Articol/Punctuație/Punctul: Diferență între versiuni

De la Dexonline wiki
Jump to navigation Jump to search
m (Reformatare)
Linia 118: Linia 118:
  
 
== Cînd nu se folosește punctul ==
 
== Cînd nu se folosește punctul ==
 
 
=== Cînd nu se folosește punctul ===
 
  
 
'''1.''' Prin tradiție nu se pune punct după titlu (inclusiv cele de cărţi, de opere literare, muzicale)
 
'''1.''' Prin tradiție nu se pune punct după titlu (inclusiv cele de cărţi, de opere literare, muzicale)

Versiunea de la data 26 decembrie 2011 05:16

Definiții

[IOOP3] Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfîrșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

[GLR1965] Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții independente sau fraze enunțiative. El se pune de asemenea după cuvinte izolate sau grupuri de cuvinte care au funcțiune de propoziții enunțiative independente.

[GLR2008] Punctul marchează sfîrșitul unui enunț asertiv. Punctul este utilizat și după propozițiile interogative indirecte totale sau parțiale, dacă acestea sunt inserate într-un enunț asertiv.

[DOR] Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca sens.

Exemple

Săniile porniră iar încet [.1 Frigul creştea odată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeţi [.]
Sadoveanu

Sfîntul Petrea întreabă dinlăuntru :

Cine-i acolo? Eu [.] Cine eu? Eu [.] Ivan [.] Şi ce vrei? Tabacioc este? Nu-i [.] Votchi este? Nu-i [.] Femei sînt? Ba [.]

Creangă

Reguli de folosire (ca semn de punctuație)

Cînd se folosește punctul

1. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative propriu-zise sau al unei fraze alcătuite din propoziții enunțiative propriu-zise care se găsesc în raport de coordonare sau de subordonare.

Exemple:

a. după propoziţii enunţiative independente :

Era linişte împărătească [.]
Gala Galaction

Era o zi de iunie, luminoasă și caldă[.]
Gala Galaction

b. după fraze alcătuite din propoziţii enunţiative care se găsesc în raport de coordonare :

El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime[.]
Ioan Slavici

c. după fraze formate din propoziţii enunţiative care se află în raport de subordonare:

Ca să nu mai rămîie repetent și anul acesta, mam'mare, mamițica și tanti Mița au promis tînărului Goe să-l ducă-n București[.]
Caragiale


2. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative optative sau la sfîrșitul unei fraze alcătuite din propoziții coordonate de acest fel sau din propoziții dependente de o enunțiativă optativă, cînd tonul nu este exclamativ.

Foicica macului,

Jelui-m-aș și n-am cui[.]

Teodorescu

Din loc în loc aș trece la climele străine[.]

Unde sînt alte stele și ceruri mai senine,
Dar iarăși m-aș întoarce cînd firea ar zîmbi[.]

Alexandrescu

3. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative dubitative sau al unei fraze alcătuite din propoziții de acest fel.

Vor fi fost fericiți în țara lor[.]
Sadoveanu

4. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative potențiale sau al unei fraze alcătuite din propoziții de acest fel.

Ascultînd grăind pe Neron plin de libov și iubire,

Ai fi zis că-i ca și Titus al lumelor îndulcire[.]

Conachi

5. La sfîrșitul unei propoziții enunțiative imperative sau al unei fraze dependente de o enunțiativă imperativă, cînd acestea sînt rostite pe un ton neutru sau liniștit, care le atenuează caracterul imperativ.

Urcaţi în vîrfuri de catarg

Şi puneţi steagul de plecare [.]

Macedonski

Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean[.]
Sadoveanu

Vino-n codru la izvorul

Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Eminescu

6. La sfîrşitul unei fraze alcătuite dintr-o propo­ziţie exclamativă urmată de propoziţii subordonate — întrucît pînă la sfîrşitul frazei tonul exclamativ se pierde.

Ce n-aş fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învîrtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ne în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecţia curgea mai repede sau mai pe gîndite [.]
Delavrancea

7. La sfîrșitul unei propoziții interogative indirecte.

Tata a întrebat însă cîte exemplare vom trage.
Camil Petrescu

Observații

  1. În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor sau a frazelor aflate în paranteză se disting două situații:
    1. cînd în paranteză se află un grup de cuvinte care nu formează o propoziție independentă, punctul se pune după paranteză;
    2. cînd în paranteză se află o propoziție independentă sau o frază, punctul se pune în interiorul parantezei.

Punctul ca semn ortografic

Ca semn ortografic, punctul se folosește pentru marcarea anumitor abrevieri și ca separator în scrierea datelor calendaristice cu cifre.

Abrevierile

Este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor, şi anume după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea iniţială a cuvîntului abreviat, nu şi ultima lui literă: etc (et caetera), ian. (ianuarie), id. (idem), nr. (numărul), v. (vezi), inclusiv în abrevierile de la prenume (I. pentru Ion).

Prin tradiţie, se admit însă şi excepţii (dr. pentru doctor).

Scopul abrevierilor fiind acela de a face economie de spaţiu, după abrevieri, punctul nu este precedat de blanc, iar în interiorul abrevierilor complexe nu este în general precedat, nici urmat de blanc (a.c. – anul curent, ş.a. – şi alţii/şi altele, dar nr. crt. pentru numărul curent).

În unele abrevieri complexe, punctul interior este urmat de cratimă cînd se abreviază un compus scris cu cratimă (lt.-maj. pentru locotenent-major).

Observație: Se pot scrie cu sau fără punct între literele componente abrevierile compuse din mai multe iniţiale majuscule (A.C.T.H./ACTH, C.E.C./CEC, O.N.U./ONU, P.F.L./PFL); actualmente se preferă scrierea fără puncte despărţitoare: SILA, UNESCO.

Data calendaristică

Punctul se foloseşte şi la notarea în cifre a datei (01.01.2000), cu mențiunea că se pot utiliza ca semne echivalente: cratima sau bara oblică.

Cînd nu se folosește punctul

1. Prin tradiție nu se pune punct după titlu (inclusiv cele de cărţi, de opere literare, muzicale)

Dictare; Compunere; Temă în clasă;

Luceafărul; Trei, Doamne, și toți trei; Cel mai iubit dintre pămînteni

Simfonia a IX-a; Anotimpurile; Bolero

Excepție: Dacă titlul este format din mai multe unități independente se poate pune punct în interior.

2. Nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvîntări etc.);

3. În abrevierile care păstrează finala cuvîntului abreviat

cea (circa), dl (domnul), dle (domnule), dna (doamna), d-ta (dumneata)

4. În abrevierile numelor punctelor cardinale

E (est), N (nord), V (vest), S (sud)

5. În simboluri științifice în chimie, fizică, matematică, muzică

H2O (apă), H (hidrogen), O (oxigen), Ag (argint), CP (cal-putere), mf (mezzo-forte), pp (pianissimo)

6. După denumirile prescurtate ale unităților de măsură

cm (centimetru), gal (galon), m (metru), kg (kilogram), L (litru), ha (hectar), t (tonă), kW' (kilowatt) etc.

7. După prenumele sau prenume și numele de familie ce încheie unele expresii stereotip de la sfîrșitul scrisorilor sau alte corespondențe oficiale. (Semnătura celor ce expediază scrisoarea se plasează cu un rînd mai jos.);

8. Unele abrevieri (împrumutate ca atare şi care au dobîndit statut de cuvinte) se scriu totdeauna fără punct: HIV, SIDA;

9. Nu se scriu cu punct între litere abrevierile care conţin fragmente de cuvinte: TAROM pentru Transporturile Aeriene Române;

10. Cînd data calendaristică se indică prin cifre sau litere: 20 aprilie 1993; 31 august 2000.