Articol/Punctuație/Punctuația
Punctul
Definiții
[IOOP3] Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfîrșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.
[GLR1965] Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții independente sau fraze enunțiative. El se pune de asemenea după cuvinte izolate sau grupuri de cuvinte care au funcțiune de propoziții enunțiative independente.
[GLR2008] Punctul marchează sfîrșitul unui enunț asertiv. Punctul este utilizat și după propozițiile interogative indirecte totale sau parțiale, dacă acestea sunt inserate într-un enunț asertiv.
[DOR] Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca sens.
Exemple
Săniile porniră iar încet [.1 Frigul creştea odată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeţi [.]
Sadoveanu
Sfîntul Petrea întreabă dinlăuntru :
Cine-i acolo? Eu [.] Cine eu? Eu [.] Ivan [.] Şi ce vrei? Tabacioc este? Nu-i [.] Votchi este? Nu-i [.] Femei sînt? Ba [.]
Creangă
Reguli de folosire
1. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative propriu-zise sau al unei fraze alcătuite din propoziții enunțiative propriu-zise care se găsesc în raport de coordonare sau de subordonare.
Exemple:
- a. după propoziţii enunţiative independente :
Era linişte împărătească [.]
Gala Galaction
Era o zi de iunie, luminoasă și caldă[.]
Gala Galaction
- b. după fraze alcătuite din propoziţii enunţiative care se găsesc în raport de coordonare :
El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime[.]
Ioan Slavici
- c. după fraze formate din propoziţii enunţiative care se află în raport de subordonare:
Ca să nu mai rămîie repetent și anul acesta, mam'mare, mamițica și tanti Mița au promis tînărului Goe să-l ducă-n București[.]
Caragiale
2. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative optative sau la sfîrșitul unei fraze alcătuite din propoziții coordonate de acest fel sau din propoziții dependente de o enunțiativă optativă, cînd tonul nu este exclamativ.
Foicica macului,
Jelui-m-aș și n-am cui[.]
Teodorescu
Din loc în loc aș trece la climele străine[.]
Unde sînt alte stele și ceruri mai senine,
Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi[.]
Alexandrescu
3. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative dubitative sau al unei fraze alcătuite din propoziții de acest fel.
Vor fi fost fericiți în țara lor[.]
Sadoveanu
4. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative potențiale sau al unei fraze alcătuite din propoziții de acest fel.
Ascultînd grăind pe Neron plin de libov și iubire,
Ai fi zis că-i ca și Titus al lumelor îndulcire[.]
Conachi
5. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative imperative sau al unei fraze dependente de o enunțiativă imperativă, cînd acestea sînt rostite pe un ton liniștit, care le atenuează caracterul imperativ.
Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean[.]
Sadoveanu
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Eminescu
6. La sfîrșitul unei propoziții interogative indirecte.
Tata a întrebat însă cîte exemplare vom trage.
Camil Petrescu
Observații
- Punctul este în același timp și un semn ortografic (vezi mai jos).
- Prin tradiție nu se pune punct după titlu, dar dacă titlul este format din mai multe unități independente se poate pune punct în interior;
- În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor sau a frazelor aflate în paranteză se disting două situații:
- cînd în paranteză se află un grup de cuvinte care nu formează o propoziție independentă, punctul se pune după paranteză;
- cînd în paranteză se află o propoziție independentă sau o frază, punctul se pune în interiorul parantezei.
Bibliografie
- [GLR2008] Academia Română – Gramatica limbii române – Editura Academiei Române, București, 2006, 2008 (ambele tiraje)
- [GLR1966] Academia R.S.R. – Gramatica limbii române, ediția a II-a – Editura Academiei R.S.R, București, 1966
- [GLR1954] Academia R.P.R – Gramatica limbii române – Editura Academiei R.P.R, București, 1954
- [DOOM2] Academia Română – Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic, ediția a II-a, Editura Academiei Române, București, 2005
- [DOOM] Academia R.S.R. – Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic – Editura Academiei R.S.R, București, 1981
- [GramTiktin] H. Tiktin – Gramatica română – Editura Tempo!, București, 1945
- [IOOP4] Academia R.S.R. – Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a IV-a– Editura Academiei R.S.R, București, 1987
- [IOOP3] Academia R.S.R. – Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a III-a– Editura Academiei R.S.R, București, 1972
- [IOOP2] Academia R.S.R. – Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a II-a– Editura Academiei R.S.R, București, 1966
- [IOOP1] Academia R.P.R. – Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția I – Editura Academiei R.P.R, București, 1960
- [DSL] A. Bidu-Vrânceanu et al. – Dicționar de științe ale limbii, ediția a II-a – Editura Nemira, București, 2005
- [MDO1955] Academia R.P.R. – Mic dicționar ortografic – Editura Academiei R.P.R, București, 1955
- [OrtoGraur] Al. Graur – Mic tratat de ortografie – Editura Științifică, București, 1974
- [GramAvram] Mioara Avram – Gramatica pentru toți – Editura Academiei R.S.R, București, 1986
- [OrtoAvram] Mioara Avram – Ortografie pentru toți , ediția a II-a – Editura Litera Internațional, București – Chișinău, 2002
- Sextil Pușcariu
- Timotei Cipariu