Diferență între revizuiri ale paginii „Scrisoare deschisă către Academia Română”

Am ajuns la o concluzie gravă: aceea că, de fapt, abia acum mințim mai vîrtos (lat. virtuosus)! De fapt, cosmetizăm în „latinisme-cu-'''a'''” majoritatea cuvintelor cu '''î''' din limba română, indiferent de proveniență și de vocala lor de origine! Deci, schimbarea operată este la fel de abuzivă ca și cea anterioară din punct de vedere etimologic, fără a avea însă celălalt argument, al '''notării unei realități actuale a limbii: sunetul''' (î), a cărui pronunțare, trebuie să recunoaștem, este mai aproape de (i) decât de (a). Asta abia ne creează convingerea că unificarea notării acestui sunet ar fi venit oricum, în ordinea firească a evoluției spre simplificare a ortografiei românești, mai devreme sau mai tîrziu, indiferent de regimul politic! Sperăm însă că nu se urmărește să se elimine și '''sunetul''' (î)! Pentru că altfel, oricîte semne s-ar inventa pentru el, în urechile unora tot „ciudat” va suna! În orice caz, ca amatori în ale lingvisticii, dar ca utilizatori, beneficiari și... propagandiști voluntari ai limbii române<ref>Jucăm de ani de zile scrabble, de aici și „năravul” de a cerceta cu atenție dicționarul. De altfel, Federația Română de Scrabble a prevăzut pentru anul viitor organizarea unui Festival Mondial de Scrabble în Limba Română!</ref>, vă putem împărtăși din proprie experiență că un modest intelectual român nu are nevoie de mai mult de 15 minute pentru a convinge un modest intelectual francez, de exemplu, de latinitatea românilor &lt;cu (î) cu tot&gt;. Nu știm cît de repede decurge „convertirea” între doi intelectuali de elită, dar presupunem că, logic, ar avea nevoie de și mai puțin timp. Dacă, desigur, cei doi sînt de bună credință. Altfel, două milenii de istorie nu sînt suficiente.

== Cuvinte conținând î interior, după origine ==