Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Punctuație/Semnul întrebării”

De la dexonline wiki
Sari la navigare Sari la căutare
(→‎Semnul întrebării: Definiții și exemple)
 
Linia 21: Linia 21:


== Reguli de folosire ==
== Reguli de folosire ==
Se folosește semnul întrebării
'''1.''' La sfîrşitul unei propoziţii interogative directe.
<blockquote>''Da slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]''<br/> Creangă</blockquote>
'''2.''' După un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indi­rectă, fără a se folosi verbe de declaraţie şi conjuncţii (procedeu denumit vorbire indirectă liberă).
<blockquote>''Se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. Ce să facă[?] La muşteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ... ''<br/> Caragiale</blockquote>
'''3.''' La sfîrşitul unei fraze compuse din propoziţii dependente de o propoziţie interogativă directă care se află la începutul frazei.
<blockquote>''Iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua[?]... ''<br/>Creangă</blockquote>
<blockquote>''De ce boala şi moartea să fie partea voastră,''
''Cînă ei în bogăţia cea splendidă şi vastă''
''Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]''<br/>Eminescu</blockquote>
'''4.''' După propoziţiile interogative retorice
<blockquote>''Care e mai mîndră decît tine între toate ţările semănate de domnul pre pămînt[?] ''<br/>Russo</blockquote>
'''5.''' La sfârșitul construc­ţiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ.
<blockquote>''Cum adică? să nu pot eu înţelege: visez ori sînt treaz[?] ''<br/>Caragiale</blockquote>
<blockquote>''Oare să se însoare, ori să nu se însoare[?] ''<br/>Negruzzi</blockquote>
'''6.''' După o propoziţie interogativă incidentă, intercalată într-o propoziţie enun­ţiativă sau între două propoziţii enunţiative şi izolată de restul frazei prin pauze.
<blockquote>''I-a rămas şi un copil, o fetiţă care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil, vai! destul de rău crescut.''<br/>Sadoveanu</blockquote>
<blockquote>''Atunci treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii — nu-i aşa, nene Zahario[?] — să fie aşa de bună să nu se supere dacă om întîrzia de la dejun . . . avem ceva politică de vorbit între bărbaţi.  ''<br/>Caragiale</blockquote>
'''7.''' La sfârșitul frazelor ce conțin o propoziție (fie principală, fie subordonată) interogativă.
<blockquote>'' – De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?''<br/>Eminescu</blockquote>


== Cînd nu se folosește semnul exclamării ==
== Cînd nu se folosește semnul exclamării ==

Versiunea de la data 13 ianuarie 2012 02:47

Definiții

[IOOP3] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative. Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propoziţiile şi frazele care au un caracter interogativ şi care sînt întrebări directe.


[GLR1965] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca pe lîngă pauză şi intonaţia propoziţiilor independente sau a frazelor inte­rogative. El se pune de asemenea după cuvinte sau grupuri de cuvinte cu funcţiune de propoziţii interogative independente.


[GLR2008] Semnul întrebării marchează toate tipurile de intonaţie interogativă: intonaţia ascendentă a întrebărilor totale (Maria citeşte[?]), intonaţia descendentă a întrebărilor parţiale (Ce citeşte[?]), intonaţia ascendent-descendentă a întrebărilor alternative (Citeşte cărţi sau revistei?]).


[DOR] Semnul interogativ marchează intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.


Exemple

Aha, da! ce [?] povestea [?] cine [?] care poveste [?]
Sadoveanu

Ei, jupînule, de pe unde [ ?] ... Ce vînturi [?]... Pe la noi... ai [?]... și de ce [?] ...
Delavrancea

Reguli de folosire

Se folosește semnul întrebării

1. La sfîrşitul unei propoziţii interogative directe.

Da slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]
Creangă

2. După un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indi­rectă, fără a se folosi verbe de declaraţie şi conjuncţii (procedeu denumit vorbire indirectă liberă).

Se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. Ce să facă[?] La muşteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ...
Caragiale

3. La sfîrşitul unei fraze compuse din propoziţii dependente de o propoziţie interogativă directă care se află la începutul frazei.

Iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua[?]...
Creangă

De ce boala şi moartea să fie partea voastră,

Cînă ei în bogăţia cea splendidă şi vastă

Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]
Eminescu

4. După propoziţiile interogative retorice

Care e mai mîndră decît tine între toate ţările semănate de domnul pre pămînt[?]
Russo

5. La sfârșitul construc­ţiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ.

Cum adică? să nu pot eu înţelege: visez ori sînt treaz[?]
Caragiale

Oare să se însoare, ori să nu se însoare[?]
Negruzzi

6. După o propoziţie interogativă incidentă, intercalată într-o propoziţie enun­ţiativă sau între două propoziţii enunţiative şi izolată de restul frazei prin pauze.

I-a rămas şi un copil, o fetiţă care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil, vai! destul de rău crescut.
Sadoveanu

Atunci treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii — nu-i aşa, nene Zahario[?] — să fie aşa de bună să nu se supere dacă om întîrzia de la dejun . . . avem ceva politică de vorbit între bărbaţi.
Caragiale

7. La sfârșitul frazelor ce conțin o propoziție (fie principală, fie subordonată) interogativă.

– De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
Eminescu

Cînd nu se folosește semnul exclamării

Observații

Bibliografie

Vezi bibliografia generală