Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd (vedeți sursă)
Versiunea de la data 10 decembrie 2018 18:48
, 10 decembrie 2018 18:48→XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd
| (Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Linia 23: | Linia 23: | ||
Regula generală, care constă în interzicerea lăsării la sfîrșit de rînd sau la început de rînd a unui segment lipsit de o vocală propriu-zisă, deci neformînd silabă, este adesea încălcată, în special din cauza necunoașterii valorilor nevocalice ale lui ''i'' sub aspectul trecerii în rîndul următor a unui segment nesilabic: de exemplu, se desparte greșit ''cu-ib'', ''ful-gi'', ''strîm-bi'', ''șfi-chi'' (în loc de ''cuib'', ''fulgi'', ''strîmbi'', ''șfichi''). | Regula generală, care constă în interzicerea lăsării la sfîrșit de rînd sau la început de rînd a unui segment lipsit de o vocală propriu-zisă, deci neformînd silabă, este adesea încălcată, în special din cauza necunoașterii valorilor nevocalice ale lui ''i'' sub aspectul trecerii în rîndul următor a unui segment nesilabic: de exemplu, se desparte greșit ''cu-ib'', ''ful-gi'', ''strîm-bi'', ''șfi-chi'' (în loc de ''cuib'', ''fulgi'', ''strîmbi'', ''șfichi''). | ||
'''2.''' Celelalte reguli fonetice sînt obligatorii numai la cuvintele primare și la marea majoritate a celor derivate cu sufixe. Ele se pot aplica și la cuvintele compuse, la derivatele cu prefixe, la unele derivate cu sufixe și la grupurile de cuvinte legate cu cratimă, dar la toate acestea concurează regulile morfologice, față de care sînt doar tolerate, sau le completează prin soluții de despărțire în plus. | |||
2. Celelalte reguli fonetice sînt obligatorii numai la cuvintele primare și la marea majoritate a celor derivate cu sufixe. Ele se pot aplica și la cuvintele compuse, la derivatele cu prefixe, la unele derivate cu sufixe și la grupurile de cuvinte legate cu cratimă, dar la toate acestea concurează regulile morfologice, față de care sînt doar tolerate, sau le completează prin soluții de despărțire în plus. | |||
Regulile fonetice țin seama exclusiv de natura sunetelor care alcătuiesc o succesiune oarecare. Formularea lor se referă direct la sunetele între care se face despărțirea, în speță la ceea ce urmează imediat după vocală, neglijînd diversele variante posibile ale silabelor rezultate din categoriile de sunete însoțitoare ale sunetelor menționate pentru locul de delimitare. | Regulile fonetice țin seama exclusiv de natura sunetelor care alcătuiesc o succesiune oarecare. Formularea lor se referă direct la sunetele între care se face despărțirea, în speță la ceea ce urmează imediat după vocală, neglijînd diversele variante posibile ale silabelor rezultate din categoriile de sunete însoțitoare ale sunetelor menționate pentru locul de delimitare. | ||
Regula de despărțire a succesiunii vocală + consoană + vocală, de exemplu, trebuie înțeleasă ca fiind valabilă nu numai pentru cuvinte ca ''ară'', ci și pentru ''bară'', ''scară'', ''iară'', ''arat'', ''baraj'', ''barai'' etc. | Regula de despărțire a succesiunii vocală + consoană + vocală, de exemplu, trebuie înțeleasă ca fiind valabilă nu numai pentru cuvinte ca ''ară'', ci și pentru ''bară'', ''scară'', ''iară'', ''arat'', ''baraj'', ''barai'' etc. | ||
'''a.''' Într-o succesiune de două vocale propriu-zise despărțirea se face între ele: ''a-ici'', ''a-ur'', ''bo-ul'', ''po-em'', ''re-al'' etc. | |||
'''b.''' În succesiunea vocală + semiconsoană + vocală despărțirea se face înaintea semiconsoanei (care este primul element al unui diftong ascendent sau al unui triftong): ''a-ia'', ''ba-ia'', ''oa-ia'', ''su-iai'', ''su-iau'', ''tre-ia'', ''vo-ios'', ''ce-ea'', ''le-oai-că'', ''no-ua'', '''no-uă''' etc. | |||
Cînd vocala este urmată de două semiconsoane (+ vocală) despărțirea se face înaintea primei semiconsoane (care este primul element al unui triftong): ''cre-ioa-ne'', ''vo-ioa-se''. | |||
'''c.''' În succesiunea vocală + semiconsoană + consoană despărțirea se face după semiconsoană (care este ultimul element al unui diftong descendent sau al unui triftong): ''cîi-ne'', ''doi-că'', ''nei-că'', ''ho-țoai-că'' etc. | |||
Cînd semiconsoana este urmată de două sau trei consoane despărțirea se face după prima consoană: ''mais-to- | Cînd semiconsoana este urmată de două sau trei consoane despărțirea se face după prima consoană: ''mais-to-raș'', ''mais-to-ri-ță'', ''trais-tă'', ''trăis-tu-ță''; ''mais-tru''. | ||
d. În succesiunea vocală + consoană + vocală (sau vocală + consoană + semivocală + vocală) despărțirea se face înaintea consoanei: ''a-pă'', ''ba-te'' și ''bă-tea'', ''cre-tin''. | '''d.''' În succesiunea vocală + consoană + vocală (sau vocală + consoană + semivocală + vocală) despărțirea se face înaintea consoanei: ''a-pă'', ''ba-te'' și ''bă-tea'', ''cre-tin''. | ||
Această regulă se aplică și la cuvintele cu litera ''x'' intervocalică, întrucît, deși notează un grup de două consoane ([ks] și [gz]; vezi XXI), ea reprezintă o unitate grafică: ''ta-xă'', ''e-xil'' etc. (față de ''tic-si'', ''bog- | Această regulă se aplică și la cuvintele cu litera ''x'' intervocalică, întrucît, deși notează un grup de două consoane ([ks] și [gz]; vezi '''XXI'''), ea reprezintă o unitate grafică: ''ta-xă'', ''e-xil'' etc. (față de ''tic-si'', '''bog-ză'''). | ||
Ea se aplică de asemenea la cuvintele cu ''qu'' intervocalic corespunzător grupului de consoane [kv] (vezi XVII): ''se-quo-ia'' (cf. însă ''frecvent''). | Ea se aplică de asemenea la cuvintele cu ''qu'' intervocalic corespunzător grupului de consoane [kv] (vezi '''XVII'''): ''se-quo-ia'' (cf. însă ''frecvent''). | ||
e. În succesiunea vocală + două consoane + vocală (sau vocală + două consoane + semivocală + vocală) despărțirea se face în cele mai multe situații (inclusiv în cazul literelor duble, pentru care vezi XXIII) între cele două consoane: ''am-nar'', ''ar-că'', ''ar-de'' și ''ar-dea'', ''ban-că'', ''răb-dăm'', ''treap- | '''e.''' În succesiunea vocală + două consoane + vocală (sau vocală + două consoane + semivocală + vocală) despărțirea se face în cele mai multe situații (inclusiv în cazul literelor duble, pentru care vezi '''XXIII''') între cele două consoane: ''am-nar'', ''ar-că'', ''ar-de'' și ''ar-dea'', ''ban-că'', ''răb-dăm'', ''treap-tă'' etc. | ||
Aceasta regulă are două categorii de excepții, cu subreguli speciale, în care despărțirea se face înaintea primei consoane, deci a întregului grup: | Aceasta regulă are două categorii de excepții, cu subreguli speciale, în care despărțirea se face înaintea primei consoane, deci a întregului grup: | ||
— cînd prima consoană este ''b'', ''c'', ''d'', ''f'', ''g'', ''h'', ''p'', ''t'', ''v'' (și ''k'', ''w''), iar a doua ''l'' sau r: ''ca-blu'', ''ca-dru'', ''co-bra''/''co-bră'', ''de-clar'', ''su-fla'', ''ti-tlu'' etc.; | — cînd prima consoană este ''b'', ''c'', ''d'', ''f'', ''g'', ''h'', ''p'', ''t'', ''v'' (și ''k'', ''w''), iar a doua ''l'' sau ''r'': ''ca-blu'', ''ca-dru'', ''co-bra''/''co-bră'', ''de-clar'', ''su-fla'', ''ti-tlu'' etc.; | ||
— cînd un grup de litere notează o singură consoană, cum este, normal și frecvent, cazul grupurilor ''ch''= [ḱ], ''gh''= [ǵ] (vezi ''ve-che'', ''ve-ghe'') și, mai rar, cazul unor grupuri cu valori speciale în nume proprii și neologisme neadaptate, ca: | |||
''ch'' = [č]: ''kam-pu-chi-an'' sau [h]: ''Mi-chă-i-les-cu''; | |||
''dj'' = [ǧ]: ''a-zer-bai-djan''; | ''dj'' = [ǧ]: ''a-zer-bai-djan''; | ||
| Linia 77: | Linia 65: | ||
''tz'' = [ț]: ''To-ni-tza''. | ''tz'' = [ț]: ''To-ni-tza''. | ||
Regula despărțirii grupului de două consoane este încălcată de obicei în sensul atragerii mai multor grupuri în categoria excepțiilor. Cele mai frecvente abateri privesc grupurile începătoare cu ''s'', pe care mulți le consideră unitare, făcînd despărțirea înaintea lui ''s'': ''ma-scă'', ''pa-stă'' și, mai ales, ''mă-slin'' (în loc de ''mas-că'', ''pas-tă'', ''măs-lin''). | |||
'''f.''' În succesiunea vocală + trei consoane + vocală (sau semivocală + vocală) despărțirea se face în cele mai multe situații după prima consoană: ''as-pri'' și ''as-prea'', ''în-treb'' și ''în-trea-bă'', ''ob-ște'' și ''ob-ștea'', ''san-gvin'' etc. | |||
Această regulă are două categorii de excepții, cu subreguli speciale, diferite și între ele: | |||
— Despărțirea se face după a doua consoană la numeroase grupuri consonantice, uneori existente în cîte un singur cuvînt, dintre care cele mai importante sînt ''lpt'' (''sculp-ta''), ''mpt'' (''somp-tu-os'') și ''mpț'' (''re-demp-ți-u-ne''), ''ncș'' (''sfinc-șii''), ''nct'' (''punc-tul'') și ''ncț'' (''punc-ți-e''), ''rct'' (''arc-tic''), ''rtf'' (''jert-fi''); această subregulă acționează în toate situațiile în care grupul începe cu o literă dublă: ''watt-me-tru'' sau în care primele două litere notează o singură consoană, de exemplu ''ch'' = [h]: ''tech-ne-ți-u'' ori ''ck ='' [k]: ''Bruck-ner''. | |||
— Despărțirea se face înaintea întregului grup de litere cînd acesta notează o singură consoană, cum e cazul unor grupuri valori speciale în nume proprii și în neologisme neadaptate ca ''tch ='' [č]: ''ke-tchup''. | |||
'''g.''' În succesiunea vocală + patru consoane + vocală despărțirea se face în cele mai multe situații după prima consoană. Este cazul grupurilor frecvente ''nscr'', ''nspr'', ''nstr'', ''nzdr'': ''mon-stru'', ''în-zdră-ve-ni''. | |||
Această regulă are trei categorii de excepții, cu subreguli speciale, diferite și între ele: | Această regulă are trei categorii de excepții, cu subreguli speciale, diferite și între ele: | ||
| Linia 95: | Linia 85: | ||
— Despărțirea se face înaintea întregului grup de litere cînd acesta notează o singură consoană, în neologisme neadaptate, cum e cazul grupului ''tsch''. | — Despărțirea se face înaintea întregului grup de litere cînd acesta notează o singură consoană, în neologisme neadaptate, cum e cazul grupului ''tsch''. | ||
h. În succesiunea — extrem de rară — vocală + cinci consoane + vocală despărțirea se face după a doua consoană: ''ang-strom'', ''opt-spre-ze-ce''. | '''h.''' În succesiunea — extrem de rară — vocală + cinci consoane + vocală despărțirea se face după a doua consoană: ''ang-strom'', ''opt-spre-ze-ce''. | ||
Regulile fonetice expuse pot fi prezentate schematic în formulele următoare, în care bara dublă marchează locul despărțirii: | Regulile fonetice expuse pot fi prezentate schematic în formulele următoare, în care bara dublă marchează locul despărțirii: | ||
| Linia 103: | Linia 93: | ||
(b) vocală//semiconsoană vocală | (b) vocală//semiconsoană vocală | ||
vocală// | vocală//semiconsoană <sub>1</sub> semiconsoană <sub>2</sub> vocală | ||
(c) vocală semiconsoană//consoană vocală | (c) vocală semiconsoană//consoană vocală | ||
vocală semiconsoană | vocală semiconsoană consoană <sub>1</sub>//consoană <sub>2</sub> vocală | ||
vocală semiconsoană | vocală semiconsoană consoană <sub>1</sub>//consoană <sub>2</sub> consoană <sub>3</sub> vocală | ||
( | (d) vocală//consoană vocală | ||
(e) vocală | (semivocală + vocală) | ||
(e) vocală consoană <sub>1</sub>//consoană <sub>2</sub> vocală | |||
(semivocală + vocală) | (semivocală + vocală) | ||
Excepții: vocală// | Excepții: vocală//consoană <sub>1</sub> consoană <sub>2</sub> vocală | ||
Atenție la ''//bl'', ''//br'', ''//cl'', ''//cr'', ''//dl'', ''//dr'', ''//fl'', ''//fr'', ''//gl'', ''//gr'', ''//hl'', ''//hr'', ''//pl'', ''//pr'', ''//tl'', ''//tr'', ''//vl'', ''//vr''! | Atenție la ''//bl'', ''//br'', ''//cl'', ''//cr'', ''//dl'', ''//dr'', ''//fl'', ''//fr'', ''//gl'', ''//gr'', ''//hl'', ''//hr'', ''//pl'', ''//pr'', ''//tl'', ''//tr'', ''//vl'', ''//vr''! | ||
(f) vocală consoană <sub>1</sub>//consoană <sub>2</sub> consoană <sub>3</sub> vocală | |||
(f) vocală | |||
(semivocală + vocală) | (semivocală + vocală) | ||
Excepții: vocală | Excepții: vocală consoană <sub>1</sub> consoană <sub>2</sub>//consoană <sub>3</sub> vocală | ||
''Atenție la lp//t, mp//t, mp//ț, nc//ș, nc//t, nc//ț, rc//t, rt//f!'' | ''Atenție la lp//t, mp//t, mp//ț, nc//ș, nc//t, nc//ț, rc//t, rt//f!'' | ||
vocală// | vocală//consoană <sub>1</sub> consoană <sub>2</sub> consoană <sub>3</sub> vocală | ||
(g) vocală | (g) vocală consoană <sub>1</sub>//consoană <sub>2</sub> consoană <sub>3</sub> consoană <sub>4</sub> vocală | ||
Excepții: vocală | Excepții: vocală consoană <sub>1</sub> consoană <sub>2</sub>//consoană <sub>3</sub> consoană <sub>4</sub> vocală | ||
vocală | vocală consoană <sub>1</sub> consoană <sub>2</sub> consoană <sub>3</sub>//consoană <sub>4</sub> vocală | ||
vocală// | vocală//consoană <sub>1</sub> consoană <sub>2</sub> consoană <sub>3</sub> consoană <sub>4</sub> vocală | ||
(h)vocală | (h)vocală consoană <sub>1</sub> consoană <sub>2</sub>//consoană <sub>3</sub> consoană <sub>4</sub> consoană <sub>5</sub> vocală. | ||
Abaterile de la aceste reguli și subreguli constituie de cele mai multe ori greșeli exclusiv de scriere; de exemplu, despărțiri ca ''ful-gi'', ''ma-scă'' sau ''tab-lă''. Uneori însă ele reflectă și pronunțarea greșită a celui care scrie; este cazul în special al confuziilor dintre vocale și semiconsoane sau semivocale în exemple ca ''a-cu-a-re-lă'', ''co-ni-ac'', ''se-if'' (în loc de ''a-cua-re-lă'', ''co-niac'', ''seif''). | |||
O situație care pune probleme din pricina neconcordanței perfecte dintre scriere și pronunțare este despărțirea cuvintelor de tipul ''copiii''; despărțirea corectă este ''co-pi-ii'', nu ''co-pii-i'' (cf. ''e-ro-ii'', ''le-ii'', ''pu-ii''). | O situație care pune probleme din pricina neconcordanței perfecte dintre scriere și pronunțare este despărțirea cuvintelor de tipul ''copiii''; despărțirea corectă este ''co-pi-ii'', nu ''co-pii-i'' (cf. ''e-ro-ii'', ''le-ii'', ''pu-ii''). | ||
Despărțirea în silabe se notează în scris nu numai la capăt de rînd, ci și în situațiile în care se reproduce — în texte artistice — pronunțarea sacadată, motivată de împrejurări afective sau obiective (asigurarea audiției exacte, dictare etc.); această despărțire — a unui cuvînt sau a unui enunț scurt — se notează integral, cu cratime între toate silabele: ''Sînt dis-pe-ra-tă! Se numește Na-bu-co-do-no-sor''.Notarea despărțirii în toate silabele unui cuvînt poate evidenția greșeli de pronunțare care nu rezultă neapărat din despărțirea la capăt de rînd. De exemplu: ''Pe-ci-ca'' în loc de ''Peci-ca'' (vezi VIII). | Despărțirea în silabe se notează în scris nu numai la capăt de rînd, ci și în situațiile în care se reproduce — în texte artistice — pronunțarea sacadată, motivată de împrejurări afective sau obiective (asigurarea audiției exacte, dictare etc.); această despărțire — a unui cuvînt sau a unui enunț scurt — se notează integral, cu cratime între toate silabele: ''Sînt dis-pe-ra-tă! Se numește Na-bu-co-do-no-sor''. | ||
Notarea despărțirii în toate silabele unui cuvînt poate evidenția greșeli de pronunțare care nu rezultă neapărat din despărțirea la capăt de rînd. De exemplu: ''Pe-ci-ca'' în loc de ''Peci-ca'' (vezi '''VIII'''). | |||
3. Regulile morfologice, bazate pe structura formativă, se pot aplica numai la grupurile de cuvinte legate prin cratimă și la cuvinte analizabile sau măcar semianalizabile: la toate cele compuse și la toate derivatele cu prefixe, iar, dintre derivatele cu sufixe, numai la unele, anume la derivatele de la teme terminate în grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană (''-lîc'', ''-nic'', ''-șor''). | 3. Regulile morfologice, bazate pe structura formativă, se pot aplica numai la grupurile de cuvinte legate prin cratimă și la cuvinte analizabile sau măcar semianalizabile: la toate cele compuse și la toate derivatele cu prefixe, iar, dintre derivatele cu sufixe, numai la unele, anume la derivatele de la teme terminate în grupuri consonantice cu sufixe care încep cu o consoană (''-lîc'', ''-nic'', ''-șor''). | ||