Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Punctuație/Semnul întrebării”

De la dexonline wiki
Sari la navigare Sari la căutare
m
m (Cătălin.Frâncu a redenumit pagina Semnul întrebării în Articol/Punctuație/Semnul întrebării)
 
(Nu s-au afișat 18 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
== Definiții ==
== Definiții ==


'''''[IOOP3]''''' '''''Semnul întrebării''''' e folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative.
'''''[IOOP3]''''' '''''Semnul întrebării''''' e folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.
Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propoziţiile şi frazele care au un caracter interogativ şi care sînt întrebări directe.
Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propozițiile și frazele care au un caracter interogativ și care sunt întrebări directe.




'''''[GLR1965]''''' '''''Semnul întrebării''''' e folosit în scriere pentru a marca pe lîngă pauză şi intonaţia propoziţiilor independente sau a frazelor inte­rogative. El se pune de asemenea după cuvinte sau grupuri de cuvinte cu funcţiune de propoziţii interogative independente.
'''''[GLR1965]''''' '''''Semnul întrebării''''' e folosit în scriere pentru a marca pe lângă pauză și intonația propozițiilor independente sau a frazelor inte­rogative. El se pune de asemenea după cuvinte sau grupuri de cuvinte cu funcțiune de propoziții interogative independente.




'''''[GLR2008]''''' '''''Semnul întrebării''''' marchează toate tipurile de intonaţie interogativă: intonaţia ascendentă a întrebărilor totale (''Maria citeşte[?]''), intonaţia descendentă a întrebărilor parţiale (''Ce citeşte[?]''), intonaţia ascendent-descendentă a întrebărilor alternative (''Citeşte cărţi sau revistei?]'').
'''''[GLR2008]''''' '''''Semnul întrebării''''' marchează toate tipurile de intonație interogativă: intonația ascendentă a întrebărilor totale (''Maria citește[?]''), intonația descendentă a întrebărilor parțiale (''Ce citește[?]''), intonația ascendent-descendentă a întrebărilor alternative (''Citește cărți sau reviste?]'').




'''''[DOR]''''' '''''Semnul interogativ''''' marchează intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.
'''''[DOR]''''' '''''Semnul interogativ''''' marchează intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.


'''Observație: '''Secvența precedentă semnului întrebării, în cazul enunțurilor complexe, poate fi rostită cu diverse variații de înălțime ale tonului, care nu apar marcate prin punctuație.


== Exemple ==
== Exemple ==


<blockquote>''Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?]'' <br/>Sadoveanu</blockquote>
<blockquote>''Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?]'' <br/>'''Sadoveanu'''</blockquote>


<blockquote>''Ei, jupînule, de pe unde[?] ... Ce vînturi[?]... Pe la noi... ai[?]... și de ce[?]...''<br/>Delavrancea</blockquote>
<blockquote>''Ei, jupânule, de pe unde[?] ... Ce vânturi[?]... Pe la noi... ai[?]... și de ce[?]...''<br/>'''Delavrancea'''</blockquote>


<blockquote>''Un fiziolog care stabileşte care sunt funcţiile organismului omenesc cum trebuie să înceapă[?] ''<br/>P. Ţuţea</blockquote>
<blockquote>''Un fiziolog care stabilește care sunt funcțiile organismului omenesc cum trebuie să înceapă[?] ''<br/>'''Ţuțea'''</blockquote>




Linia 27: Linia 29:
Se folosește semnul întrebării:
Se folosește semnul întrebării:


'''1.''' La sfîrşitul unei propoziţii interogative directe.
'''1.''' La sfârșitul unei propoziții interogative directe.
 
<blockquote>''— Cum te cheamă, măi copile[?]''<br/>'''Eminescu'''</blockquote>
 
<blockquote>''– Câți oameni ați mâncat aceste cincisprezece bucăți de pâine[?]''<br/>'''Creangă'''</blockquote>
 
<blockquote>''Da slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]''<br/>'''Creangă'''</blockquote>
 
'''Observație:''' La fel după grupuri de cuvinte care reprezintă propoziții eliptice sau cu elemente subînţelese:
 
<blockquote>''– Cine-i acolo[?]''<br/>
''– Eu.''<br/>
''– Cine eu[?]''<br/>
''– Eu. Ivan.''<br/>
''– Și ce vrei[?]''<br/>
'''Creangă'''</blockquote>
 
<blockquote>''M-a omorât, domnule.''<br/>
''De ce[?]''<br/>
''Am fost și eu...''<br/>
''Unde[?]''<br/>
''La revoluție.''<br/>
'''Caragiale'''</blockquote>
 
'''2.''' La sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții interogative coordonate.
 
<blockquote>''La ce să fii proastă și să-ți strici inima[?]''<br/>'''Vlahuță'''</blockquote>
 
'''3.''' După un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indi­rectă, fără a se folosi verbe de declarație și conjuncții (procedeu denumit vorbire indirectă liberă).
 
<blockquote>''Se spărseseră sticlele și acum se scurgea rămășita vinului. Ce să facă[?] La mușteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ... ''<br/> '''Caragiale'''</blockquote>
 
'''4.''' La sfârșitul unei fraze compuse din propoziții dependente de o propoziție interogativă directă care se află la începutul frazei, când nu se pierde complet tonul interogativ.
 
<blockquote>''Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua[?]... ''<br/>'''Creangă'''</blockquote>
 
<blockquote>''De ce boala și moartea să fie partea voastră,''
''Când ei în bogăția cea splendidă și vastă''
''Petrec ca și în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]''<br/>
'''Eminescu'''</blockquote>
 
<blockquote>''Căci ce povară e prea grea, și care ''<br/>
''Liman e prea departe când prin viață''<br/>
''Cu noi mergi tu, Speranță-nălțătoare[?] ''<br/>
'''Neculuță'''</blockquote>
 
<blockquote>''Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar''<br/>
''ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar[?] ''<br/>
'''Eminescu'''</blockquote>


<blockquote>''Da slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]''<br/> Creangă</blockquote>
'''Observație:''' Se pune uneori punct la sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție interogativă directă urmată de multe propoziții subordonate dacă până la sfârșitul frazei se pierde tonul interogativ.


'''2.''' După un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indi­rectă, fără a se folosi verbe de declaraţie şi conjuncţii (procedeu denumit vorbire indirectă liberă).
<blockquote>''Codrule, codruțule,''<br/>
''Ce mai faci, drăguțule,''<br/>
''Că de când nu ne-am văzut''<br/>
''Multă vreme au trecut,''<br/>
''Şi de când m-am depărtat,''<br/>
''Multă lume am îmbiat. ''<br/>
'''Eminescu'''</blockquote>


<blockquote>''Se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. Ce să facă[?] La muşteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ... ''<br/> Caragiale</blockquote>
'''5.''' După propozițiile interogative retorice.


'''3.''' La sfîrşitul unei fraze compuse din propoziţii dependente de o propoziţie interogativă directă care se află la începutul frazei.
<blockquote>''Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de domnul pre pământ[?] ''<br/>'''Russo'''</blockquote>


<blockquote>''Iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua[?]... ''<br/>Creangă</blockquote>
'''6.''' La sfârșitul construcțiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ.


<blockquote>''De ce boala şi moartea fie partea voastră,''
<blockquote>''Însă cel mare se dă după ușă, și — să tragă, să nu tragă[?] În sfârșit trage zăvorul... când ia! ...ce să vadă[?] ''<br/>'''Creangă'''</blockquote>
''Cînă ei în bogăţia cea splendidă şi vastă''
''Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]''<br/>Eminescu</blockquote>


'''4.''' După propoziţiile interogative retorice
<blockquote>''Cum adică? să nu pot eu înțelege: visez ori sunt treaz[?] ''<br/>'''Caragiale'''</blockquote>


<blockquote>''Care e mai mîndră decît tine între toate ţările semănate de domnul pre pămînt[?] ''<br/>Russo</blockquote>
<blockquote>''Oare să se însoare, ori să nu se însoare[?] ''<br/>'''Negruzzi'''</blockquote>


'''5.''' La sfârșitul construc­ţiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ.
'''Observație:''' De asemenea se pune și după propozițiile interogativ-exclamative (uneori se pune și semnul exclamării).
<blockquote>''Cum o să umblu după dumneata[?]''<br/>'''Caragiale'''</blockquote>


<blockquote>''Cum adică? să nu pot eu înţelege: visez ori sînt treaz[?] ''<br/>Caragiale</blockquote>
'''7.''' După o propoziție interogativă incidentă, intercalată într-o propoziție enunțiativă sau între două propoziții enunțiative și izolată de restul frazei prin pauze.


<blockquote>''Oare să se însoare, ori nu se însoare[?] ''<br/>Negruzzi</blockquote>
<blockquote>''I-a rămas și un copil, o fetiță care — cum spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil, vai! destul de rău crescut.''<br/>'''Sadoveanu'''</blockquote>


'''6.''' După o propoziţie interogativă incidentă, intercalată într-o propoziţie enun­ţiativă sau între două propoziţii enunţiative şi izolată de restul frazei prin pauze.
<blockquote>''Atunci treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă și lasă-i vorbă coanei Joițichii — nu-i așa, nene Zahario[?] — să fie așa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun . . . avem ceva politică de vorbit între bărbați.  ''<br/>'''Caragiale'''</blockquote>


<blockquote>''I-a rămas şi un copil, o fetiţă care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil, vai! destul de rău crescut.''<br/>Sadoveanu</blockquote>
'''8.''' La sfârșitul frazelor ce conțin o propoziție (fie principală, fie subordonată) interogativă.


<blockquote>''Atunci treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii — nu-i aşa, nene Zahario[?] — să fie aşa de bună să nu se supere dacă om întîrzia de la dejun . . . avem ceva politică de vorbit între bărbaţi.  ''<br/>Caragiale</blockquote>
<blockquote>''– De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi[?]''<br/>'''Eminescu'''</blockquote>


'''7.''' La sfârșitul frazelor ce conțin o propoziție (fie principală, fie subordonată) interogativă.
'''9.''' Reprezentarea nedumeririi interlocutorilor prin mimică și/sau gesturi.


<blockquote>'' – De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?''<br/>Eminescu</blockquote>
<blockquote>''– Ei, da! și Costică... ''<br/>
''– [?]...''<br/>
''– Costică Arion...''<br/>
'''Caragiale'''</blockquote>


== Cînd nu se folosește semnul exclamării ==
'''10.''' În titluri, când sunt considerate propoziții interogative directe.
 
<blockquote>''Ce-i de făcut[?]'' (titlu de roman)</blockquote>
 
<blockquote>''E o liniște iubirea[?]'' (poezie de Vieru)</blockquote>
 
<blockquote>''De ce să mori tu[?]'' (poezie de Eminescu)</blockquote>
 
 
== Când nu se folosește semnul întrebării ==
 
'''1.''' Este nerecomandabilă folosirea semnului întrebării după propozițiile interogative retorice.
 
<blockquote>''Vezi? Nu ți-am spus eu că tutunul nu e lucru bun[.]''<br/> '''Caragiale'''</blockquote>
 
 
'''2.''' Nu se pune semnul întrebării după propoziția interogativă indirectă.
 
<blockquote>''Ea a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte[.]''<br/> '''Eminescu'''</blockquote>
 
'''3.''' În titluri nu se pune semnul întrebării când sunt considerate propoziții interogative indirecte, depinzând de o regentă neexprimată.
 
<blockquote>''Cum am învățat românește'' (titlul unei povestiri de C. Negruzzi)</blockquote>
 
<blockquote>''Cine a inventat telescopul ''</blockquote>
 
 
== Folosirea în relație cu alte semne ==
 
Semnul întrebării și semnul exclamării asociate marchează intonația de tip special a enunțurilor interogative exclamative. Ordinea semnelor, eventual repetarea unuia dintre ele, poate sugera care este tipul de intonație predominant.
 
'''1.''' Când comunicarea este interogativă și exclamativă în același timp, se pune semnul întrebării însoțit de semnul exclamării.
 
<blockquote>''— Pe mine, fata lui Hagi Cănuță, să-ndrăznești tu să mă bați, păcătosule, janghinosule și râiosule[!?]...''<br/>'''Caragiale'''</blockquote>
 
<blockquote>''— Tu ești mă, tragedianule[?!] ''<br/>'''Galaction'''</blockquote>
 
<blockquote>''A! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi[?!] De ce nu moare omul când e fericit[?!] De ce am mai trăit eu s-ajung la așa ceva[?!] ''<br/>'''Caragiale'''</blockquote>
 
<blockquote>''Dar ce-ai face tu și cum ai trăi, De-ai avea mamă și-ar muri[?!] Ce-ai face tu și cum ar fi, De-ai avea copii și-ar muri[?!]''<br/>'''Vieru'''</blockquote>
 
<blockquote>''Ana: Ți-e chiar atât de greu să mă ierți? ''<br/>
''Abel: Doamne, ce-i în capul tău[?!] Ca să te iert, ar trebui să te socotesc vinovată față de mine. ''<br/>
'''H. Lovinescu'''</blockquote>
 
<blockquote>''E miezul nopții, la ora asta se vine acasă[!?],''<br/>
''Molimă[?!?] Universitățile (și studentul apăsă dur pe acest cuvânt) nu se închid pentru molimă. ''<br/>
'''Mihăescu'''</blockquote>
 
'''2.''' Uneori după o propoziție interogativă exclamativă se pune semnul întrebării însoțit de semnul exclamării:
 
<blockquote>''Taxa, conașule!''<br/>
''Ce! ești copil[!?]'' '''Caragiale'''</blockquote>
 
'''3.''' Reprezentarea diferitelor sentimente ale interlocutorilor prin mimică și gesturi se poate face prin combinarea diferitelor semne ortografice:
 
<blockquote>''Patroana (cu ochii calzi): Și de ce mă iubești?''<br/>
''Mitică: (rămâne năuc)[!!!?]''<br/>
''Patroana (frumoasă, furioasă): înțelegi sau nu înțelegi?''<br/> 
'''Camil Petrescu'''</blockquote>
 
<blockquote>''Mitică: Acum în urmă, când am fost la d-ta... Nu știu ce s-a întâmplat cu mine atunci...''<br/>
''Patroana:[?!]''<br/>
''Mitică: Nu știu...''<br/>
'''Camil Petrescu'''</blockquote>
 
<blockquote>''– Îi lipsește mult?''<br/>
''– Nimic nu lipsește!''<br/>
''– [!?] ''<br/>
'''Caragiale'''</blockquote>
 
'''4.''' Se pune semnul întrebării între paranteze rotunde pentru a arăta că autorul are rezerve sau îndoieli față de afirmația anterioară.
 
<blockquote>''Dar era un fel de laudă gratuită, ca și când cuvintele ar fi fost tocite de sens și trebuiau umflate: „G.D. Ladima un strălucit talent” sau „a fost unul dintre cei mai lăudați [(?)] poeți de azi”. Una vorbea chiar de „o mare pierdere pentru literatura românească”.''<br/>
'''Camil Petrescu'''</blockquote>
 
'''5.''' Se adaugă punctele de suspensie pentru a indica variate stări afective și o pauză mai mare la sfârșitul propoziției.
 
<blockquote>''Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ține toate minte? Și ar sta să le asculte[?...]''<br/>'''Eminescu'''</blockquote>
 
<blockquote>''— Ei, flăcăule, de pe unde[?...] Ce vânturi[?...] Pe la noi... ai?... Și de ce[?...]''<br/> '''Delavrancea'''</blockquote>


== Observații ==


== Bibliografie ==
== Bibliografie ==


Vezi [[Punctuația#Bibliografie|bibliografia generală]]
Vezi [[Punctuația#Bibliografie|bibliografia generală]]
[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Punctuație]]
{{CuvinteCheie|Ortografie,Punctuație,Întrebare}}

Versiunea curentă din 2 noiembrie 2017 18:13

Definiții

[IOOP3] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propozițiile și frazele care au un caracter interogativ și care sunt întrebări directe.


[GLR1965] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca pe lângă pauză și intonația propozițiilor independente sau a frazelor inte­rogative. El se pune de asemenea după cuvinte sau grupuri de cuvinte cu funcțiune de propoziții interogative independente.


[GLR2008] Semnul întrebării marchează toate tipurile de intonație interogativă: intonația ascendentă a întrebărilor totale (Maria citește[?]), intonația descendentă a întrebărilor parțiale (Ce citește[?]), intonația ascendent-descendentă a întrebărilor alternative (Citește cărți sau reviste?]).


[DOR] Semnul interogativ marchează intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.


Observație: Secvența precedentă semnului întrebării, în cazul enunțurilor complexe, poate fi rostită cu diverse variații de înălțime ale tonului, care nu apar marcate prin punctuație.

Exemple

Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?]
Sadoveanu

Ei, jupânule, de pe unde[?] ... Ce vânturi[?]... Pe la noi... ai[?]... și de ce[?]...
Delavrancea

Un fiziolog care stabilește care sunt funcțiile organismului omenesc cum trebuie să înceapă[?]
Ţuțea


Reguli de folosire

Se folosește semnul întrebării:

1. La sfârșitul unei propoziții interogative directe.

— Cum te cheamă, măi copile[?]
Eminescu

– Câți oameni ați mâncat aceste cincisprezece bucăți de pâine[?]
Creangă

Da slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]
Creangă

Observație: La fel după grupuri de cuvinte care reprezintă propoziții eliptice sau cu elemente subînţelese:

– Cine-i acolo[?]

– Eu.
– Cine eu[?]
– Eu. Ivan.
– Și ce vrei[?]

Creangă

M-a omorât, domnule.

De ce[?]
Am fost și eu...
Unde[?]
La revoluție.

Caragiale

2. La sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții interogative coordonate.

La ce să fii proastă și să-ți strici inima[?]
Vlahuță

3. După un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indi­rectă, fără a se folosi verbe de declarație și conjuncții (procedeu denumit vorbire indirectă liberă).

Se spărseseră sticlele și acum se scurgea rămășita vinului. Ce să facă[?] La mușteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ...
Caragiale

4. La sfârșitul unei fraze compuse din propoziții dependente de o propoziție interogativă directă care se află la începutul frazei, când nu se pierde complet tonul interogativ.

Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua[?]...
Creangă

De ce boala și moartea să fie partea voastră,

Când ei în bogăția cea splendidă și vastă Petrec ca și în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]

Eminescu

Căci ce povară e prea grea, și care

Liman e prea departe când prin viață
Cu noi mergi tu, Speranță-nălțătoare[?]

Neculuță

Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar

ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar[?]

Eminescu

Observație: Se pune uneori punct la sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție interogativă directă urmată de multe propoziții subordonate dacă până la sfârșitul frazei se pierde tonul interogativ.

Codrule, codruțule,

Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut,
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am îmbiat.

Eminescu

5. După propozițiile interogative retorice.

Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de domnul pre pământ[?]
Russo

6. La sfârșitul construcțiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ.

Însă cel mare se dă după ușă, și — să tragă, să nu tragă[?] În sfârșit trage zăvorul... când ia! ...ce să vadă[?]
Creangă

Cum adică? să nu pot eu înțelege: visez ori sunt treaz[?]
Caragiale

Oare să se însoare, ori să nu se însoare[?]
Negruzzi

Observație: De asemenea se pune și după propozițiile interogativ-exclamative (uneori se pune și semnul exclamării).

Cum o să umblu după dumneata[?]
Caragiale

7. După o propoziție interogativă incidentă, intercalată într-o propoziție enunțiativă sau între două propoziții enunțiative și izolată de restul frazei prin pauze.

I-a rămas și un copil, o fetiță care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil, vai! destul de rău crescut.
Sadoveanu

Atunci treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă și lasă-i vorbă coanei Joițichii — nu-i așa, nene Zahario[?] — să fie așa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun . . . avem ceva politică de vorbit între bărbați.
Caragiale

8. La sfârșitul frazelor ce conțin o propoziție (fie principală, fie subordonată) interogativă.

– De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi[?]
Eminescu

9. Reprezentarea nedumeririi interlocutorilor prin mimică și/sau gesturi.

– Ei, da! și Costică...

– [?]...
– Costică Arion...

Caragiale

10. În titluri, când sunt considerate propoziții interogative directe.

Ce-i de făcut[?] (titlu de roman)

E o liniște iubirea[?] (poezie de Vieru)

De ce să mori tu[?] (poezie de Eminescu)


Când nu se folosește semnul întrebării

1. Este nerecomandabilă folosirea semnului întrebării după propozițiile interogative retorice.

Vezi? Nu ți-am spus eu că tutunul nu e lucru bun[.]
Caragiale


2. Nu se pune semnul întrebării după propoziția interogativă indirectă.

Ea a doua zi se miră, cum de firele sunt rupte[.]
Eminescu

3. În titluri nu se pune semnul întrebării când sunt considerate propoziții interogative indirecte, depinzând de o regentă neexprimată.

Cum am învățat românește (titlul unei povestiri de C. Negruzzi)

Cine a inventat telescopul


Folosirea în relație cu alte semne

Semnul întrebării și semnul exclamării asociate marchează intonația de tip special a enunțurilor interogative exclamative. Ordinea semnelor, eventual repetarea unuia dintre ele, poate sugera care este tipul de intonație predominant.

1. Când comunicarea este interogativă și exclamativă în același timp, se pune semnul întrebării însoțit de semnul exclamării.

— Pe mine, fata lui Hagi Cănuță, să-ndrăznești tu să mă bați, păcătosule, janghinosule și râiosule[!?]...
Caragiale

— Tu ești mă, tragedianule[?!]
Galaction

A! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi[?!] De ce nu moare omul când e fericit[?!] De ce am mai trăit eu s-ajung la așa ceva[?!]
Caragiale

Dar ce-ai face tu și cum ai trăi, De-ai avea mamă și-ar muri[?!] Ce-ai face tu și cum ar fi, De-ai avea copii și-ar muri[?!]
Vieru

Ana: Ți-e chiar atât de greu să mă ierți?

Abel: Doamne, ce-i în capul tău[?!] Ca să te iert, ar trebui să te socotesc vinovată față de mine.

H. Lovinescu

E miezul nopții, la ora asta se vine acasă[!?],

Molimă[?!?] Universitățile (și studentul apăsă dur pe acest cuvânt) nu se închid pentru molimă.

Mihăescu

2. Uneori după o propoziție interogativă exclamativă se pune semnul întrebării însoțit de semnul exclamării:

Taxa, conașule!
Ce! ești copil[!?] Caragiale

3. Reprezentarea diferitelor sentimente ale interlocutorilor prin mimică și gesturi se poate face prin combinarea diferitelor semne ortografice:

Patroana (cu ochii calzi): Și de ce mă iubești?

Mitică: (rămâne năuc)[!!!?]
Patroana (frumoasă, furioasă): înțelegi sau nu înțelegi?

Camil Petrescu

Mitică: Acum în urmă, când am fost la d-ta... Nu știu ce s-a întâmplat cu mine atunci...

Patroana:[?!]
Mitică: Nu știu...

Camil Petrescu

– Îi lipsește mult?

– Nimic nu lipsește!
– [!?]

Caragiale

4. Se pune semnul întrebării între paranteze rotunde pentru a arăta că autorul are rezerve sau îndoieli față de afirmația anterioară.

Dar era un fel de laudă gratuită, ca și când cuvintele ar fi fost tocite de sens și trebuiau umflate: „G.D. Ladima un strălucit talent” sau „a fost unul dintre cei mai lăudați [(?)] poeți de azi”. Una vorbea chiar de „o mare pierdere pentru literatura românească”.
Camil Petrescu

5. Se adaugă punctele de suspensie pentru a indica variate stări afective și o pauză mai mare la sfârșitul propoziției.

Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ține toate minte? Și ar sta să le asculte[?...]
Eminescu

— Ei, flăcăule, de pe unde[?...] Ce vânturi[?...] Pe la noi... ai?... Și de ce[?...]
Delavrancea


Bibliografie

Vezi bibliografia generală