Civism și politică

De la dexonline wiki
Sari la navigare Sari la căutare

La DEX online avem opinii și nu ne sfiim să le exprimăm. Poate ați remarcat vreun cuvânt al zilei sau al lunii ales cu tentă (plagiat, estropia, prob) sau vreun mesaj fără echivoc pe Facebook. Poate ne-ați întâlnit și pe la mitinguri cu ocazia loviturii de stat eșuate din iulie 2012.

Faptul că ne exprimăm opiniile îi deranjează pe mulți. Unii oameni se declară scandalizați, dezamăgiți sau scârbiți pentru că ne considerau un site apolitic. Alții încearcă să-și încadreze dezaprobarea într-o formă frumoasă: „credeam că sunteți mai presus de politica asta murdară”. În orice formulare, această atitudine a oamenilor este profund greșită.

Interesul pentru politică nu este un lucru „bun” sau „rău”. Este un lucru vital pentru ca o democrație să poată funcționa.

Confuzia celor care urăsc politica este că se gândesc la ea ca la o telenovelă. „Uite ce o ține ăla pe aia pe lângă el, precis sunt combinați. Băiatul ăsta zâmbește frumos, are să ajungă departe. Ce mai schimbă ăsta partidele, se duce după ciolan. Fură, fură, dar să lase și pentru noi, poporul, ceva. Ce le zice jurnalistul ăsta, îi spurcă pe toți, e clar că se pricepe la politică. Are un metru cincizeci, e clar că habar n-are economie.”

Și după cum percep politica, așa și fac politică: la colțul străzii sau la șpriț, în văicăreli eterne unii față de alții, în mesaje fără cap și coadă pe Facebook, mai preocupați de bâlbe, de chelii și de fuste decât de adevărata măsură a unui om. Iar când vine vremea votului, fac bravadă de faptul că ei nu votează, deși absenteismul este cea mai clară dovadă că nu își merită libertatea.

Cine judecă așa, pierde din vedere ce este politica. Politica înseamnă că noi, cetățenii, angajăm niște oameni să administreze treburile cetății. După cum când îți curge chiuveta angajezi un instalator, iar când deschizi un restaurant angajezi ospătari, la fel când vrei să-ți gestionezi țara angajezi politicieni. Și, exact la fel, nu faci greșeala să-i lași nesupravegheați. După instalator verifici chiuveta ca să te asiguri că nu mai curge. La restaurant te asiguri că ospătarii sunt serviabili și corecți. De ce ar fi politica diferită?

Un politician nu este mai competent sau mai onest în domeniul lui decât este un instalator în domeniul lui. În particular, politicienii români au o istorie dovedită de furturi, fraude, nepotism, abandonarea platformei electorale, derapaje de la statul de drept, falsificarea CV-urilor. Au demonstrat în repetate rânduri că bagă mâna în borcan imediat ce sunt aleși. Iar în condițiile acestea concluzia unora este să-i lăsăm de capul lor. Ba merg mai departe și ne judecă pe noi, cei cărora ne pasă, considerând că toți ar trebui să împărtășim defetismul lor.

Încetați să vă mai asumați rolul umil, de supus care primește ce se îndură stăpânii să-i arunce. Învățați să percepeți relația politician-ales în mod corect. Fără noi, politicienii ar fi șomeri. Încrederea noastră este dată, dar poate fi și revocată. Și, cel mai important, votul poate fi retras la jumătatea mandatului. Dacă le dați semnale clare politicienilor că sunteți capabili de asta, ei își vor schimba comportamentul. Chiar nu este atât de deosebit de dresarea unui câine.

Cum dăm aceste semnale? Prin informare și acțiune continuă. În România, lumea este atât de dezgustată de politicieni încât nici măcar nu mai votează. Or votul este abia un palid început al democrației. Dacă votezi o dată la patru ani, iar în rest ești complet dezinteresat, este la fel de grav ca și dacă îi controlezi copilului tău tema doar o dată la patru ani. După cum scrie Sam cel Român (traducerea ne aparține):

Dacă te-ai înscrie la o universitate de patru ani, dar n-ai merge la nici un curs, dacă nu te-ai prezenta niciodată să asculți profesorii, dacă nu te-ai antrena în discuții în clasă, nu doar în primul sau al doilea semestru, ci ani și ani, și dacă apoi, în ultima zi de școală din ultimul tău an, ai intra în clădire pentru prima dată și ai da un singur examen, s-ar socoti asta ca „mers la universitate”?

Dacă cumva ai trece acel examen, poate fiindcă era o singură întrebare pe o singură foaie, spunând ceva de genul „Îți place Coca-Cola, da sau nu?” și oricare răspuns ți-ar da o notă de trecere, și dacă universitatea ți-ar acorda o diplomă pentru asta, ai considera despre tine că ai câștigat o diplomă? Te-ai considera demn de numele de „erudit” și ai considera că viitorii tăi angajatori ar trebui să te răsplătească pentru eforturile tale de a-ți îmbunătăți viața?

Democrația înseamnă să îți cunoști aleșii, să urmărești ce fac, cum votează, cum își folosesc timpul, cum administrează resursele ce le sunt încredințate. Democrația înseamnă să pui mâna pe tastatură, pe pix și pe telefon și să-i cerți, când e cazul, pe aleșii tăi, pe cei cărora le-ai permis să-ți administreze părticica din România pe care o deții. Să le reamintești că sunt datori să facă cum au promis sau vor fi schimbați, nu peste patru ani, ci mâine.

Este greu? Da, este greu. Viața este scurtă și ocupată. Și e frustrant că avem așa de puțin timp liber și chiar și pe acela trebuie să-l petrecem controlându-i pe aleșii noștri și citind despre candidații la următoarele alegeri. Dar prețul libertății este vigilența eternă.

Trăim într-un răsfăț total și avem cel mai ridicat nivel de trai din istoria noastră ca specie. Putem face asta pentru că mii de generații de sclavi au trăit și au murit în mizerie, până când ultimele 5-10 generații au ajuns la luxul și libertatea de a-și decide, colectiv, soarta. Nu aruncați acest dar. Sau, măcar, nu-i judecați pe cei care îl apreciază.