Diferență între revizuiri ale paginii „Scrisoare deschisă către Academia Română”

Nu cunoaștem în detaliu argumentele specialiștilor în domeniu împotriva acestei măsuri -- între altele, pentru că nu prea le-am văzut publicate. În dorința de a ne forma o opinie, am întreprins unele cercetări „amatoriste” pe cont (și risc) propriu, utilizînd lucrări mai accesibile publicului larg, dintre cele editate sub egida Academiei Române. Lucrarea la care ne-am oprit este ''Dicționarul Explicativ al Limbii Române'', Institutul de Lingvistică, 1975, supl. ed. 1985.

# am renunțat la o regulă simplă, clară, cu o singură excepție (familia cuvîntului ROMÂN), bazată pe un criteriu unitar și pe o logică la îndemîna oricărui cetățean alfabetizat: aceea prin care litera notează sunetul -- însăși logica ce a condus la inventarea primului alfabet din lume!

Am ajuns la o concluzie gravă: aceea că, de fapt, abia acum mințim mai vîrtos (lat. virtuosus)! De fapt, cosmetizăm în „latinisme-cu-'''a'''” majoritatea cuvintelor cu '''î''' din limba română, indiferent de proveniență și de vocala lor de origine! Deci, schimbarea operată este la fel de abuzivă ca și cea anterioară din punct de vedere etimologic, fără a avea însă celălalt argument, al '''notării unei realități actuale a limbii: sunetul''' (î), a cărui pronunțare, trebuie să recunoaștem, este mai aproape de (i) decât de (a). Asta abia ne creează convingerea că unificarea notării acestui sunet ar fi venit oricum, în ordinea firească a evoluției spre simplificare a ortografiei românești, mai devreme sau mai tîrziu, indiferent de regimul politic! Sperăm însă că nu se urmărește să se elimine și '''sunetul''' (î)! Pentru că altfel, oricîte semne s-ar inventa pentru el, în urechile unora tot „ciudat” va suna! În orice caz, ca amatori în ale lingvisticii, dar ca utilizatori, beneficiari și... propagandiști voluntari ai limbii române<ref>Jucăm de ani de zile scrabble, de aici și „năravul” de a cerceta cu atenție dicționarul. De altfel, Federația Română de Scrabble a prevăzut pentru anul viitor organizarea unui Festival Mondial de Scrabble în Limba Română!</ref>, vă putem împărtăși din proprie experiență că un modest intelectual român nu are nevoie de mai mult de 15 minute pentru a convinge un modest intelectual francez, de exemplu, de latinitatea românilor &lt;cu (î) cu tot&gt;. Nu știm cît de repede decurge „convertirea” între doi intelectuali de elită, dar presupunem că, logic, ar avea nevoie de și mai puțin timp. Dacă, desigur, cei doi sînt de bună credință. Altfel, două milenii de istorie nu sînt suficiente.

De altfel, dacă noi mergem neapărat pe ideea ca '''străinii să vadă altceva''' decît vedem noi în forma scrisă a unui cuvînt românesc, atunci propunem extinderea acestui sistem dual -- juma' / juma' -- și la (celel)alte vocale. Am putea deci (re)inventa, (ă) din I, (i) din U etc. Astfel, în loc de CĂPĂTÎI (din lat. capitaneum), am scrie: CĂPITÂU. Gîndiți-vă numai, înainte de a vă enerva, ce avantaj extraordinar prezintă sistemul: noi vom citi numai semnele diacritice, ignorînd vocalele de dedesupt, iar străinii curioși să ne cerceteze înscrisurile vor citi numai literele, ignorînd cu totul ciudatele noastre „accente” (cum de altfel se și întîmplă) și convingîndu-se de... Dumnezeu știe ce: de exemplu, că nu știm să scriem corect cuvîntul franțuzesc capitaux!

Lăsînd gluma, ar fi mai bine să privim puțin cifrele din tabelul de mai sus. Chiar dacă ne referim numai la cuvintele cu '''î''' de proveniență latină ('''cam 22% din total''', după opinia noastră), tot am avea un raport aproximativ unitar: practic, pentru fiecare caz de „restaurare” am avea unul de „alterare”, de îndepărtare de la forma cuvîntului de origine -- de data aceasta, fără justificare!

== Cuvinte conținând î interior, după origine ==