2.076 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Rodica Zafiu/Îmi cer scuze...”
Sari la navigare
Sari la căutare
m
Articol/Rodica Zafiu/Îmi cer scuze... (vedeți sursă)
Versiunea de la data 2 noiembrie 2017 19:09
, 2 noiembrie 2017 19:09Cătălin.Frâncu a redenumit pagina Îmi cer scuze... în Articol/Rodica Zafiu/Îmi cer scuze... fără a lăsa o redirecționare în loc
m |
m (Cătălin.Frâncu a redenumit pagina Îmi cer scuze... în Articol/Rodica Zafiu/Îmi cer scuze... fără a lăsa o redirecționare în loc) |
||
(Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator) | |||
Linia 16: | Linia 16: | ||
<br> | <br> | ||
Desigur, net preferabilă era vechea formulă, în care relația sintactico-semantică era transparentă: ''îmi cer iertare'' înseamnă „cer pentru mine iertare”, „cer iertarea mea”. De altfel, în extinderea construcției în care iertarea este înlocuită cu scuzele rolul esențial nu l-a jucat franceza, ci italiana, în care sunt curente construcțiile cu verbul echivalent lui „a cere”: ''chiedere scusa''; formula ''chiedo scusa'' este tipică pentru întreruperea politicoasă a unui vorbitor, prin propria luare de cuvânt (un fel de „îmi permiteți?”). Substantivul scuză este un împrumut modern (din secolul al XIX-lea) din italiană, așa că nu e de mirare că a adus cu sine o serie de construcții specifice; adaptate în română într-un mod care, cum se vede, nu este încă întru totul acceptat. Cea mai lipsită de ambiguități ar fi exprimarea eliptică și exclamativă, cu intonația de rigoare: ''Scuze!'' | Desigur, net preferabilă era vechea formulă, în care relația sintactico-semantică era transparentă: ''îmi cer iertare'' înseamnă „cer pentru mine iertare”, „cer iertarea mea”. De altfel, în extinderea construcției în care iertarea este înlocuită cu scuzele rolul esențial nu l-a jucat franceza, ci italiana, în care sunt curente construcțiile cu verbul echivalent lui „a cere”: ''chiedere scusa''; formula ''chiedo scusa'' este tipică pentru întreruperea politicoasă a unui vorbitor, prin propria luare de cuvânt (un fel de „îmi permiteți?”). Substantivul ''scuză'' este un împrumut modern (din secolul al XIX-lea) din italiană, așa că nu e de mirare că a adus cu sine o serie de construcții specifice; adaptate în română într-un mod care, cum se vede, nu este încă întru totul acceptat. Cea mai lipsită de ambiguități ar fi exprimarea eliptică și exclamativă, cu intonația de rigoare: ''Scuze!'' | ||
[[Categorie:Sincronizare]] | [[Categorie:Sincronizare]] | ||
[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]] | [[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]] | ||
{{CuvinteCheie|scuze}} | {{CuvinteCheie|scuze}} |