Articol/Punctuație/Semnul întrebării

Definiții

[IOOP3] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau a frazelor interogative. Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propoziţiile şi frazele care au un caracter interogativ şi care sînt întrebări directe.

[GLR1965] Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca pe lîngă pauză şi intonaţia propoziţiilor independente sau a frazelor inte­rogative. El se pune de asemenea după cuvinte sau grupuri de cuvinte cu funcţiune de propoziţii interogative independente.

[GLR2008] Semnul întrebării marchează toate tipurile de intonaţie interogativă: intonaţia ascendentă a întrebărilor totale (Maria citeşte[?]), intonaţia descendentă a întrebărilor parţiale (Ce citeşte[?]), intonaţia ascendent-descendentă a întrebărilor alternative (Citeşte cărţi sau revistei?]).

[DOR] Semnul interogativ marchează intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.

Exemple

Aha, da! ce [?] povestea [?] cine [?] care poveste [?]
Sadoveanu

Ei, jupînule, de pe unde [ ?] ... Ce vînturi [?]... Pe la noi... ai [?]... și de ce [?] ...
Delavrancea

Reguli de folosire

Se folosește semnul întrebării

1. La sfîrşitul unei propoziţii interogative directe.

Da slănină nu-i în pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]
Creangă

2. După un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indi­rectă, fără a se folosi verbe de declaraţie şi conjuncţii (procedeu denumit vorbire indirectă liberă).

Se spărseseră sticlele şi acum se scurgea rămăşiţa vinului. Ce să facă[?] La muşteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie! ...
Caragiale

3. La sfîrşitul unei fraze compuse din propoziţii dependente de o propoziţie interogativă directă care se află la începutul frazei.

Iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine toată ziua[?]...
Creangă

De ce boala şi moartea să fie partea voastră,

Cînă ei în bogăţia cea splendidă şi vastă

Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]
Eminescu

4. După propoziţiile interogative retorice

Care e mai mîndră decît tine între toate ţările semănate de domnul pre pămînt[?]
Russo

5. La sfârșitul construc­ţiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ.

Cum adică? să nu pot eu înţelege: visez ori sînt treaz[?]
Caragiale

Oare să se însoare, ori să nu se însoare[?]
Negruzzi

6. După o propoziţie interogativă incidentă, intercalată într-o propoziţie enun­ţiativă sau între două propoziţii enunţiative şi izolată de restul frazei prin pauze.

I-a rămas şi un copil, o fetiţă care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei. . . un copil, vai! destul de rău crescut.
Sadoveanu

Atunci treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii — nu-i aşa, nene Zahario[?] — să fie aşa de bună să nu se supere dacă om întîrzia de la dejun . . . avem ceva politică de vorbit între bărbaţi.
Caragiale

7. La sfârșitul frazelor ce conțin o propoziție (fie principală, fie subordonată) interogativă.

– De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
Eminescu

Bibliografie

Vezi bibliografia generală