Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXVII. Majusculă sau minusculă?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/XXVII. Majusculă sau minusculă? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 27 septembrie 2019 18:14
, 27 septembrie 2019 18:14fără descrierea modificării
| (Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Linia 43: | Linia 43: | ||
'''c.''' După semnul numit două puncte inițiala majusculă marchează începutul altui enunț, independent de cel precedent: | '''c.''' După semnul numit două puncte inițiala majusculă marchează începutul altui enunț, independent de cel precedent: | ||
— vorbirea directă, reprodusă după un enunț introductiv și marcată de semne specifice (linie de dialog sau/și ghilimele):''Mama îl întrebă: — Unde ai fost?'' | — vorbirea directă, reprodusă după un enunț introductiv și marcată de semne specifice (linie de dialog sau/și ghilimele): ''Mama îl întrebă: — Unde ai fost?'' | ||
— un citat, marcat de ghilimele: ''Cum spune poetul'': „''Toate-s vechi și nouă toate”''. | — un citat, marcat de ghilimele: ''Cum spune poetul'': „''Toate-s vechi și nouă toate”''. | ||
| Linia 167: | Linia 167: | ||
'''d.''' Formulele de politețe alcătuite dintr-un substantiv și una sau mai multe determinări: ''Domnia sa'' (și ''Domnia ei'', ''lui'', ''ta'', ''voastră''), ''Domniile lor'', ''Excelența sa'', ''Maiestățile lor regale'' etc. | '''d.''' Formulele de politețe alcătuite dintr-un substantiv și una sau mai multe determinări: ''Domnia sa'' (și ''Domnia ei'', ''lui'', ''ta'', ''voastră''), ''Domniile lor'', ''Excelența sa'', ''Maiestățile lor regale'' etc. | ||
3. Cu inițială minusculă se scriu: | '''3.''' Cu inițială minusculă se scriu: | ||
a. Numele de popoare și de locuitori, indiferent de valoarea lor adjectivală sau substantivală: ''european'', ''român'', ''ardelean'', ''bucureștean'', ''tulcean'', ''vîrlezean''. | '''a.''' Numele de popoare și de locuitori, indiferent de valoarea lor adjectivală sau substantivală: ''european'', ''român'', ''ardelean'', ''bucureștean'', ''tulcean'', ''vîrlezean''. | ||
Precizarea referitoare la valoarea morfologică este necesară întrucît regulile academice din 1932 recomandau scrierea diferită a acestor cuvinte după cum erau substantive (cu inițială majusculă) sau adjective (cu inițială minusculă). Distincția era, pe de o parte, nejustificată, prin aplicarea exclusiv la această categorie onomasiologică (de ce nu și la alte clase de cuvinte cu aceleași duble valori morfologice, unele derivate tot de la nume proprii: de exemplu, ''luteran'', ''mahomedan'' sau ''averescan'', ''junimist'', ''maiorescian''?), și, pe de altă parte, nu totdeauna ușor de făcut (de exemplu, în funcția de nume predicativ: ''el este ardelean''); dificultățile vechii reguli sporeau cu distincția cerută între sensul propriu și sensurile figurate ale substantivelor de tipul ''boem'', ''chinez'', ''țigan'' și cu neclarități în privința valabilității ei la nume vechi (ca ''arbănaș'' și ''arvanit'' „albanez”, ''muscal'' „rus”) sau populare (''mocan'', ''moț'', ''muntean'' „locuitor de la munte”), precum și la nume marcate afectiv (''bașbuzuc'', ''friț'', ''nemțoi'', ''româncuță''). | Precizarea referitoare la valoarea morfologică este necesară întrucît regulile academice din 1932 recomandau scrierea diferită a acestor cuvinte după cum erau substantive (cu inițială majusculă) sau adjective (cu inițială minusculă). Distincția era, pe de o parte, nejustificată, prin aplicarea exclusiv la această categorie onomasiologică (de ce nu și la alte clase de cuvinte cu aceleași duble valori morfologice, unele derivate tot de la nume proprii: de exemplu, ''luteran'', ''mahomedan'' sau ''averescan'', ''junimist'', ''maiorescian''?), și, pe de altă parte, nu totdeauna ușor de făcut (de exemplu, în funcția de nume predicativ: ''el este ardelean''); dificultățile vechii reguli sporeau cu distincția cerută între sensul propriu și sensurile figurate ale substantivelor de tipul ''boem'', ''chinez'', ''țigan'' și cu neclarități în privința valabilității ei la nume vechi (ca ''arbănaș'' și ''arvanit'' „albanez”, ''muscal'' „rus”) sau populare (''mocan'', ''moț'', ''muntean'' „locuitor de la munte”), precum și la nume marcate afectiv (''bașbuzuc'', ''friț'', ''nemțoi'', ''româncuță''). | ||
'''b.''' Numele punctelor cardinale, indiferent de caracterul lor neologic savant (internațional) sau vechi și popular, deci: ''est'', ''orient'' și ''răsărit''; ''nord'' și ''miazănoapte''; ''sud'' și ''miazăzi''; ''vest'', ''occident'' și ''apus''. | |||
b. Numele punctelor cardinale, indiferent de caracterul lor neologic savant (internațional) sau vechi și popular, deci: ''est'', ''orient'' și ''răsărit''; ''nord'' și ''miazănoapte''; ''sud'' și ''miazăzi''; ''vest'', ''occident'' și ''apus''. | |||
Precizarea este necesară în raport cu unele recomandări din lucrări normative bazate pe regulile academice din 1932, care făceau o distincție nejustificată între termenii savanți (cu inițială majusculă) și corespondentele lor românești (cu inițială minusculă). | Precizarea este necesară în raport cu unele recomandări din lucrări normative bazate pe regulile academice din 1932, care făceau o distincție nejustificată între termenii savanți (cu inițială majusculă) și corespondentele lor românești (cu inițială minusculă). | ||
'''c.''' Numele de epoci istorice și geologice: ''antichitatea'' (sau ''epoca antică'', ''lumea antică''), ''evul mediu'', ''feudalismul'' (sau ''orînduirea feudală''), ''paleoliticul'', ''paleozoicul'' etc.; cu acestea se asimilează și numele de epoci și curente culturale: ''clasicism'', ''romantism''. | |||
'''d.''' Numele lunilor anului, indiferent de caracterul lor literar sau popular, și numele zilelor săptămînii. | |||
Vezi și '''XXIX'''. | |||
'''e.''' Numele disciplinelor de învățămînt: ''chimie'', ''economie politică'', ''geografie'', ''istorie'', ''limba engleză'', ''limba română'' etc. | |||
e. Numele disciplinelor de învățămînt: ''chimie'', ''economie | |||
'''f.''' Numele de titluri științifice și profesionale, de funcții și grade, indiferent de importanța lor: ''academician'', ''colonel'', ''deputat'', ''director'', ''doctor'', ''împărat'', ''ministru'' (și ''prim-ministru''), ''președinte'', ''secretar'' (și ''prim-secretar'', ''secretar general''), ''rege'', ''voievod'' etc. | |||
De reținut că se scrie cu inițială minusculă și ''domn'' „domnitor, voievod”. | De reținut că se scrie cu inițială minusculă și ''domn'' „domnitor, voievod”. | ||
'''g.''' Denumirile serviciilor, secțiilor, sectoarelor din întreprinderi și instituții: ''direcție'', ''secretariat''; ''catedra'' (sau ''laboratorul'') ''de fizică'', ''secția de sculărie'' etc. | |||
În unele situații apar dificultăți de delimitare față de unitățile independente scrise cu inițială majusculă (vezi '''1 e'''): de exemplu, sînt necesare informații extralingvistice pentru a ști dacă un laborator este o instituție de sine stătătoare sau un serviciu dependent (ca laboratoarele din cadrul unor instituții de învățămînt și de cercetare). Dacă însă un serviciu oarecare este confundat cu o instituție, numele lui urmează să fie scris cu inițiale majuscule la toți termenii; deci: ori ''secția de sculărie'', ori ''Secția de Sculărie'', dar nu ''Secția de sculărie''. | |||
'''h.''' Denumirile unor rase, specii, varietăți de animale sau de plante, exprimate prin adjective: ''domnesc'' (măr), ''pietroasă'' (cireașă) sau prin substantive comune cu sau fără valoare adjectivală: ''buldog'', ''pechinez'' (cîini), ''țigaie'', ''țurcană'' (oi). | |||
Vezi și '''2 c'''. Delimitarea este, în general, mai clară la adjective, pentru care este specifică scrierea cu inițială minusculă, dar și la acestea se admite inițiala majusculă în contextele pasibile de interpretări diferite (de tipul ''măr delicios'' „măr gustos” față de ''măr Delicios'' „măr de soiul Delicios”). La substantive delimitarea se face după caracteristica celor comune de a avea forme flexionare și după capacitatea lor de a fi folosite (și) singure, fără un termen generic: de exemplu, ''buldogi'', ''țurcane''. | |||
i. Substantivele comune (unele și cu valoare adjectivală) | '''i.''' Substantivele comune (unele și cu valoare adjectivală) provenite din substantive proprii: | ||
— nume de personaje literare: vezi '''1 a'''; | |||
— nume de | — nume de obiecte și de rase, specii și varietăți de animale sau de plante denumite după locul de origine: ''damasc'', ''olandă'' (țesături); ''astrahan'', ''caracul'' (blănuri și rase de oi); ''cotnar'', ''murfatlar'' (vinuri), ''bistriță'' (prună), ''turchestan'' (pepene); | ||
— nume de obiecte și de rase, specii și varietăți de animale sau de plante denumite după | — nume de obiecte sau unități de măsură și nume de rase, specii și varietăți de animale sau de plante denumite după o persoană (inventator, creator, producător sau comerciant, prim posesor sau prim beneficiar): de exemplu, ''diesel'' (motor); ''amper'', ''joule'', ''volt'' (unități de măsură); ''marghiloman'', ''sandviș'' sau ''sandvici'', ''savarină'' (produse culinare); ''ionatan'' (măr). | ||
'''4.''' Uneori scrierea cu inițială majusculă se poate explica simultan prin mai multe reguli. Astfel, scrierea titlurilor este justificată nu numai ca o categorie de nume proprii ('''B 2 a'''), ci și ca o situație sintactică, în speță început de text ('''A 1'''); dacă titlul constă dintr-un nume propriu (de persoană, de loc etc.), majuscula este justificată și de regula scrierii acestuia. | |||
Unele cuvinte au același statut lexico-gramatical și același fel de scriere în diverse întrebuințări, prin coincidența unor reguli referitoare la categorii onomasiologice diferite. În această situație sînt, de exemplu, numele proprii de persoane care se folosesc și ca nume de locuri, de instituții, de produse sau de varietăți: ''N. Bălcescu'' sau ''M. Kogălniceanu'' ca nume de localități, de străzi și de școli, ''Napoleon'' ca nume al unor varietăți de fructe (cireșe, mere, pere, struguri); de asemenea, numele proprii de locuri folosite ca nume de persoane, de instituții și de produse sau de varietăți: ''Dacia'' ca nume de femeie, de filatură și de editură sau ca marcă de automobil. | Unele cuvinte au același statut lexico-gramatical și același fel de scriere în diverse întrebuințări, prin coincidența unor reguli referitoare la categorii onomasiologice diferite. În această situație sînt, de exemplu, numele proprii de persoane care se folosesc și ca nume de locuri, de instituții, de produse sau de varietăți: ''N. Bălcescu'' sau ''M. Kogălniceanu'' ca nume de localități, de străzi și de școli, ''Napoleon'' ca nume al unor varietăți de fructe (cireșe, mere, pere, struguri); de asemenea, numele proprii de locuri folosite ca nume de persoane, de instituții și de produse sau de varietăți: ''Dacia'' ca nume de femeie, de filatură și de editură sau ca marcă de automobil. | ||
5. Unele categorii onomasiologice în întregime sau numai unele cuvinte în parte se pot scrie în mod diferit, în privința inițialei majuscule sau minuscule, în situații diferite, cînd se găsesc sub incidența altei reguli. | '''5.''' Unele categorii onomasiologice în întregime sau numai unele cuvinte în parte se pot scrie în mod diferit, în privința inițialei majuscule sau minuscule, în situații diferite, cînd se găsesc sub incidența altei reguli. | ||
Numele punctelor cardinale, scrise în mod obișnuit cu inițială minusculă (vezi 3 b), se scriu cu inițială majusculă cînd sînt folosite ca toponime: ''Extremul Orient'', ''influența Orientului ''și cînd intră în structura unui nume propriu geografic: ''America de Nord'', ''Berlin-Vest'' (conform regulii de sub 1 d) sau în structura unui nume propriu de instituție:''Gara de Nord ''(conform regulii de sub 1 e). | Numele punctelor cardinale, scrise în mod obișnuit cu inițială minusculă (vezi '''3 b'''), se scriu cu inițială majusculă cînd sînt folosite ca toponime: ''Extremul Orient'', ''influența Orientului ''și cînd intră în structura unui nume propriu geografic: ''America de Nord'', ''Berlin-Vest'' (conform regulii de sub '''1 d''') sau în structura unui nume propriu de instituție: ''Gara de Nord ''(conform regulii de sub '''1 e'''). | ||
Pentru abrevieri vezi '''XXVIII A 5 c''' și '''B 3 e'''. | |||
Numele lunilor anului, scrise în mod obișnuit cu inițială minusculă (vezi '''3 d'''), se scriu cu inițială majusculă în numele proprii de sărbători exprimate prin data calendaristică a acestora: ''Întîi'' (sau ''1'') ''Decembrie'', ''24 Ianuarie'' (conform regulii de sub '''1 g'''). Vezi și '''XXIX 1'''. | |||
Numele disciplinelor de învățămînt, scrise în mod obișnuit cu inițială minusculă (vezi '''3 e'''), se scriu cu inițială majusculă (la toți termenii constitutivi) în denumirile de unități de învățămînt: ''Facultatea de Istorie'', ''Liceul de Matematică-Fizică'' (în conformitate cu regula de sub '''1 e'''). | |||
Ele se scriu cu inițială majusculă (numai la primul termen) și conform regulii sintactice a începutului de text (vezi '''A 1'''): în diverse rubrici sau liste, cum sînt rubricile din catalog, și în titluri de manuale sau de alte publicații constînd din numele obiectului de studiu (vezi '''2 a'''): de exemplu, ''Limba română'' (rubrică în catalog, titlu de revistă și de manual). Atenție la deosebirea dintre ''Facultatea de Limba și Literatura Română'' și (revista) ''Limba și literatura română'' sau dintre ''Manual de limba română'' (ca și ''învăț la limba română'') și ''Limba română. Manual pentru clasa a V-a''! | |||
Numele | Numele proprii de instituții alcătuite din cuvinte comune (un termen generic și diverse determinări indicînd specia) pot fi omonime sau aparent omonime cu grupuri nominale care nu au statut de nume proprii și de care se deosebesc prin scriere. Se scrie corect ''Liceul de Matematică-Fizică'') dar ''învață la un liceu de matematică-fizică'' sau ''În județ sînt două licee de matematică-fizică''; ''Facultatea de Fizică'', dar ''o facultate'' și ''facultățile de fizică''; ''Teatrul Național'', dar ''un teatru național'' și ''teatrele naționale''. | ||
Omonimii asemănătoare, reale sau aparente, se întîlnesc și în alte situații, generînd uneori ezitări și greșeli în scriere. O confuzie frecventă se face între ''Țara Românească'', denumire consacrată pentru „Muntenia”, ca formațiune statală istorică, și ''țara românească'' „statul român, patria românilor” sau ''țările române'' „(toate) formațiunile statale românești”. | |||
Prin suprapunerea regulii sintactice a începutului de text se produc deosebiri de scriere în anumite categorii de texte. Termenul generic neînglobat într-un nume propriu, scris cu inițială minusculă în texte obișnuite (''Am urcat de două ori pe vîrful Caraiman'', ''Am fost pe malul lacului Sinoe''; vezi '''1 d'''), se poate scrie cu inițială majusculă pe o hartă: ''Vîrful'' (sau ''Vf''.)'' Caraiman'', ''Lacul'' (sau ''L''.)'' Sinoe''. | |||
'''C.''' Pronumele de politețe se scriu de obicei cu inițială minusculă. În orice caz, acest fel de scriere este singurul adecvat la pronumele care exprimă un grad de politețe intimă: ''dumneata'' și, mai ales, ''mata'', la fel ''dînsul'', cînd este simțit ca pronume de politețe. Pentru politețea distantă, de tipul ''dumneavoastră'', vezi '''D'''. | |||
De remarcat deosebirea față de formulele de politețe de sub '''2 d'''. | |||
'''D.''' Scrierea cu inițială majusculă sau minusculă este facultativă în unele situații, în care poate avea valoare stilistică. | |||
'''a.''' Scrierea cu inițială majusculă în loc de minusculă este posibilă la orice cuvînt dacă intervine intenția de reliefare pentru sugerarea importanței acordate sau a atitudinii de reverență. | |||
Sînt tratate în acest fel mai cu seamă: | |||
— numele de persoane și de lucruri considerate unice de cel care scrie: părinții și bunicii, soțul/iubitul și soția/iubita, șeful ierarhic, locul de muncă, țara proprie etc. De exemplu: ''Am visat-o pe Mama'', ''M-am adresat Directorului'', ''Mă duc la Institut'', ''Și-a dat viața pentru Patrie''; procedeul e folosit mai ales în adresări directe și indirecte: ''Domnule Director'', ''Domnului Profesor''...; | |||
— substantive comune sinonime, în contextul dat, ale unor nume proprii: ''Capitală = București''; | |||
— substantive abstracte ca ''adevăr'', ''dreptate'', ''iubire'', ''libertate'', ''omenie'': ''în numele Libertății''; | |||
în | — pronumele și adjectivele pronominale care țin locul unor substantive din categoriile precedente: de exemplu, ''Ea'' „soția sau iubita” (și ''a Ei''), îndeosebi pronumele de politețe și cele referitoare la ele în adresări oficiale: ''Mă adresez Dumneavoastră pentru a Vă informa'', ''Apelez la bunăvoința Dumneavoastră'' etc. | ||
Deși inițiala majusculă este permisă în asemenea situații, se recomandă folosirea ei cu măsură. Abuzul de majuscule cu caracter excepțional este obositor și anulează însuși efectul expresiv urmărit. | |||
Scrierea cu majuscule se explică uneori și prin interpretarea unor substantive drept izolări eliptice din nume proprii compuse: de exemplu, ''Institut'' < ''Institutul de Lingvistică''. | |||
'''b.''' Scrierea cu inițială minusculă în loc de majusculă la nume proprii de persoane și de instituții este folosită uneori cu valoare peiorativă exprimînd minimalizarea și chiar detestarea. Grafiile de acest fel, cu antecedente interbelice, au constituit o modă temporară în publicistică imediat după 1989: ''ceaușescu'' pentru ''N. Ceaușescu'', ''p.c.r.'' pentru ''Partidul Comunist Român.'' | |||
Scrierea cu | Scrierea cu inițială minusculă în loc de majusculă la început de vers (chiar și la primul) este permisă dacă așa a scris poetul respectiv. Ea este o caracteristică a poeziei moderne, în opoziție cu cea tradițională. | ||
'''E.''' Scrierea cu majuscule sau cu minuscule este folosită uneori în mod intenționat împotriva normelor lingvistice (ortografice), din dorința de originalitate, deci ca procedeu ținînd de arta grafică. | |||
'''a.''' Pe de o parte, se întîlnește scrierea cu inițială minusculă a unor nume proprii care trebuie scrise cu inițială majusculă: mai ales nume de persoane (la semnătură și pe coperta/foaia de titlu: ''eugen barbu''), titluri de publicații (revistele ''flacăra'' și ''magazin istoric'', de exemplu) și de opere literare (cu minuscule și la nume proprii din cuprinsul titlului: ''fiica dunării și-a mării''), denumiri de magazine și instituții (''editura meridiane''). | |||
'''b.''' Pe de altă parte, se întîlnește scrierea cu inițială majusculă a unor substantive comune care trebuie scrise cu inițială minusculă: mai ales în enumerări, eventual așezate pe rînduri diferite, din reclame comerciale (''Vizitați raioanele de: Confecții, Jucării și Articole de menaj'' sau ''Vindem: Uniforme școlare, Costume de liceeni''). | |||
'''c.''' Ca procedeu grafic, se recurge la scrierea cu majuscule și a unei/unor litere neinițiale, din interiorul sau de la sfîrșitul unui cuvînt, de obicei pentru sugerarea unor relații ascunse. De exemplu, grafia ''momenTe Vesele'' la televiziune (= TV). | |||
Aceste grafii nonconformiste — izvorîte din necesitatea de variație, căreia i se datorește și apelul la caractere tipografice rare, la folosirea unor litere modelate după alte alfabete sau la alte artificii — reprezintă un fel de joacă de-a scrisul. Ele sînt nerecomandabile nu atît în sine, cît prin efectul, desigur involuntar, pe care-l au asupra celor care nu le înțeleg substratul artistic și le judecă exclusiv sub aspect ortografic, fie condamnîndu-le ca abateri, fie — mai grav — adoptîndu-le ca modele în scrisul curent. În ce privește însuși efectul artistic, el este anulat de banalizarea acestor procedee, devenite maniere. De altfel, limitele procedeului de evitare a majusculelor rezultă din faptul că nimeni nu îndrăznește să scrie astfel numele patriei sau nume de personalități oficiale. | |||
Respectarea normelor ortografice ar trebui să constituie o normă și pentru graficieni! | |||
Singurul procedeu grafic tolerabil, prin faptul că nu produce confuzii cu scrisul curent, este reliefarea prin scriere integrală cu majuscule a unui text, a unui fragment de text (titluri, citate importante) sau a unor cuvinte-cheie. De exemplu, în reclame comerciale: ''Vindem UNIFORME ȘCOLARE pentru elevi de toate vîrstele'', ''COSTUME de LICEENI'' sau ''Cumpărați chiar AZI uniformele școlare pentru copiii dv.!'' | |||
'''F.''' În scrierea literelor majuscule este obligatorie notarea semnelor diacritice la corespondentele lui ''ă, â, î, ș, ț: Ă, Â, Î, Ș, Ț''. Majuscula corespunzătoare lui ''i'' se scrie însă fără punct deasupra (''I''). | |||
{{CuvinteCheie|Dumnezeu, majusculă, minusculă}} | |||