Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Rodica Zafiu/Îmi cer scuze...”

Desigur, net preferabilă era vechea formulă, în care relația sintactico-semantică era transparentă: ''îmi cer iertare'' înseamnă „cer pentru mine iertare”, „cer iertarea mea”. De altfel, în extinderea construcției în care iertarea este înlocuită cu scuzele rolul esențial nu l-a jucat franceza, ci italiana, în care sunt curente construcțiile cu verbul echivalent lui „a cere”: ''chiedere scusa''; formula ''chiedo scusa'' este tipică pentru întreruperea politicoasă a unui vorbitor, prin propria luare de cuvânt (un fel de „îmi permiteți?”). Substantivul scuză este un împrumut modern (din secolul al XIX-lea) din italiană, așa că nu e de mirare că a adus cu sine o serie de construcții specifice; adaptate în română într-un mod care, cum se vede, nu este încă întru totul acceptat. Cea mai lipsită de ambiguități ar fi exprimarea eliptică și exclamativă, cu intonația de rigoare: ''Scuze!''