Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Rodica Zafiu/Decât o negație”

m
fără descrierea modificării
m
m
Linia 8: Linia 8:


Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv – ''nu are decât o problemă, nu vin decât ei'' etc. – a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele ''numai'' și ''doar''. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea '''''doar – decât''''' a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul ''doar am așteptat aici'' construindu-se și ''decât am așteptat aici''.  
Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv – ''nu are decât o problemă, nu vin decât ei'' etc. – a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele ''numai'' și ''doar''. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea '''''doar – decât''''' a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul ''doar am așteptat aici'' construindu-se și ''decât am așteptat aici''.  
Pentru a înțelege situația actuală, e însă important să cunoaștem și istoria construcției. ''Decât'' a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție – ''nu are altceva decât mere'' – se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: ''nu are decât mere''. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud Dicționarul limbii române – DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive sunt atestate, în dicționarul tezaur, prin exemple foarte târzii, din secolul al XIX-lea. În lipsa unor cercetări detaliate, putem presupune fie o evoluție internă, care să fi fixat elipsa, fie un calc după structura franceză similară ''ne... que'' („Il ne boit que du lait” – „nu bea decât lapte”). Apariția târzie a construcției, în secolul al XIX-lea, ar susține ipoteza calcului; e totuși posibil să existe și exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicționar și care să ateste evoluția internă. În limba veche și în cea populară mai există o construcție, în care decât este adversativ (având valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): „Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea den sineațe” (M. Costin). ''Decât'' adversativ are altă valoare decât cel restrictiv plasat în fața unei propoziții, dar între opoziție și restricție există o evidentă legătură.  
Pentru a înțelege situația actuală, e însă important să cunoaștem și istoria construcției. ''Decât'' a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție – ''nu are altceva decât mere'' – se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: ''nu are decât mere''. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud Dicționarul limbii române – DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive sunt atestate, în dicționarul tezaur, prin exemple foarte târzii, din secolul al XIX-lea. În lipsa unor cercetări detaliate, putem presupune fie o evoluție internă, care să fi fixat elipsa, fie un calc după structura franceză similară ''ne... que'' („Il ne boit que du lait” – „nu bea decât lapte”). Apariția târzie a construcției, în secolul al XIX-lea, ar susține ipoteza calcului; e totuși posibil să existe și exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicționar și care să ateste evoluția internă. În limba veche și în cea populară mai există o construcție, în care decât este adversativ (având valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): „Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea den sineațe” (M. Costin). ''Decât'' adversativ are altă valoare decât cel restrictiv plasat în fața unei propoziții, dar între opoziție și restricție există o evidentă legătură.  


1.455 de modificări