Discuție:Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă

De la dexonline wiki
Versiunea din 16 decembrie 2011 22:48, autor: Cătălin.Frâncu (discuție | contribuții) (Pagină nouă: Observații de la dl. Utilizator:Const. Teodorovici pentru două expresii: * ''câine sur la vânătoare:'' Nu cunosc expresia, dar pare foarte transparentă. Să vă informați ...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare

Observații de la dl. Utilizator:Const. Teodorovici pentru două expresii:

  • câine sur la vânătoare: Nu cunosc expresia, dar pare foarte transparentă. Să vă informați bine care este forma corectă a ei, am văzut pe net că apare mai ales ca a pleca câine surd la vânătoare, dar cred că merge și cum apare aici, în contexte ca din comisie face parte și Ionescu, câine surd la vânătoare = ...Ionescu, total nepotrivit, necorespunzător, nepriceput' etc. În acest caz, definiția „pe nepregătite” (locuțiune adverbială) nu ar mai corespunde deplin, trebuind adăugată și def. „nepriceput, inutil” (adjective). Dacă obțineți informații precise despre forma completă a expresiei, poate mi-o trimiteți și mie, pentru a stabili forma finală a explicației.
  • cu surle și tobe: Nu știu de unde ați luat expresia cu surle și tobe... Nu că nu ar fi corectă, dar nu cred că există! Faptul că surla și trâmbița sunt ambele instrumente de suflat nu le împiedică deloc să fie folosite în aceeași formație muzicală (de ce numaidecât una pentru parade militare?), ele având sunete și efecte deosebite! Într-o orchestră, militară sau nu, pot coexista trompete, cornuri, fligornuri, saxofoane, tromboane, fagoturi, flaute..., fără ca acest lucru să creeze vreo contradicție... De ce folosirea împreună a surlelor și trâmbițelor ar fi ceva de mirare, inacceptabil? Și, apoi, chiar de ar fi așa, dacă expresia s-a format în acest fel, dacă s-a impus, dacă este foarte folosită, nu mai e de făcut nimic – una dintre cele mai tari legi ale limbajului este uzul limbii! Dacă întâlnim în textele scrise sau vorbite de o sută de ori cu surle și trâmbițe și niciodată cu surle și tobe, nu mai există nicio îndoială că forma corectă e prima... E foarte veche, din timpuri în care e foarte posibil să nu se fi folosit tobe... În serviciul curților regale, al altor autorități, se afla o mai mare sau mai mică formație de instrumentiști, care fie însoțeau cu muzica lor un alai, fie foloseau sunetele acelor instrumente pentru a atrage atenția mulțimii asupra faptului că vine cineva important sau urmează un anunț important Așadar, consider că intervenția cu intenția de a corecta expresia cu surle și trâmbițe este deplasată și trebuie ștearsă!