți?'');


''încît'' „că” (''E atît de frig'', ''încît am înghețat''), dar ''în cît'' = ''în'' + ''cît'' (''În cît timp vine?'');
''încît'' „că” (''E atît de frig'', ''încît am înghețat''), dar ''în cît'' = ''în'' + ''cît'' (''În cît timp vine?'');
Linia 123: Linia 126:
Pentru formațiile cu ''nici'', ''oare'', ''ori'' și ''va'' vezi în continuare.
Pentru formațiile cu ''nici'', ''oare'', ''ori'' și ''va'' vezi în continuare.


''c î t e'': Se scriu în cuvinte separate numeralele distributive ''cîte unu'', ''cîte doi'', ''cîte trei'' etc., dar într-un cuvînt numeralele colective populare ''cîtetrei'' sau ''cîteșitrei'';
''c î t e'':  
Se scriu în cuvinte separate numeralele distributive ''cîte unu'', ''cîte doi'', ''cîte trei'' etc., dar într-un cuvînt numeralele colective populare ''cîtetrei'' sau ''cîteșitrei'';


Pentru ''cîteodată'', ''cîte o dată'' și ''cîte odată'' vezi ''d a t ă''.
Pentru ''cîteodată'', ''cîte o dată'' și ''cîte odată'' vezi ''d a t ă''.


''c u'': ''cuminte'' adj. „înțelept, ascultător”, dar ''cu minte'' prepoziție + substantiv (de exemplu: ''cu minte ageră'', ''ascuțită'', ''multă'');
''c u'':  
''cuminte'' adj. „înțelept, ascultător”, dar ''cu minte'' prepoziție + substantiv (de exemplu: ''cu minte ageră'', ''ascuțită'', ''multă'');


''d a t ă'': ''altădată'' și ''altă dată'': vezi ''a l t'';
''d a t ă'':  
''altădată'' și ''altă dată'': vezi ''a l t'';


''cîteodată'' adv. „uneori”, dar ''cîte o dată'' „cîte o singură dată” și ''cîte odată'' „cîte odinioară” (grupare rară și liberă: cf. ''cît'', ''cîți'', ''cîtă odată''; de exemplu, ''Cîte odată nu erau altfel''!);
''cîteodată'' adv. „uneori”, dar ''cîte o dată'' „cîte o singură dată” și ''cîte odată'' „cîte odinioară” (grupare rară și liberă: cf. ''cît'', ''cîți'', ''cîtă odată''; de exemplu, ''Cîte odată nu erau altfel''!);
Linia 149: Linia 155:
''vreodată'' adv. „uneori, cîndva”, dar ''vreo dată'' „o dată oarecare” (cf. ''unele date'');
''vreodată'' adv. „uneori, cîndva”, dar ''vreo dată'' „o dată oarecare” (cf. ''unele date'');


''d e'': ''de abia'' sau ''de-abia'';
''d e'':  
''de abia'' sau ''de-abia'';


''de aceea'' sau ''de-aceea'';
''de aceea'' sau ''de-aceea'';
Linia 235: Linia 242:
''devreme'' adv. „din sau la timp, nu tîrziu”, dar ''de vreme ''„de timp” și de ''vreme ce'';
''devreme'' adv. „din sau la timp, nu tîrziu”, dar ''de vreme ''„de timp” și de ''vreme ce'';


''d i n'': ''dinadins'', dar ''dintr-adins'';
''d i n'':  
''dinadins'', dar ''dintr-adins'';


''din afara'';
''din afara'';
Linia 263: Linia 271:
''dinspre'';
''dinspre'';


''f i e'': ''fiecare'' pron. și adj. pron., dar ''fie care'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (de exemplu ''Fie care vrei''; ''fie care'', ''fie căruțe'');
''f i e'':  
''fiecare'' pron. și adj. pron., dar ''fie care'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (de exemplu ''Fie care vrei''; ''fie care'', ''fie căruțe'');


''fiece'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''în fiece zi''), dar ''fie ce'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''ce'' pron. și adj. pron. (''Fie ce vrei''; ''fie ce vrei tu'', ''fie ce vreau eu'');
''fiece'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''în fiece zi''), dar ''fie ce'' = ''fie'' verb sau conjuncție + ''ce'' pron. și adj. pron. (''Fie ce vrei''; ''fie ce vrei tu'', ''fie ce vreau eu'');
Linia 273: Linia 282:
''fiind'': ''fiindcă'' conj. „pentru că, deoarece”, dar ''dat fiind că'' „avînd în vedere că, ținînd seama că” (cu sensuri apropiate, dar structuri diferite);
''fiind'': ''fiindcă'' conj. „pentru că, deoarece”, dar ''dat fiind că'' „avînd în vedere că, ținînd seama că” (cu sensuri apropiate, dar structuri diferite);


''î n'': ''în adevăr'', dar ''într-adevăr'';
''î n'':  
''în adevăr'', dar ''într-adevăr'';


''înadins'', dar ''într-adins'';
''înadins'', dar ''într-adins'';
Linia 351: Linia 361:
''în zadar'';
''în zadar'';


''î n t r u'': ''întruna'' adv. „mereu”, dar ''într-una'' „în una”;
''î n t r u'':  
''întruna'' adv. „mereu”, dar ''într-una'' „în una”;


''întrucît'', dar ''întru cît'': vezi ''c î t'';
''întrucît'', dar ''întru cît'': vezi ''c î t'';
Linia 359: Linia 370:
''întru totul'';
''întru totul'';


''n i c i'': ''nicicînd'' adv. „niciodată”, dar ''nici cînd'' = ''nici'' adv. + ''cînd'' (''Nici cînd era tînăr nu dansa'');
''n i c i'':  
''nicicînd'' adv. „niciodată”, dar ''nici cînd'' = ''nici'' adv. + ''cînd'' (''Nici cînd era tînăr nu dansa'');


''nicicît'' adv. „deloc”, dar ''nici cît'' = ''nici'' adv. + ''cît'' (''Nu știu nici cît tine'');
''nicicît'' adv. „deloc”, dar ''nici cît'' = ''nici'' adv. + ''cît'' (''Nu știu nici cît tine'');
Linia 381: Linia 393:
''nici unul'' pron. „nimeni” (''Nici unul n-a venit'') și ''nici'' adv. + ''unul'' pron. (''nici unul'', ''nici altul'');
''nici unul'' pron. „nimeni” (''Nici unul n-a venit'') și ''nici'' adv. + ''unul'' pron. (''nici unul'', ''nici altul'');


''n u'': ''numai'' „doar” (de exemplu: ''numai el''), dar ''nu mai'' = negație + ''mai'' (''Nu mai este aici''), cu unele contexte comune: ''el numai bea'' „doar el bea” sau „el doar bea, nu face altceva decît să bea” și ''el nu mai bea'' „el a încetat să bea, s-a lăsat de băut”;
''n u'':  
''numai'' „doar” (de exemplu: ''numai el''), dar ''nu mai'' = negație + ''mai'' (''Nu mai este aici''), cu unele contexte comune: ''el numai bea'' „doar el bea” sau „el doar bea, nu face altceva decît să bea” și ''el nu mai bea'' „el a încetat să bea, s-a lăsat de băut”;


''o a r e'': ''oarecare'' pron. și adj. pron. (de exemplu, ''un om oarecare''), dar ''oare care'' = ''oare'' adv. + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (''Oare care vine? Oare care să fie sau căruțe?'');
''o a r e'':  
''oarecare'' pron. și adj. pron. (de exemplu, ''un om oarecare''), dar ''oare care'' = ''oare'' adv. + ''care'' pron. și adj. pron. sau s. pl. (''Oare care vine? Oare care să fie sau căruțe?'');


''oarece'' pron. și adj. pron., dar ''oare ce'' = ''oare'' adv. + ''ce'';  
''oarece'' pron. și adj. pron., dar ''oare ce'' = ''oare'' adv. + ''ce'';  
Linia 399: Linia 413:
Cf. și compusele populare ''oareșicare'', ''oareșice'', ''oareșicine'', ''oareșicînd'', ''oareșicît'', ''oareșicum'', cu -''și''- pronunțat nesilabic, față de ''oare și care'', ''oare și ce'', ''oare și cine'', ''oare și cînd'', ''oare și cît'', ''oare și cum'', cu ''și'' pronunțat silabic și accentuat (de exemplu: ''Oare și cine a rîs te interesează?'').
Cf. și compusele populare ''oareșicare'', ''oareșice'', ''oareșicine'', ''oareșicînd'', ''oareșicît'', ''oareșicum'', cu -''și''- pronunțat nesilabic, față de ''oare și care'', ''oare și ce'', ''oare și cine'', ''oare și cînd'', ''oare și cît'', ''oare și cum'', cu ''și'' pronunțat silabic și accentuat (de exemplu: ''Oare și cine a rîs te interesează?'').


''o r i'': ''oricare'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care'' = conjuncția ''ori'' „sau” + ''care'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră ori care ies încuie ușa'');
''o r i'':  
''oricare'' pron. și adj. pron. (de exemplu: ''oricare om''), dar ''ori care'' = conjuncția ''ori'' „sau” + ''care'' pron. sau s. pl. (''Cei care intră ori care ies încuie ușa'');


''orice'' pron. și adj. pron., dar ''ori ce'' = ''ori'' conjuncție „sau” + ''ce'' (''Vrei să pleci ori ce vrei?'');
''orice'' pron. și adj. pron., dar ''ori ce'' = ''ori'' conjuncție „sau” + ''ce'' (''Vrei să pleci ori ce vrei?'');
Linia 419: Linia 434:
Compusele ''orișicare'', ''orișice'', ''orișicine'', ''orișicînd'', ''orișicît'', ''orișicum'', ''orișiunde'' au mai rar paralele cu scrierea separată: ''Te interesează numai dacă a vorbit ori și ce a spus? A venit de cîteva ori și unde stăm acum''.
Compusele ''orișicare'', ''orișice'', ''orișicine'', ''orișicînd'', ''orișicît'', ''orișicum'', ''orișiunde'' au mai rar paralele cu scrierea separată: ''Te interesează numai dacă a vorbit ori și ce a spus? A venit de cîteva ori și unde stăm acum''.


''p a r'': ''parcă'' adv. (de exemplu: ''Ea parcă plînge''), dar ''par că'' = ''par'' verb 1 sg. sau 3 pl. + ''că'' (de exemplu: ''Ei par că sînt sănătoși, dar nu-i așa'');
''p a r'':  
''parcă'' adv. (de exemplu: ''Ea parcă plînge''), dar ''par că'' = ''par'' verb 1 sg. sau 3 pl. + ''că'' (de exemplu: ''Ei par că sînt sănătoși, dar nu-i așa'');


''p e'': ''pe alocuri'' și ''pe-alocuri'';
''p e'':  
''pe alocuri'' și ''pe-alocuri'';


''pe atît'' și ''pe cît'';
''pe atît'' și ''pe cît'';
Linia 461: Linia 478:
''pe urmă'';
''pe urmă'';


''t o t'': ''totdeauna'';
''t o t'':  
''totdeauna'';


''totodată'', dar ''tot o dată'' și ''tot odată'': vezi ''d a t ă'';
''totodată'', dar ''tot o dată'' și ''tot odată'': vezi ''d a t ă'';
Linia 467: Linia 485:
''totuna'' adv. „egal, indiferent” (de exemplu: ''Mi-e totuna''), dar ''tot una = tot'' adv. + ''una'' num. sau adv. (''Tot una am și eu''; ''Merge tot una'');
''totuna'' adv. „egal, indiferent” (de exemplu: ''Mi-e totuna''), dar ''tot una = tot'' adv. + ''una'' num. sau adv. (''Tot una am și eu''; ''Merge tot una'');


''v a'': ''careva'' pron., dar ''care va = care'' pron. sau s. pl. + ''va'' verb auxiliar (''care va veni'');
''v a'':  
''careva'' pron., dar ''care va = care'' pron. sau s. pl. + ''va'' verb auxiliar (''care va veni'');


''ceva'' pron., dar ''ce va'' = ''ce'' pron. + ''va'' verb;
''ceva'' pron., dar ''ce va'' = ''ce'' pron. + ''va'' verb;
Linia 481: Linia 500:
''vasăzică'' conj. „așadar, deci, prin urmare” (de exemplu: ''Pleci, vasăzică?''), dar ''va să zică'' vb. + vb. „vrea să însemne” (''Aceasta va să zică progres''), de unde și locuțiunea conjuncțională ''care va să zică'', în ciuda sinonimiei ei cu ''vasăzică'';
''vasăzică'' conj. „așadar, deci, prin urmare” (de exemplu: ''Pleci, vasăzică?''), dar ''va să zică'' vb. + vb. „vrea să însemne” (''Aceasta va să zică progres''), de unde și locuțiunea conjuncțională ''care va să zică'', în ciuda sinonimiei ei cu ''vasăzică'';


''v r e'' (''o''): ''vreo'' adv. și adj. pron. f.;
''v r e'' (''o''):  
''vreo'' adv. și adj. pron. f.;


''vreodată'', dar ''vreo dată'': vezi ''d a t ă'';
''vreodată'', dar ''vreo dată'': vezi ''d a t ă'';
Linia 495: Linia 515:
'''4.''' Regulă bazată pe principiul estetic, dacă nu cumva și pe un principiu al comodității de cuprindere vizuală la lectură, este cea care prevede evitarea unor cuvinte excesiv de lungi.
'''4.''' Regulă bazată pe principiul estetic, dacă nu cumva și pe un principiu al comodității de cuprindere vizuală la lectură, este cea care prevede evitarea unor cuvinte excesiv de lungi.


Această regulă explică scrierea separată a numeralelor cardinale compuse care denumesc numere de ordine diferite: ''douăzeci și unu'', ''o sută trei'', ''o sută treizeci și trei'', ''o mie nouănsute treizeci și doi'', ''o sută douăzeci și trei de mii'', ''un milion douăzeci și trei de mii cinci sute șaptesprezece''. La numeralele ordinale corespunzătoare această scriere este în evidentă contradicție cu sudura lor morfologică dată de formantul final; de exemplu: ''al douăzeci și unulea'', ''al o sută treizeci și treilea'', ''al o mie nouă sute treizeci și doilea''.
Această regulă explică scrierea separată a numeralelor cardinale compuse care denumesc numere de ordine diferite: ''douăzeci și unu'', ''o sută trei'', ''o sută treizeci și trei'', ''o mie nouăsute treizeci și doi'', ''o sută douăzeci și trei de mii'', ''un milion douăzeci și trei de mii cinci sute șaptesprezece''. La numeralele ordinale corespunzătoare această scriere este în evidentă contradicție cu sudura lor morfologică dată de formantul final; de exemplu: ''al douăzeci și unulea'', ''al o sută treizeci și treilea'', ''al o mie nouă sute treizeci și doilea''.


În terminologia tehnico-științifică există însă numeroase compuse de mari dimensiuni, alcătuite de obicei cu elemente de compunere sau/și cu prefixe (de exemplu: ''angiomicrocine- matografie'', ''extrateritorialitate'', ''hipergammaglobulinemie''), dar și din cuvinte propriu-zise (''diclordifeniltriclormetilmetan'', numele științific al substanței cunoscute sub denumirea abreviată ''DDT''), care se scriu într-un singur cuvînt, conform tipului de structură și unității semantice, uneori și conform etimonului respectiv.
În terminologia tehnico-științifică există însă numeroase compuse de mari dimensiuni, alcătuite de obicei cu elemente de compunere sau/și cu prefixe (de exemplu: ''angiomicrocinematografie'', ''extrateritorialitate'', ''hipergammaglobulinemie''), dar și din cuvinte propriu-zise (''diclordifeniltriclormetilmetan'', numele științific al substanței cunoscute sub denumirea abreviată ''DDT''), care se scriu într-un singur cuvînt, conform tipului de structură și unității semantice, uneori și conform etimonului respectiv.


'''5.''' Exclusiv pe criterii etimologice se bazează scrierea numelor proprii străine, care respectă grafia din limba de origine. Aceasta duce la deosebiri între denumiri cu formanți (aparent) comuni, cum sînt toponimele cu engl., fr. ''port'', it., port. ''porto'', sp. ''puerto'', dintre care se scriu separat ''Port Louis'', ''Port Moresby'', ''Port of Spain'', ''Puerto Rico ''(''Porto Rico''), dar cu cratimă ''Port-au-Prince'', ''Porto-Novo''; cf. și ''Brazaville'' sau ''Libreville'' față de ''Monaco-Ville''.
'''5.''' Exclusiv pe criterii etimologice se bazează scrierea numelor proprii străine, care respectă grafia din limba de origine. Aceasta duce la deosebiri între denumiri cu formanți (aparent) comuni, cum sînt toponimele cu engl., fr. ''port'', it., port. ''porto'', sp. ''puerto'', dintre care se scriu separat ''Port Louis'', ''Port Moresby'', ''Port of Spain'', ''Puerto Rico ''(''Porto Rico''), dar cu cratimă ''Port-au-Prince'', ''Porto-Novo''; cf. și ''Brazaville'' sau ''Libreville'' față de ''Monaco-Ville''.
Linia 529: Linia 549:
''ale'' (articol: ''ale mele'') și ''a le'' (prepoziție + pronume: ''pentru a le vedea'');
''ale'' (articol: ''ale mele'') și ''a le'' (prepoziție + pronume: ''pentru a le vedea'');


''alor'' (articol în genitiv-dativ pl.: ''alor mei'') și ''a lor'' (articol +
''alor'' (articol în genitiv-dativ pl.: ''alor mei'') și ''a lor'' (articol + pronume: ''a lor e mai frumoasă'');
 
pronume: ''a lor e mai frumoasă'');


''baros'' (substantiv) și ''ba ros'' (negație + participiu);
''baros'' (substantiv) și ''ba ros'' (negație + participiu);
Linia 559: Linia 577:
''opoziție'', ''orînduială'' (substantive) și ''o poziție'', ''o rînduială'' (articol sau numeral + substantiv);
''opoziție'', ''orînduială'' (substantive) și ''o poziție'', ''o rînduială'' (articol sau numeral + substantiv);


''opune'', ''orîndui'' (verbe) și ''o pune'', ''o rîndui ''(pronume + verb);


 
''poetastru'' (substantiv) și ''poet astru ''(substantiv + substantiv);
 
 
 
 
 
 
''opune'', ''orîndui'' (verbe) și ''o pune'', ''o rîndui ''(pronume + verb);''poetastru'' (substantiv) și ''poet astru ''(substantiv + substantiv);


''Stancu Ion ''(două substantive) și ''Stan cu Ion ''(substantiv + prepoziție + substantiv);
''Stancu Ion ''(două substantive) și ''Stan cu Ion ''(substantiv + prepoziție + substantiv);
Linia 577: Linia 589:
''preamilostiv'' (adjectiv: „foarte milostiv”) și ''prea milostiv ''(adverb + adjectiv: „mai milostiv decît ar fi cazul”).
''preamilostiv'' (adjectiv: „foarte milostiv”) și ''prea milostiv ''(adverb + adjectiv: „mai milostiv decît ar fi cazul”).


Falsele analize de acest fel sînt utilizate în jocuri de cuvinte (calambururi) și în jocuri rebusistice (șarade, rebusuri). De exemplu: ''calmare'' descompus în ''cal mare ''sau'' calm are''. În rebusuri termenii constitutivi sînt reprezentați prin desene, cifre, litere izolate (de exemplu: ''a = a mic ''pentru'' amic''; ''2 N = doi ne ''pentru'' doine''). Umoriștii folosesc și ei notarea prin cifre a unor segmente omofone cu numeralele ''un'', ''doi'': de exemplu, ''1 duios ''pentru'' unduios''.
Falsele analize de acest fel sînt utilizate în jocuri de cuvinte (calambururi) și în jocuri rebusistice (șarade, rebusuri). De exemplu: ''calmare'' descompus în ''cal mare'' sau ''calm are''. În rebusuri termenii constitutivi sînt reprezentați prin desene, cifre, litere izolate (de exemplu: ''a = a mic'' pentru'' amic''; ''2 N = doi ne'' pentru ''doine''). Umoriștii folosesc și ei notarea prin cifre a unor segmente omofone cu numeralele ''un'', ''doi'': de exemplu, ''1 duios'' pentru ''unduios''.


Un tip frecvent, din păcate, în scrisul curent este reprezentat de sudarea greșită a substantivelor feminine nearticulate, la forma de singular, cu articolul posesiv următor prin confuzie cu forma articulată enclitic: de exemplu, ''centru de difuzarea presei ''în loc de... ''difuzare a presei''.
Un tip frecvent, din păcate, în scrisul curent este reprezentat de sudarea greșită a substantivelor feminine nearticulate, la forma de singular, cu articolul posesiv următor prin confuzie cu forma articulată enclitic: de exemplu, ''centru de difuzarea presei'' în loc de... ''difuzare a presei''.


b. În urma falselor analize se poate ajunge la decuparea unor segmente sau la sudarea în unități (fonetice și grafice) cărora li se acordă în mod arbitrar statutul de cuvînt.
'''b.''' În urma falselor analize se poate ajunge la decuparea unor segmente sau la sudarea în unități (fonetice și grafice) cărora li se acordă în mod arbitrar statutul de cuvînt.


Unele false analize de acest tip sînt mai mult sau mai puțin accidentale. De exemplu:
Unele false analize de acest tip sînt mai mult sau mai puțin accidentale. De exemplu:
Linia 589: Linia 601:
''inflamabil'', ''intelectual'' înțelese și scrise ''in flamabil'', ''in telectual'';
''inflamabil'', ''intelectual'' înțelese și scrise ''in flamabil'', ''in telectual'';


''laborator'' înțeles și scris ''la borator''.Altele au răspîndire mai mare. Este cazul cuvintelor:
''laborator'' înțeles și scris ''la borator''.
 
Altele au răspîndire mai mare. Este cazul cuvintelor:


''oleacă'' adv. scris greșit ''o leac''ă, împotriva etimonului, probabil după modelul lui ''o'' ț''îr''ă;
''oleacă'' adv. scris greșit ''o leacă'', împotriva etimonului, probabil după modelul lui ''o țîră'';


''uncrop'', substantiv, înțeles și scris ''un crop''.
''uncrop'', substantiv, înțeles și scris ''un crop''.
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare