Diferență între revizuiri ale paginii „Manifestul dexonline”

fără descrierea modificării
Linia 58: Linia 58:
Exact acest lucru se întâmplă cu DEX-ul și cu multe alte opere de referință. Ele sunt produse cu bani publici, dar drepturile de copiere asupra lor sunt cedate, în exclusivitate, unor edituri particulare. Acest fenomen a fost posibil datorită unei atitudini amorale a cercetătorilor [http://www.lingv.ro/ Institutului de Lingvistică]: „uite, noi am lucrat la acest document, ne-am primit salariile pentru el, dar sincer nu ne interesează ce se întâmplă cu el”.
Exact acest lucru se întâmplă cu DEX-ul și cu multe alte opere de referință. Ele sunt produse cu bani publici, dar drepturile de copiere asupra lor sunt cedate, în exclusivitate, unor edituri particulare. Acest fenomen a fost posibil datorită unei atitudini amorale a cercetătorilor [http://www.lingv.ro/ Institutului de Lingvistică]: „uite, noi am lucrat la acest document, ne-am primit salariile pentru el, dar sincer nu ne interesează ce se întâmplă cu el”.


[http://www.acad.ro/ Academia Română] este finanțată în proporție de peste 70% de la bugetul de stat și din fonduri externe nerambursabile<ref>Vezi [[Media:Ax3_37.pdf|Bugetul Academiei Române pe anul 2009]], pagina 7</ref>. În aceste condiții, considerăm firesc ca DEX și orice alte roade ale cercetării Academiei să intre direct în domeniul public, nicidecum ca drepturile de copiere să fie cedate, în exclusivitate, unei edituri comerciale. Aceasta cu atât mai mult cu cât Academia Română are și propria sa editură, Editura Academiei Române, finanțată tot de la bugetul de stat<ref>Vezi [[Media:MO-0617StatutulAR.pdf|Statutul Academiei Române]] publicat în Monitorul Oficial nr. 617/2009, pagina 15, articolul 54(1) și [[Media::MO-0299LegeAR.pdf|Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române]]</ref>.
[http://www.acad.ro/ Academia Română] este finanțată în proporție de peste 70% de la bugetul de stat și din fonduri externe nerambursabile<ref>Vezi [[Media:Ax3_37.pdf|Bugetul Academiei Române pe anul 2009]], pagina 7</ref>. În aceste condiții, considerăm firesc ca DEX și orice alte roade ale cercetării Academiei să intre direct în domeniul public, nicidecum ca drepturile de copiere să fie cedate, în exclusivitate, unei edituri comerciale. Aceasta cu atât mai mult cu cât Academia Română are și propria sa editură, Editura Academiei Române, finanțată tot de la bugetul de stat<ref>Vezi [[Media:MO-0617StatutulAR.pdf|Statutul Academiei Române]] publicat în Monitorul Oficial nr. 617/2009, pagina 15, articolul 54(1) și [[Media:MO-0299LegeAR.pdf|Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române]]</ref>.


Situația Academiei Române și a cercetătorilor săi este una duală, de stăpân și de supus. Ei sunt conducătorii unei generații, cele mai luminate capete în viață ale României, iar cuvântul lor are greutate de lege (literalmente: încercați să dați examenul de bacalaureat fără să vă conformați ultimelor norme ortografice). În același timp însă, ei sunt asemenea compozitorilor de curte: produc opere la cerere, dar nu pentru un împărat, ci pentru o societate care le cere acest lucru și se bazează pe roadele muncii lor. Din acest punct de vedere, se cuvine ca nimeni să nu aibă dreptul de a restricționa copierea lucrărilor rezultate. Ele aparțin societății și domeniul public este singurul loc unde pot fi puse. De altfel, conform [http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/drept-de-autor/legea-dreptului-de-autor.html#c134 legii dreptului de autor] (cap. III, art. 9, lit. b și f) textele normative nu pot beneficia de protecția dreptului de autor, așadar, luând exemplul DOOM2, fie acesta nu reprezintă o normă, fie trebuie să aparțină domeniului public.
Situația Academiei Române și a cercetătorilor săi este una duală, de stăpân și de supus. Ei sunt conducătorii unei generații, cele mai luminate capete în viață ale României, iar cuvântul lor are greutate de lege (literalmente: încercați să dați examenul de bacalaureat fără să vă conformați ultimelor norme ortografice). În același timp însă, ei sunt asemenea compozitorilor de curte: produc opere la cerere, dar nu pentru un împărat, ci pentru o societate care le cere acest lucru și se bazează pe roadele muncii lor. Din acest punct de vedere, se cuvine ca nimeni să nu aibă dreptul de a restricționa copierea lucrărilor rezultate. Ele aparțin societății și domeniul public este singurul loc unde pot fi puse. De altfel, conform [http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/drept-de-autor/legea-dreptului-de-autor.html#c134 legii dreptului de autor] (cap. III, art. 9, lit. b și f) textele normative nu pot beneficia de protecția dreptului de autor, așadar, luând exemplul DOOM2, fie acesta nu reprezintă o normă, fie trebuie să aparțină domeniului public.