Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Punctuație/Punctuația”

m
fără descrierea modificării
m
m
Linia 1: Linia 1:
__TOC__
__TOC__


Punctuația este un sistem de semne grafice convenționale (semnele de punctuație) care au rolul de organizare sintagmatică a enunțurilor (adică de a despărți unitățile sintactice după raporturile stabilite între părți de propoziție, propoziții și fraze șamd) și de a atrage atenția asupra prozodiei și a intonației corespunzătoare diverselor tipuri de propoziții. Punctuația poate constitui un indiciu de lectură a textelor scrise. Semnele de punctuație corespund intonației și pauzei din vorbire; totuși între ele neexistînd o corespondență perfectă. Prozodia enunțurilor este redată numai parțial prin punctuație, care nu reflectă și intensitatea rostirii, lungirea sunetelor, ritmul, debitul vorbirii etc.
Punctuația este un sistem de semne grafice convenționale (semnele de punctuație) care au rolul de organizare sintagmatică a enunțurilor (adică de a despărți unitățile sintactice după raporturile stabilite între părți de propoziție, propoziții și fraze șamd) și de a atrage atenția asupra prozodiei și a intonației corespunzătoare diverselor tipuri de propoziții. Punctuația poate constitui un indiciu de lectură a textelor scrise. Semnele de punctuație corespund intonației și pauzei din vorbire; totuși între ele neexistând o corespondență perfectă. Prozodia enunțurilor este redată numai parțial prin punctuație, care nu reflectă și intensitatea rostirii, lungirea sunetelor, ritmul, debitul vorbirii etc.


Deoarece nu există întotdeauna o demarcație clară între semnele ortografice și cele de punctuație, se impune tratarea și discutarea acestora în paralel.
Deoarece nu există întotdeauna o demarcație clară între semnele ortografice și cele de punctuație, se impune tratarea și discutarea acestora în paralel.
Linia 7: Linia 7:
== Aspecte definitorii ==  
== Aspecte definitorii ==  


În conformitate cu ultima ediție a ''Gramaticii limbii române'', '''''semnele de punctuație''''' întrebuințate în scrierea limbii române sunt: ''punctul'' [.]; ''semnul întrebării'' [?], ''semnul exclamării'' [!], ''virgula'' [,], ''punctul și virgula'' [;], ''două puncte'' [:], ''linia de dialog'' [—], ''linia de pauză'' [–], ''parantezele rotunde'' ( ) și, în textele științifice, ''parantezele drepte'' [ ] sau ''unghiulare'' < >, ''punctele de suspensie'' [...], ''cratima'' (liniuța de unire sau de despărțire ) [-], ''ghilimelele'' (semnele citării) repetate [„”], uneori avînd formă unghiulară [« »], iar, în textele științifice, ''ghilimelele simple'' [' '] sau ''duble'' [" "] și ''bara oblică'' [/].  
În conformitate cu ultima ediție a ''Gramaticii limbii române'', '''''semnele de punctuație''''' întrebuințate în scrierea limbii române sunt: ''punctul'' [.]; ''semnul întrebării'' [?], ''semnul exclamării'' [!], ''virgula'' [,], ''punctul și virgula'' [;], ''două puncte'' [:], ''linia de dialog'' [—], ''linia de pauză'' [–], ''parantezele rotunde'' ( ) și, în textele științifice, ''parantezele drepte'' [ ] sau ''unghiulare'' < >, ''punctele de suspensie'' [...], ''cratima'' (liniuța de unire sau de despărțire ) [-], ''ghilimelele'' (semnele citării) repetate [„”], uneori având formă unghiulară [« »], iar, în textele științifice, ''ghilimelele simple'' [' '] sau ''duble'' [" "] și ''bara oblică'' [/].  


'''Semnele ortografice''''' folosite în limba română (în conformitate cu ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic) sunt  ''apostroful'' [’], ''bara oblică'' [/], ''spațiul (blancul)'' [ ], ''cratima'' [-], ''linia de pauză'' [–], ''punctul'' [.] și ''virgula'' [,].
'''Semnele ortografice''''' folosite în limba română (în conformitate cu ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic) sunt  ''apostroful'' [’], ''bara oblică'' [/], ''spațiul (blancul)'' [ ], ''cratima'' [-], ''linia de pauză'' [–], ''punctul'' [.] și ''virgula'' [,].
Linia 17: Linia 17:
== Aspecte normative ==
== Aspecte normative ==


Norma punctuației este mai puțin strictă decît alte norme ale limbii literare (cum este, de exemplu, cea ortografică).  
Norma punctuației este mai puțin strictă decât alte norme ale limbii literare (cum este, de exemplu, cea ortografică).  
Există reguli obligatorii, prescriptive (cum este cea care cere marcarea prin punct a finalului frazelor enunțiative, ''Citesc ce îmi recomanzi[.]'', sau izolarea interjecțiilor și a vocativelor, ''Hai[,] ne așteaptă mama!, Răspunde[,] Ioane[!]''), dar există mai ales reguli prohibitive (de exemplu, regula care interzice separarea subiectului de predicat sau cea a determinărilor obligatorii față de regent, dacă nu există intercalări.
Există reguli obligatorii, prescriptive (cum este cea care cere marcarea prin punct a finalului frazelor enunțiative, ''Citesc ce îmi recomanzi[.]'', sau izolarea interjecțiilor și a vocativelor, ''Hai[,] ne așteaptă mama!, Răspunde[,] Ioane[!]''), dar există mai ales reguli prohibitive (de exemplu, regula care interzice separarea subiectului de predicat sau cea a determinărilor obligatorii față de regent, dacă nu există intercalări.
Multe reguli sunt însă facultative, permițînd alegerea dintre mai multe semne de punctuație sau dintre utilizarea unui semn și, respectiv, absența punctuației. Astfel, semnul exclamării alternează cu virgula sau cu absența punctuației mai ales după interjecțiile urmate de vocative: ''Măi[!] omule!, Măi[,] omule!, Măi omule!''. Ghilimelele sunt utilizate în concurență cu linia de dialog, ca mărci ale vorbirii directe. Semnul două puncte poate însoți ghilimelele sau linia de dialog, precedînd secvența în vorbire directă, sau se poate folosi, în absența altor semne de punctuație, ca marcă unică a vorbirii directe. Parantezele sunt utilizate în concurență cu linia de pauză și cu virgula, ca mărci ale intercalării. Linia de pauză are funcții comune cu bara oblică și cu cratima. Virgula și cratima alternează în structurile care exprimă aproximația prin numerale juxtapuse.
Multe reguli sunt însă facultative, permițând alegerea dintre mai multe semne de punctuație sau dintre utilizarea unui semn și, respectiv, absența punctuației. Astfel, semnul exclamării alternează cu virgula sau cu absența punctuației mai ales după interjecțiile urmate de vocative: ''Măi[!] omule!, Măi[,] omule!, Măi omule!''. Ghilimelele sunt utilizate în concurență cu linia de dialog, ca mărci ale vorbirii directe. Semnul două puncte poate însoți ghilimelele sau linia de dialog, precedând secvența în vorbire directă, sau se poate folosi, în absența altor semne de punctuație, ca marcă unică a vorbirii directe. Parantezele sunt utilizate în concurență cu linia de pauză și cu virgula, ca mărci ale intercalării. Linia de pauză are funcții comune cu bara oblică și cu cratima. Virgula și cratima alternează în structurile care exprimă aproximația prin numerale juxtapuse.
În ceea ce privește semnele ortografice, aceasta este mai puțin cunoscută și ca atare mai puțin folosită în conformitate cu prevederile normative (din DOOM2 în acest caz). Din acest motiv, multe edituri sau redacții își creează seturi de reguli (diferite de la editură la editură) pentru a păstra  consistența dintre lucrările editate.
În ceea ce privește semnele ortografice, aceasta este mai puțin cunoscută și ca atare mai puțin folosită în conformitate cu prevederile normative (din DOOM2 în acest caz). Din acest motiv, multe edituri sau redacții își creează seturi de reguli (diferite de la editură la editură) pentru a păstra  consistența dintre lucrările editate.


Linia 36: Linia 36:
[[Punctul|Articol principal - Punctul]]
[[Punctul|Articol principal - Punctul]]


''Punctul'' este un semn grafic care este folosit în textele scrise ca '''semn de punctuație''' pentru a marca sfîrșitul unei propoziții sau fraze enunțiative. Corespunde unei pauze lungi în vorbire.
''Punctul'' este un semn grafic care este folosit în textele scrise ca '''semn de punctuație''' pentru a marca sfârșitul unei propoziții sau fraze enunțiative. Corespunde unei pauze lungi în vorbire.


<blockquote>''Săniile porniră iar încet [.] Frigul creştea odată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeţi [.] ''<br>
<blockquote>''Săniile porniră iar încet [.] Frigul creştea odată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeţi [.] ''<br>
Sadoveanu</blockquote>
'''Sadoveanu'''</blockquote>


Aceasta nu este, însă, singura întrebuințare a punctului, el fiind folosit și ca '''semn ortografic''': după majoritatea abrevierilor (nume și cuvinte) și ca separator pentru datele calendaristice.
Aceasta nu este, însă, singura întrebuințare a punctului, el fiind folosit și ca '''semn ortografic''': după majoritatea abrevierilor (nume și cuvinte) și ca separator pentru datele calendaristice.
Linia 63: Linia 63:
''Semnul întrebării'' este semnul grafic folosit în scriere (ca '''semn de punctuație''') pentru a marca sfîrșitul enunțurilor interogative. Corespunde tuturor intonațiilor interogative din vorbire (ascendentă, descendentă, ascendent-descendentă șamd).
''Semnul întrebării'' este semnul grafic folosit în scriere (ca '''semn de punctuație''') pentru a marca sfîrșitul enunțurilor interogative. Corespunde tuturor intonațiilor interogative din vorbire (ascendentă, descendentă, ascendent-descendentă șamd).


<blockquote>''Leonido, deșteaptă sunt eu acuma[?]''<br/>Caragiale</blockquote>
<blockquote>''Leonido, deșteaptă sunt eu acuma[?]''<br/>'''Caragiale'''</blockquote>


Poate fi utilizat în combinație cu alte semne de punctuație, în special cu semnul exclamării.
Poate fi utilizat în combinație cu alte semne de punctuație, în special cu semnul exclamării.


<blockquote>''— Pe mine, fata lui Hagi Cănuţă, să-îndrăznești tu să mă baţi, păcătosule, janghinosule și rîiosule[!?...]''<br/>Caragiale</blockquote>
<blockquote>''— Pe mine, fata lui Hagi Cănuţă, să-îndrăznești tu să mă baţi, păcătosule, janghinosule și râiosule[!?...]''<br/>'''Caragiale'''</blockquote>


=== Semnul exclamării ===
=== Semnul exclamării ===
Linia 86: Linia 86:


=== Alte semne ===
=== Alte semne ===


== Norme de editare a textelor ==
== Norme de editare a textelor ==
Linia 91: Linia 93:
Editarea textelor, nefiind normată de Academie sau de institute asociate, rămâne în sarcina editurilor (fiecare creându-și un set de norme); totuși, există o tradiție românească (nescrisă!) care s-a stabilit de-a lungul timpului (și care este diferită de normele din alte țări). Ca și în cazul punctuației, s-a îmbinat modelul francez cu cel german.
Editarea textelor, nefiind normată de Academie sau de institute asociate, rămâne în sarcina editurilor (fiecare creându-și un set de norme); totuși, există o tradiție românească (nescrisă!) care s-a stabilit de-a lungul timpului (și care este diferită de normele din alte țări). Ca și în cazul punctuației, s-a îmbinat modelul francez cu cel german.


, ''linia de dialog'' [—], ''linia de pauză'' [–],  ''cratima'' (liniuța de unire sau de despărțire ) [-],  și ''bara oblică'' [/].  
, ''linia de dialog'' [—], ''linia de pauză'' [–],  .  


'''Semnele ortografice''''' folosite în limba română (în conformitate cu ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic) sunt  ''apostroful'' [’], ''bara oblică'' [/], ''spațiul (blancul)'' [ ], ''cratima'' [-], ''linia de pauză'' [–], ''punctul'' [.] și ''virgula'' [,].
'''Semnele ortografice''''' folosite în limba română (în conformitate cu ultima ediție a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic) sunt  ''apostroful'' [’], ''bara oblică'' [/], ''spațiul (blancul)'' [ ], ''cratima'' [-], ''linia de pauză'' [–], ''punctul'' [.] și ''virgula'' [,].
Linia 98: Linia 100:
* semne „terminale”: ''punctul'' [.]; ''semnul întrebării'' [?], ''semnul exclamării'' [!], ''virgula'' [,], ''punctul și virgula'' [;], ''două puncte'' [:] și ''punctele de suspensie'' [...] care niciodată nu sunt despărțite cu spațiu (blanc) de cuvântul precedent și, în cazul în care există o continuare pe același rând (alta decât un alt semn de punctuație), sunt urmate de un blanc;
* semne „terminale”: ''punctul'' [.]; ''semnul întrebării'' [?], ''semnul exclamării'' [!], ''virgula'' [,], ''punctul și virgula'' [;], ''două puncte'' [:] și ''punctele de suspensie'' [...] care niciodată nu sunt despărțite cu spațiu (blanc) de cuvântul precedent și, în cazul în care există o continuare pe același rând (alta decât un alt semn de punctuație), sunt urmate de un blanc;
* semne „repetate”: ''parantezele rotunde'' ( ) cu variantele sale, ''parantezele drepte'' [ ] și cele ''unghiulare'' < > și ''ghilimelele'' (semnele citării) [„”], cu variantele unghiulare [« »], ''ghilimelele simple'' [' '] și ''duble'' [" "] sunt separate față de textul exterior cu spații (cu excepția cazului când după semnul repetat urmează un semn terminal, în care caz nu se folosește spațiu), iar textul interior este scris fără spațiere față de semne;
* semne „repetate”: ''parantezele rotunde'' ( ) cu variantele sale, ''parantezele drepte'' [ ] și cele ''unghiulare'' < > și ''ghilimelele'' (semnele citării) [„”], cu variantele unghiulare [« »], ''ghilimelele simple'' [' '] și ''duble'' [" "] sunt separate față de textul exterior cu spații (cu excepția cazului când după semnul repetat urmează un semn terminal, în care caz nu se folosește spațiu), iar textul interior este scris fără spațiere față de semne;
* ''cratima'' (liniuța de unire sau de despărțire ) [-],  și ''bara oblică'' [/] se folosesc fără a fi înconjurate de spații;


== Bibliografie ==
== Bibliografie ==
1.455 de modificări