Diferență între revizuiri ale paginii „Discuție:Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă”

De la dexonline wiki
Sari la navigare Sari la căutare
Linia 3: Linia 3:
* ''câine sur la vânătoare:'' Nu cunosc expresia, dar pare foarte transparentă. Să vă informați bine care este forma corectă a ei, am văzut pe net că apare mai ales ca ''a pleca câine surd la vânătoare,'' dar cred că merge și cum apare aici, în contexte ca ''din comisie face parte și Ionescu, câine surd la vânătoare = ...Ionescu, total nepotrivit, necorespunzător, nepriceput''' etc. În acest caz, definiția „pe nepregătite” (locuțiune adverbială) nu ar mai corespunde deplin, trebuind adăugată și def. „nepriceput, inutil” (adjective). Dacă obțineți informații precise despre forma completă a expresiei, poate mi-o trimiteți și mie, pentru a stabili forma finală a explicației.
* ''câine sur la vânătoare:'' Nu cunosc expresia, dar pare foarte transparentă. Să vă informați bine care este forma corectă a ei, am văzut pe net că apare mai ales ca ''a pleca câine surd la vânătoare,'' dar cred că merge și cum apare aici, în contexte ca ''din comisie face parte și Ionescu, câine surd la vânătoare = ...Ionescu, total nepotrivit, necorespunzător, nepriceput''' etc. În acest caz, definiția „pe nepregătite” (locuțiune adverbială) nu ar mai corespunde deplin, trebuind adăugată și def. „nepriceput, inutil” (adjective). Dacă obțineți informații precise despre forma completă a expresiei, poate mi-o trimiteți și mie, pentru a stabili forma finală a explicației.
* ''cu surle și tobe:'' Nu știu de unde ați luat expresia ''cu surle și tobe...'' Nu că nu ar fi corectă, dar nu cred că există! Faptul că ''surla'' și ''trâmbița'' sunt ambele instrumente de suflat nu le împiedică deloc să fie folosite în aceeași formație muzicală (de ce numaidecât una pentru parade militare?), ele având sunete și efecte deosebite! Într-o orchestră, militară sau nu, pot coexista trompete, cornuri, fligornuri, saxofoane, tromboane, fagoturi, flaute..., fără ca acest lucru să creeze vreo contradicție... De ce folosirea împreună ''a surlelor și trâmbițelor'' ar fi ceva de mirare, inacceptabil? Și, apoi, chiar de ar fi așa, dacă expresia s-a format în acest fel, dacă s-a impus, dacă este foarte folosită, nu mai e de făcut nimic – una dintre cele mai tari legi ale limbajului este ''uzul limbii!'' Dacă întâlnim în textele scrise sau vorbite de o sută de ori ''cu surle și trâmbițe'' și niciodată ''cu surle și tobe,'' nu mai există nicio îndoială că forma corectă e prima... E foarte veche, din timpuri în care e foarte posibil să nu se fi folosit tobe... În serviciul curților regale, al altor autorități, se afla o mai mare sau mai mică formație de instrumentiști, care fie însoțeau cu muzica lor un alai, fie foloseau sunetele acelor instrumente pentru a atrage atenția mulțimii asupra faptului că vine cineva important sau urmează un anunț important Așadar, consider că intervenția cu intenția de a corecta expresia ''cu surle și trâmbițe'' este deplasată și trebuie ștearsă!
* ''cu surle și tobe:'' Nu știu de unde ați luat expresia ''cu surle și tobe...'' Nu că nu ar fi corectă, dar nu cred că există! Faptul că ''surla'' și ''trâmbița'' sunt ambele instrumente de suflat nu le împiedică deloc să fie folosite în aceeași formație muzicală (de ce numaidecât una pentru parade militare?), ele având sunete și efecte deosebite! Într-o orchestră, militară sau nu, pot coexista trompete, cornuri, fligornuri, saxofoane, tromboane, fagoturi, flaute..., fără ca acest lucru să creeze vreo contradicție... De ce folosirea împreună ''a surlelor și trâmbițelor'' ar fi ceva de mirare, inacceptabil? Și, apoi, chiar de ar fi așa, dacă expresia s-a format în acest fel, dacă s-a impus, dacă este foarte folosită, nu mai e de făcut nimic – una dintre cele mai tari legi ale limbajului este ''uzul limbii!'' Dacă întâlnim în textele scrise sau vorbite de o sută de ori ''cu surle și trâmbițe'' și niciodată ''cu surle și tobe,'' nu mai există nicio îndoială că forma corectă e prima... E foarte veche, din timpuri în care e foarte posibil să nu se fi folosit tobe... În serviciul curților regale, al altor autorități, se afla o mai mare sau mai mică formație de instrumentiști, care fie însoțeau cu muzica lor un alai, fie foloseau sunetele acelor instrumente pentru a atrage atenția mulțimii asupra faptului că vine cineva important sau urmează un anunț important Așadar, consider că intervenția cu intenția de a corecta expresia ''cu surle și trâmbițe'' este deplasată și trebuie ștearsă!
: Sînt perfect de acord (de mult voiam să propun și eu asta)
--[[Utilizator:Radu Borza|Radu Borza]] 18 decembrie 2011 03:45 (EET)


== Acordul între un substantiv neutru și un numeral ==
== Acordul între un substantiv neutru și un numeral ==
Linia 13: Linia 16:


--[[Utilizator:Matei GALL|Matei GALL]] 17 decembrie 2011 11:37 (EET)
--[[Utilizator:Matei GALL|Matei GALL]] 17 decembrie 2011 11:37 (EET)
: Mioara Avram, în Gramatica pentru toţi (1997, p. 150): „normele limbii literare prezintă unele «curiozităţi» - dacă se poate spune aşa - sau inconsecvenţe care dau loc la diferite greşeli din partea vorbitorilor deprinşi să aplice regulile unui sistem, frumos din punct de vedere teoretic, dar în situaţia în speţă inexistent în practică (...). Limba literară a ales pentru 2 şi compusele 12, 22 forma de feminin - deci două, douăsprezece, douăzeci şi două martie - , dar compusele lui unu în forma de masculin: douăzeci şi unu iunie, treizeci şi unu decembrie; această inconsecvenţă a normelor dă naştere la diferite ezitări sau încercări de uniformizare". Evident, această analiză e ignorată de unii vulgarizatori care tratează totul în termeni de eroare şi care inventează uneori false justificări şi raţionalizări, susţinînd că în doi martie ar fi vorba de o «greşeală de acord»”.
: Iar DOOM2-ul îi dă dreptate.
--[[Utilizator:Radu Borza|Radu Borza]] 18 decembrie 2011 03:45 (EET)

Versiunea de la data 18 decembrie 2011 03:45

Observații de la dl. Constantin Teodorovici pentru două expresii:

  • câine sur la vânătoare: Nu cunosc expresia, dar pare foarte transparentă. Să vă informați bine care este forma corectă a ei, am văzut pe net că apare mai ales ca a pleca câine surd la vânătoare, dar cred că merge și cum apare aici, în contexte ca din comisie face parte și Ionescu, câine surd la vânătoare = ...Ionescu, total nepotrivit, necorespunzător, nepriceput' etc. În acest caz, definiția „pe nepregătite” (locuțiune adverbială) nu ar mai corespunde deplin, trebuind adăugată și def. „nepriceput, inutil” (adjective). Dacă obțineți informații precise despre forma completă a expresiei, poate mi-o trimiteți și mie, pentru a stabili forma finală a explicației.
  • cu surle și tobe: Nu știu de unde ați luat expresia cu surle și tobe... Nu că nu ar fi corectă, dar nu cred că există! Faptul că surla și trâmbița sunt ambele instrumente de suflat nu le împiedică deloc să fie folosite în aceeași formație muzicală (de ce numaidecât una pentru parade militare?), ele având sunete și efecte deosebite! Într-o orchestră, militară sau nu, pot coexista trompete, cornuri, fligornuri, saxofoane, tromboane, fagoturi, flaute..., fără ca acest lucru să creeze vreo contradicție... De ce folosirea împreună a surlelor și trâmbițelor ar fi ceva de mirare, inacceptabil? Și, apoi, chiar de ar fi așa, dacă expresia s-a format în acest fel, dacă s-a impus, dacă este foarte folosită, nu mai e de făcut nimic – una dintre cele mai tari legi ale limbajului este uzul limbii! Dacă întâlnim în textele scrise sau vorbite de o sută de ori cu surle și trâmbițe și niciodată cu surle și tobe, nu mai există nicio îndoială că forma corectă e prima... E foarte veche, din timpuri în care e foarte posibil să nu se fi folosit tobe... În serviciul curților regale, al altor autorități, se afla o mai mare sau mai mică formație de instrumentiști, care fie însoțeau cu muzica lor un alai, fie foloseau sunetele acelor instrumente pentru a atrage atenția mulțimii asupra faptului că vine cineva important sau urmează un anunț important Așadar, consider că intervenția cu intenția de a corecta expresia cu surle și trâmbițe este deplasată și trebuie ștearsă!
Sînt perfect de acord (de mult voiam să propun și eu asta)

--Radu Borza 18 decembrie 2011 03:45 (EET)

Acordul între un substantiv neutru și un numeral

Cred că ar fi utile precizări în privința acordului unui s.n. pl. cu un numeral de tipul douăzeci și unu / una.

Care formă este corectă? Treizeci și unu de tablouri sau șaizeci și una de puncte?

O mențiune aparte ar merita și exprimarea corectă în cazul datelor calendaristice: suntem în data / ziua de douăsprezece sau doisprezece a lunii...

--Matei GALL 17 decembrie 2011 11:37 (EET)

Mioara Avram, în Gramatica pentru toţi (1997, p. 150): „normele limbii literare prezintă unele «curiozităţi» - dacă se poate spune aşa - sau inconsecvenţe care dau loc la diferite greşeli din partea vorbitorilor deprinşi să aplice regulile unui sistem, frumos din punct de vedere teoretic, dar în situaţia în speţă inexistent în practică (...). Limba literară a ales pentru 2 şi compusele 12, 22 forma de feminin - deci două, douăsprezece, douăzeci şi două martie - , dar compusele lui unu în forma de masculin: douăzeci şi unu iunie, treizeci şi unu decembrie; această inconsecvenţă a normelor dă naştere la diferite ezitări sau încercări de uniformizare". Evident, această analiză e ignorată de unii vulgarizatori care tratează totul în termeni de eroare şi care inventează uneori false justificări şi raţionalizări, susţinînd că în doi martie ar fi vorba de o «greşeală de acord»”.
Iar DOOM2-ul îi dă dreptate.

--Radu Borza 18 decembrie 2011 03:45 (EET)