Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Punctuație/Apostroful”

Articol/Punctuație/Apostroful (vedeți sursă)

Versiunea de la data 8 februarie 2012 06:40

720 de octeți adăugați , 8 februarie 2012 06:40

m

fără descrierea modificării

Radu Borza

Lingviști, Birocrați, Administratori

1.455 de modificări

@@ Linia 10: / Linia 10: @@
 Apostroful, marcând absența unui caracter, nu este nici precedat, nici urmat de spațiu suplimentar. În mod evident, când apostroful se pune la începutul sau sfârșitul cuvântului spațiul care delimitează cuvântul se păstrează.
+=== Scurt istoric ===
+Până la reforma ortografică din 1953, regula era că se punea apostrof peste tot unde lipsea o parte dintr-un cuvânt (de cele mai multe ori fiind vorba de o vocală). Se scria deci ''s′aduc'', ''într′atât'', ''m′am dus'', dar ''l-am dus'', ''nu-s aici'', ''s-acolo'' (unde nu lipsea nici o literă, deci apostroful nu avea ce căuta). De aceea, este posibil ca în textele mai vechi sau în cele care citează texte folosind ortografia originală a acestora să găsim apostrof unde astăzi, conform regulilor ortografice curente, am avea cratimă.
 == Exemple ==
@@ Linia 31: / Linia 35: @@
 În limba literară, apostroful are următoarele utilizări:
-'''1.''' marchează, în special în stilul publicistic, absenţa accidentală a primei sau a primelor două cifre în indicarea anilor calendaristici: '''''[’]918''''' în loc de ''1918'', '''''[’]89''''' în loc de ''1989''; În construcţiile cu prefixe de tipul '''''ante-[’]89''''', '''''post-[’]89''''', cratima precedă obligatoriu apostroful.
+'''1.''' marchează, în special în stilul publicistic, absenţa accidentală a primei sau a primelor două cifre în indicarea anilor calendaristici: '''''[’]918''''' în loc de ''1918'', '''''[’]89''''' în loc de ''1989''; În construcţiile cu prefixe, cum ar fi '''''ante-[’]89''''', '''''post-[’]89''''', cratima precedă obligatoriu apostroful.
 '''2.''' se regăseşte în unele împrumuturi din alte limbi (în care are alte funcţii decât în română), cum sunt:
@@ Linia 44: / Linia 48: @@
 '''1.''' căderea accidentală a unui sunet:
 * consoană ('''''al[’]fel''''', '''''cân[’]va''''', '''''da[’]''''', '''''dom[’]''''', pentru ''altfel'', ''cândva'', ''dar'', ''domn'') sau
-* vocală ('''''altădat[’]''''', '''''făr[’] de''''', '''''lu[’]''''' (Mihai), '''''numa[’]''''', '''''pân[]' la''''', '''''tocma[’]''''', '''''vin[’]''''' pentru '''altădată''', ''fără de'', ''lui'' (Mihai), ''numai'', ''până la'', ''tocmai'', ''vino/vină'') sau
+* vocală ('''''altădat[’]''''', '''''făr[’] de''''', '''''lu[’]''''' (Mihai), '''''numa[’]''''', '''''pân[’] la''''', '''''tocma[’]''''', '''''vin[’]''''' pentru ''altădată'', ''fără de'', ''lui'' (Mihai), ''numai'', ''până la'', ''tocmai'', ''vino/vină'') sau
 '''2.''' a mai multor sunete sau silabe ('''''dom[’]le''''', '''''[’]neaţa''''' pentru ''domnule'', ''(bună) dimineaţa''). În ceea ce priveşte poziţia, el poate apărea:
-* la începutul unor cuvinte ('''''[’]nainte''''' pentru ''înainte'');
+* la începutul unor cuvinte ('''''[’]nainte''''' pentru ''înainte'', '''''[’]aide''''' pentru ''haide'');
-* în interiorul unor cuvinte ('''''dom[’]le''''' pentru ''domnule'') şi mai ales
+* în interiorul unor cuvinte ('''''dom[’]le''''' pentru ''domnule'', '''''treb[’]e''''' pentru ''trebuie'') şi mai ales
 * la sfârşitul unor cuvinte ('''''domnu[’]''''', '''''scoal[’]''''' pentru '''domnul''', '''scoală'''), inclusiv la nivelul propoziţiei ('''''las[’] pe mine''''' pentru ''lasă pe mine'') sau al frazei ('''''las[’] că-i arăt eu''''', '''''poa[’] să''''', '''''tre[’] să''''' pentru ''lasă că-i arăt eu'', ''poate să'', ''trebuie să'').
 === Observații ===
-Este singurul semn exclusiv ortografic; este rar folosit în ortografia românească actuală.
+'''1.''' Este singurul semn exclusiv ortografic; este rar folosit în ortografia românească actuală.
-Apostroful nu se utilizează în scrierea formelor literare ale cuvintelor româneşti, ci notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau regională, în tempo rapid, ori deficienţe de rostire ale unor vorbitori, apărând în utilizări contextuale ale cuvintelor ('''''săru[’] mâna''''' pentru ''sărut mâna'''). De aceea, apostroful este folosit mai ales în stilul beletristic — în proză şi în teatru pentru caracterizarea unor personaje prin reproducerea vorbirii lor, iar în poezie din motive de prozodie, permiţând eliminarea unei silabe .
+'''2.''' Apostroful nu se (mai) utilizează în scrierea formelor literare ale cuvintelor româneşti, el notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau regională, în tempo rapid, ori deficienţe de rostire ale unor vorbitori, apărând în utilizări contextuale ale cuvintelor ('''''săru[’] mâna''''' pentru ''sărut mâna'''). De aceea, apostroful este folosit mai ales în stilul beletristic — în proză şi în teatru pentru caracterizarea unor personaje prin reproducerea vorbirii lor, iar în poezie din motive de prozodie, permiţând eliminarea unei silabe .
-În interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc; la început de cuvânt este, bineînţeles, precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârşit de cuvânt este, firesc, urmat de blanc — inclusiv în cuvinte compuse sau locuţiuni care se scriu în cuvinte separate ('''''făr[’] de''''', '''''pân[’] să''''' pentru ''fără de'', ''până să''').
+'''3.''' În interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc; la început de cuvânt este, bineînţeles, precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârşit de cuvânt este, firesc, urmat de blanc — inclusiv în cuvinte compuse sau locuţiuni care se scriu în cuvinte separate ('''''făr[’] de''''', '''''pân[’] să''''' pentru ''fără de'', ''până să''').
-Când căderea unui sunet se produce în cazul unui cuvânt scris în mod obişnuit cu cratimă, se foloseşte numai apostroful (care înlocuieşte şi cratima): '''''înşir[’]te''''', mărgărite; '''''mam[’]mare'''''; '''''sor[’]ta''''' pentru ''înşiră-te'', ''mama-mare'', ''soră-ta''.
+'''4.''' Când căderea unui sunet se produce în cazul unui cuvânt scris în mod obişnuit cu cratimă, se foloseşte numai apostroful (care înlocuieşte şi cratima): '''''înşir[’]te''''', mărgărite; '''''mam[’]mare'''''; '''''sor[’]ta''''' pentru ''înşiră-te'', ''mama-mare'', ''soră-ta''.
+'''5.''' În urma acestei căderi pot apărea în alăturare nemijlocită două sunete care nu formează o silabă, apostroful marcând şi limita dintre silabe ('''''Sal[’]tare, taică''''' pentru ''Salutare...'').
+'''6.''' Când locul despărţirii la capăt de rând ar coincide cu locul apostrofului din interiorul unui cuvânt, acea despărţire trebuie evitată.
-În urma acestei căderi pot apărea în alăturare nemijlocită două sunete care nu formează o silabă, apostroful marcând şi limita dintre silabe ('''''Sal[’]tare, taică''''' pentru ''Salutare...'').
 === Când nu se folosește apostroful ===
@@ Linia 67: / Linia 74: @@
 '''1.''' Când se produce căderea vocalei finale a unui cuvânt şi urmează un cuvânt care începe cu o vocală se foloseşte cratima, nu apostroful: '''''D[-]ale carnavalului''''', '''''făr[-]a spune''''', '''''înşir[-]o''''', '''''las[-]o''''', '''''pân[-]acasă''''' în loc de ''De-ale carnavalului'', ''fără a spune'', ''înşiră + o'', ''lasă + o'', ''până acasă''.
-'''2.''' Când locul despărţirii la capăt de rând ar coincide cu locul apostrofului din interiorul unui cuvânt, acea despărţire trebuie evitată.
 == Bibliografie ==