Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Punctuație/Semnul întrebării”
m |
m |
||
| Linia 2: | Linia 2: | ||
'''''[IOOP3]''''' '''''Semnul întrebării''''' e folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative. | '''''[IOOP3]''''' '''''Semnul întrebării''''' e folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative. | ||
Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propoziţiile şi frazele care au un caracter interogativ şi care | Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propoziţiile şi frazele care au un caracter interogativ şi care sunt întrebări directe. | ||
'''''[GLR1965]''''' '''''Semnul întrebării''''' e folosit în scriere pentru a marca pe | '''''[GLR1965]''''' '''''Semnul întrebării''''' e folosit în scriere pentru a marca pe lângă pauză şi intonaţia propoziţiilor independente sau a frazelor interogative. El se pune de asemenea după cuvinte sau grupuri de cuvinte cu funcţiune de propoziţii interogative independente. | ||
| Linia 18: | Linia 18: | ||
<blockquote>''Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?]'' <br/>Sadoveanu</blockquote> | <blockquote>''Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?]'' <br/>Sadoveanu</blockquote> | ||
<blockquote>''Ei, | <blockquote>''Ei, jupânule, de pe unde[?] ... Ce vânturi[?]... Pe la noi... ai[?]... și de ce[?]...''<br/>Delavrancea</blockquote> | ||
<blockquote>''Un fiziolog care stabileşte care sunt funcţiile organismului omenesc cum trebuie să înceapă[?] ''<br/>P. Ţuţea</blockquote> | <blockquote>''Un fiziolog care stabileşte care sunt funcţiile organismului omenesc cum trebuie să înceapă[?] ''<br/>P. Ţuţea</blockquote> | ||
| Linia 27: | Linia 27: | ||
Se folosește semnul întrebării: | Se folosește semnul întrebării: | ||
'''1.''' La | '''1.''' La sfârșitul unei propoziţii interogative directe. | ||
<blockquote>''Da slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]''<br/> Creangă</blockquote> | <blockquote>''Da slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]''<br/> Creangă</blockquote> | ||
| Linia 35: | Linia 35: | ||
<blockquote>''Se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. Ce să facă[?] La muşteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ... ''<br/> Caragiale</blockquote> | <blockquote>''Se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. Ce să facă[?] La muşteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ... ''<br/> Caragiale</blockquote> | ||
'''3.''' La | '''3.''' La sfârșitul unei fraze compuse din propoziţii dependente de o propoziţie interogativă directă care se află la începutul frazei. | ||
<blockquote>''Iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua[?]... ''<br/>Creangă</blockquote> | <blockquote>''Iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua[?]... ''<br/>Creangă</blockquote> | ||
<blockquote>''De ce boala şi moartea să fie partea voastră,'' | <blockquote>''De ce boala şi moartea să fie partea voastră,'' | ||
'' | ''Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă'' | ||
''Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]''<br/>Eminescu</blockquote> | ''Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]''<br/>Eminescu</blockquote> | ||
'''4.''' După propoziţiile interogative retorice | '''4.''' După propoziţiile interogative retorice | ||
<blockquote>''Care e mai | <blockquote>''Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de domnul pre pământ[?] ''<br/>Russo</blockquote> | ||
'''5.''' La sfârșitul construcţiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ. | '''5.''' La sfârșitul construcţiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ. | ||
<blockquote>''Cum adică? să nu pot eu înţelege: visez ori | <blockquote>''Cum adică? să nu pot eu înţelege: visez ori sunt treaz[?] ''<br/>Caragiale</blockquote> | ||
<blockquote>''Oare să se însoare, ori să nu se însoare[?] ''<br/>Negruzzi</blockquote> | <blockquote>''Oare să se însoare, ori să nu se însoare[?] ''<br/>Negruzzi</blockquote> | ||
| Linia 57: | Linia 57: | ||
<blockquote>''I-a rămas şi un copil, o fetiţă care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil, vai! destul de rău crescut.''<br/>Sadoveanu</blockquote> | <blockquote>''I-a rămas şi un copil, o fetiţă care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil, vai! destul de rău crescut.''<br/>Sadoveanu</blockquote> | ||
<blockquote>''Atunci treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii — nu-i aşa, nene Zahario[?] — să fie aşa de bună să nu se supere dacă om | <blockquote>''Atunci treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii — nu-i aşa, nene Zahario[?] — să fie aşa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun . . . avem ceva politică de vorbit între bărbaţi. ''<br/>Caragiale</blockquote> | ||
'''7.''' La sfârșitul frazelor ce conțin o propoziție (fie principală, fie subordonată) interogativă. | '''7.''' La sfârșitul frazelor ce conțin o propoziție (fie principală, fie subordonată) interogativă. | ||
<blockquote>'' – De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?''<br/>Eminescu</blockquote> | <blockquote>''– De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?''<br/>Eminescu</blockquote> | ||
'''8.''' Reprezentarea nedumeririi interlocutorilor prin mimică și/sau gesturi. | |||
<blockquote>''– Ei, da! și Costică... ''<br/> | |||
''– [?]...''<br/> | |||
''– Costică Arion...''<br/> | |||
Caragiale</blockquote> | |||
== Cînd nu se folosește semnul exclamării == | == Cînd nu se folosește semnul exclamării == | ||
Este nerecomandabilă: | |||
'''1.''' Folosirea punctului după propoziţiile interogative retorice; | |||
<blockquote>''Vezi? Nu ţi-am spus eu că tutunul nu e lucru bun[.]''<br/> Caragiale</blockquote> | |||
== Folosirea în relație cu alte semne == | |||
'''1.''' Cînd comunicarea este interogativă şi exclamativă în acelaşi timp, se pune semnul întrebării însoţit de semnul exclamării; | |||
<blockquote>''— Pe mine, fata lui Hagi Cănuţă, să-îndrăznești tu să mă baţi, păcătosule, janghinosule și rîiosule[!?]...''<br/>Caragiale</blockquote> | |||
<blockquote>''— Tu eşti mă, tragedianule[?!] ''<br/>Galaction</blockquote> | |||
<blockquote>''A! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi[?!] De ce nu moare omul cînd e fericit[?!] De ce am mai trăit eu s-ajung la asa ceva[?!] ''<br/>Caragiale</blockquote> | |||
'''2.''' Reprezentarea diferitelor sentimente ale interlocutorilor prin mimică și gesturi se poate face prin combinarea diferitelor semne ortografice (în special semnul întrebării și semnul exclamării). | |||
<blockquote>''Patroana (cu ochii calzi): Şi de ce mă iubeşti?''<br/> | |||
''Mitică: (rămâne năuc)[!!!?]''<br/> | |||
''Patroana (frumoasă, furioasă): înţelegi sau nu înţelegi''<br/> | |||
Camil Petrescu</blockquote> | |||
<blockquote>''Mitică: Acum în urmă, când am fost la d-ta... Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine atunci...''<br/> | |||
''Patroana:[?!]''<br/> | |||
''Mitică: Nu ştiu...''<br/> | |||
Camil Petrescu</blockquote> | |||
== Observații == | == Observații == | ||
Versiunea de la data 2 februarie 2012 04:33
Definiții
[IOOP3] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative. Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propoziţiile şi frazele care au un caracter interogativ şi care sunt întrebări directe.
[GLR1965] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca pe lângă pauză şi intonaţia propoziţiilor independente sau a frazelor interogative. El se pune de asemenea după cuvinte sau grupuri de cuvinte cu funcţiune de propoziţii interogative independente.
[GLR2008] Semnul întrebării marchează toate tipurile de intonaţie interogativă: intonaţia ascendentă a întrebărilor totale (Maria citeşte[?]), intonaţia descendentă a întrebărilor parţiale (Ce citeşte[?]), intonaţia ascendent-descendentă a întrebărilor alternative (Citeşte cărţi sau revistei?]).
[DOR] Semnul interogativ marchează intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.
Exemple
Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?]
Sadoveanu
Ei, jupânule, de pe unde[?] ... Ce vânturi[?]... Pe la noi... ai[?]... și de ce[?]...
Delavrancea
Un fiziolog care stabileşte care sunt funcţiile organismului omenesc cum trebuie să înceapă[?]
P. Ţuţea
Reguli de folosire
Se folosește semnul întrebării:
1. La sfârșitul unei propoziţii interogative directe.
Da slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]
Creangă
2. După un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indirectă, fără a se folosi verbe de declaraţie şi conjuncţii (procedeu denumit vorbire indirectă liberă).
Se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. Ce să facă[?] La muşteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ...
Caragiale
3. La sfârșitul unei fraze compuse din propoziţii dependente de o propoziţie interogativă directă care se află la începutul frazei.
Iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua[?]...
Creangă
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]
Eminescu
4. După propoziţiile interogative retorice
Care e mai mândră decât tine între toate ţările semănate de domnul pre pământ[?]
Russo
5. La sfârșitul construcţiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ.
Cum adică? să nu pot eu înţelege: visez ori sunt treaz[?]
Caragiale
Oare să se însoare, ori să nu se însoare[?]
Negruzzi
6. După o propoziţie interogativă incidentă, intercalată într-o propoziţie enunţiativă sau între două propoziţii enunţiative şi izolată de restul frazei prin pauze.
I-a rămas şi un copil, o fetiţă care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil, vai! destul de rău crescut.
Sadoveanu
Atunci treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii — nu-i aşa, nene Zahario[?] — să fie aşa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun . . . avem ceva politică de vorbit între bărbaţi.
Caragiale
7. La sfârșitul frazelor ce conțin o propoziție (fie principală, fie subordonată) interogativă.
– De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
Eminescu
8. Reprezentarea nedumeririi interlocutorilor prin mimică și/sau gesturi.
– Ei, da! și Costică...
– [?]...
– Costică Arion...
Caragiale
Cînd nu se folosește semnul exclamării
Este nerecomandabilă:
1. Folosirea punctului după propoziţiile interogative retorice;
Vezi? Nu ţi-am spus eu că tutunul nu e lucru bun[.]
Caragiale
Folosirea în relație cu alte semne
1. Cînd comunicarea este interogativă şi exclamativă în acelaşi timp, se pune semnul întrebării însoţit de semnul exclamării;
— Pe mine, fata lui Hagi Cănuţă, să-îndrăznești tu să mă baţi, păcătosule, janghinosule și rîiosule[!?]...
Caragiale
— Tu eşti mă, tragedianule[?!]
Galaction
A! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi[?!] De ce nu moare omul cînd e fericit[?!] De ce am mai trăit eu s-ajung la asa ceva[?!]
Caragiale
2. Reprezentarea diferitelor sentimente ale interlocutorilor prin mimică și gesturi se poate face prin combinarea diferitelor semne ortografice (în special semnul întrebării și semnul exclamării).
Patroana (cu ochii calzi): Şi de ce mă iubeşti?
Mitică: (rămâne năuc)[!!!?]
Patroana (frumoasă, furioasă): înţelegi sau nu înţelegi
Camil Petrescu
Mitică: Acum în urmă, când am fost la d-ta... Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine atunci...
Patroana:[?!]
Mitică: Nu ştiu...
Camil Petrescu