Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Rodica Zafiu/Decât o negație”

[[Fișier:Rodica Zafiu.jpg|thumb|right|alt="Rodica Zafiu"|Rodica Zafiu]]

Răspândirea vertiginoasă a construcției în care ''decât'' ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ''ca și'', inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal – ''are decât o problemă'' –, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: ''decât am băut o bere''. ''Decât'' restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu de înțeles de ce s-a răspândit atât de mult în ultima vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii.  

Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui ''decât'' restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.

[[Categorie:Sincronizare]]

[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]]

{{CuvinteCheie|decât, numai, doar}}