Discuție:Ghid pentru structurare

De la dexonline wiki
Sari la navigare Sari la căutare
  • Ne trebuie norme pentru punctuație și majuscule la copierea unui segment din definiție. Punem majusculă? Punem punct final? Dar dacă segmentul include mai multe propoziții?
    • Punem întotdeauna majusculă și punct final. Idem în cazul mai multor propoziții.
  • Când punem etichete și când lăsăm paranteza respectivă?
    • Cred că ar trebui încet-încet să creăm etichete pentru toate parantezele.
  • Vrem să păstrăm abrevieri în unele cazuri? Ex. s.m., s.f., s.n., adj.
    • Da, unele abrevieri sunt foarte frecvente, bine cunoscute, expandarea lor creând disconfort la citire (sunt relativ lungi).
  • Pe primul nivel se pune o definiție cât mai cuprinzătoare, având în vedere atât DEX cât și celelalte surse. Pe nivelul următor se adaugă sensuri restrânse, expresii, exemple etc. etichetate ca atare.
    • [Matei] Eu aş merge pe varianta cu definiţie succintă (explicaţiile mai ample se pot consulta în sursele menţionate). Redactarea unei definiţii cuprinzătoare e anevoioasă (şi subiectivă).
  • Etimologiile se adaugă ca subsens la fiecare sens (dacă sunt diferite) sau ca subsens la sensul principal (dacă e aceeași). Trebuie văzut cum vor fi afișate pe pagina de consultare a lexemului.
  • Lexemele omonime, sensurile (și subsensurile) ar trebui numerotate, altfel trimiterile dintr-o definiție nu mai au sens. V. aalenian. De stabilit modul de numerotare pentru diferitele paliere.
    • Asta creează probleme când trimiterea e la un alt lexem.
    • Ar fi bine dacă s-ar automatiza numerotarea; ușurează munca și reface numerotarea când se mută (sub)sensurile. E posibil? Creează alte probleme cu trimiterile.
    • [cata] cred că partea asta este gata. Avem număr pentru fiecare lexem, precum și mențiuni de genul aalenian[.... Aceste mențiuni duc la un sens anume (ca tooltip, nu ca link, dar asta se poate schimba oricând) și se păstrează în cazul reordonării sensurilor.
  • Unificarea lexemelor MF. [cata, Matei] sunt de acord cu asta
  • Uneori definiția constă dintr-un singur cuvânt, practic un sinonim (vezi antimonit). Atunci mai punem acel cuvânt și în sens? Eu ([cata]) propun să lăsăm sensul gol și să listăm doar sinonimul (și sursele, desigur). [Matei] e de acord.

Funcții noi de implementat:

  • (posibil) Link în pagina de editare pentru selectarea altui lexem, fără a mai trece prin pagina moderatorului.
  • Crearea unor rubrici noi pentru "diminutive" și "augmentative" (similar cu sinonime / antonime).
    • Atenţie! Diminutivele, antonimele, ca de altfel şi variantele, etimologiile, pronunţiile sau modelele de flexiune pot fi valabile doar pentru anumite sensuri. Cum rezolvăm?
  • Adăugarea unui „deținător” al lexemului, pentru ca fiecare să poată vedea lista sa de lexeme, inclusiv cele care i se întorc neavizate de la moderator.
  • Indicarea surselor pentru variante. Trebuie să arătăm cine le atestă, dar prin design variantele nu pot avea sensuri.
  • Rubrică separată pentru etimologii, ca să uşurăm editarea.
  • Crearea unui câmp separat pentru partea de vorbire. Există cazuri de adj. fem. (ex. vectoare), care în prezent sunt încadrate eronat (s.f.).
    • [Matei] Poate ar fi bine ca un lexem să poată avea multiple forme de bază (cu modele de flexiune diferite), ca să evităm crearea de lexeme multiple (eu nu văd rostul unui lexem separat vieţuitoare s.f. pe lângă vieţuitor adj. - având practic acelaşi sens).
    • [cata] Da, trebuie generalizată un pic structura. Tot aici aș include și variantele de accentuare (agríș / ágriș).
    • [cata] Și da, aș separa funcția morfologică (o listă de posibilități) de modelul de flexiune. Avem o mulțime de adjective care sunt și substantive și e absurd să dublăm la toate A(număr)/MF(număr).
    • [cata] Pentru asta ar fi bine să creăm mai multe părți de vorbire, în special pentru adverbe, prepoziții etc. Dacă nicăieri în definiție nu va mai apărea „adverb”, este important ca flexiunea să menționeze asta. [Matei] Mda.
  • Pentru variante de accent, ghidul recomandă să unificăm lexemele și să păstrăm varianta secundară doar în rubrica „pronunții”. Chiar vrem asta? Efectul va fi că se pierd formele flexionare care includ varianta secundară de accent.
  • Trebuie să stabilim ce facem cu definițiile vechi, cele din DE etc.

Observații Cătălin

Structurez lexeme „ușoare” (cu definiții puține și scurte). Menționez ce observ.

  • Unde punem mențiunea tranzitiv / intranzitiv / reflexiv pentru verbe? Momentan am creat etichete, ceea ce este bine pentru că diverse sensuri pot necesita diverse mențiuni. Se poate mai bine?
  • Unde punem grupa verbului (I-IV)? Și cred că asta se poate generaliza la pronume nehotărâte, demonstrative etc.
  • Punem absolut toate sursele la „surse care atestă flexiunea”? Cred că ar fi prea mult zgomot. Poate doar pentru flexiunile mai rare.
  • Ce facem dacă un cuvânt este variantă a altuia, dar unele surse mai vechi îi dau și sensuri? Ex. ținterim este variantă a lui țintirim, dar Șăineanu îi dă și sensuri. Propun să mutăm sensurile la forma de bază (modernă).
  • Ce facem dacă variantele unui cuvânt au registru de folosire? Ex. ciot are variantele (popular) cioată, (rar) ciotur. Deocamdată am să le listez în sensul unic al variantelor, cel care indică sursa.