Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Punctuație/Punctuația”

m
→‎Punctul: Adăugare informații
m (fix)
m (→‎Punctul: Adăugare informații)
Linia 1: Linia 1:
__TOC__
__TOC__


Punctuația este un sistem de semne grafice convenționale (semnele de punctuație) care au rolul de organizare sintagmatică a enunțurilor (adică de a despărți unitățile sintactice după raporturile stabilite între părți de propoziție, propoziții și fraze șamd) și de a atrage atenția asupra prozodiei și a intonației corespunzătoare diverselor tipuri de propoziții. Punctuația poate constitui un indiciu de lectură a textelor scrise. Semnele de punctuație corespund intonației și pauzei din vorbire; totuși între ele neexistând o corespondență perfectă. Prozodia enunțurilor este redată numai parțial prin punctuație, care nu reflectă și intensitatea rostirii, lungirea sunetelor, ritmul, debitul vorbirii etc.
Punctuația este un sistem de semne grafice convenționale (semnele de punctuație) care au rolul de organizare sintagmatică a enunțurilor (adică de a despărți unitățile sintactice după raporturile stabilite între părți de propoziție, propoziții și fraze șamd) și de a atrage atenția asupra prozodiei și a intonației corespunzătoare diverselor tipuri de propoziții. Punctuația poate constitui un indiciu de lectură a textelor scrise. Semnele de punctuație corespund intonației și pauzei din vorbire; totuși între ele neexistînd o corespondență perfectă. Prozodia enunțurilor este redată numai parțial prin punctuație, care nu reflectă și intensitatea rostirii, lungirea sunetelor, ritmul, debitul vorbirii etc.


Deoarece nu există întotdeauna o demarcație clară între semnele ortografice și cele de punctuație, se impune tratarea și discutarea acestora în paralel.
Deoarece nu există întotdeauna o demarcație clară între semnele ortografice și cele de punctuație, se impune tratarea și discutarea acestora în paralel.
Linia 25: Linia 25:


== Scurtă istorie a punctuației ==
== Scurtă istorie a punctuației ==
=== Evoluția semnelor de punctuație ===


Imediat după apariția alfabetului textele scrise nu conțineau spații între cuvinte, cel mai probabil datorită influenței scrierilor hieroglifice, unde nu exista această necesitate (fiecare glifă reprezenta un concept, practic „cuvîntul” era o propoziție. De aceea, este firesc faptul că, la început, semnele de punctuație au fost folosite pentru a marca limitele dintre cuvinte. Le întîlnim cu această valoare în documente epigrafice foarte vechi. Pe tablele eugubine (table de bronz, datînd aproximativ din secolul al VIII-lea î.e.n., găsite în localitatea Eugubio din Italia), în partea scrisă cu caractere etrusce fiecare cuvînt este urmat de două puncte (''':'''). În partea, scrisă cu caractere latine, cuvintele sînt despărțite prin punct ('''.'''). Cel mai vechi document care utilizează semne ortografice este stela lui Meșa (secolul al IX-lea î.e.n.), care conține puncte ('''.''') pentru despărțirea cuvintelor și linii orizontale ('''-''') pentru delimitarea secțiunilor textului.
Imediat după apariția alfabetului textele scrise nu conțineau spații între cuvinte, cel mai probabil datorită influenței scrierilor hieroglifice, unde nu exista această necesitate (fiecare glifă reprezenta un concept, practic „cuvîntul” era o propoziție. De aceea, este firesc faptul că, la început, semnele de punctuație au fost folosite pentru a marca limitele dintre cuvinte. Le întîlnim cu această valoare în documente epigrafice foarte vechi. Pe tablele eugubine (table de bronz, datînd aproximativ din secolul al VIII-lea î.e.n., găsite în localitatea Eugubio din Italia), în partea scrisă cu caractere etrusce fiecare cuvînt este urmat de două puncte (''':'''). În partea, scrisă cu caractere latine, cuvintele sînt despărțite prin punct ('''.'''). Cel mai vechi document care utilizează semne ortografice este stela lui Meșa (secolul al IX-lea î.e.n.), care conține puncte ('''.''') pentru despărțirea cuvintelor și linii orizontale ('''-''') pentru delimitarea secțiunilor textului.
Linia 37: Linia 39:


Primele manuscrise care au semne de punctuație datează aproximativ din secolul al VIII-lea e.n. În secolul al VIII-lea e.n. a început să fie folosit spațiul ca delimitator de cuvinte. Semnele de punctuație au continuat însă să fie foarte variate, atît ca formă, cît și ca întrebuințare.
Primele manuscrise care au semne de punctuație datează aproximativ din secolul al VIII-lea e.n. În secolul al VIII-lea e.n. a început să fie folosit spațiul ca delimitator de cuvinte. Semnele de punctuație au continuat însă să fie foarte variate, atît ca formă, cît și ca întrebuințare.
Abia odată cu descoperirea tiparului s-a născut punctuația modernă, cu semnele pe care le folosim și azi: punctul, virgula, punctul și virgula, semnul întrebării și semnul exclamării. Aceste semne s-au generalizat în scrierea tuturor limbilor, cu cîteva excepții. De pildă, în texte scrise în limba greacă veche și modernă, se folosesc, între altele, următoarele semne: ''punctul superior'' ('''•'''), care are valoare de punct și virgulă sau de două puncte, și punctul și virgula, care corespunde semnului întrebării din sistemul nostru.
Abia odată cu descoperirea tiparului s-a născut punctuația modernă, cu semnele pe care le folosim și azi: punctul, virgula, punctul și virgula, semnul întrebării și semnul exclamării. Aceste semne s-au generalizat în scrierea tuturor limbilor, cu cîteva excepții. De pildă, în texte scrise în limba greacă veche și modernă, se folosesc, între altele, următoarele semne: ''punctul superior'' ('''•'''), care are valoare de punct și virgulă sau de două puncte, și punctul și virgula (''';'''), care corespunde semnului întrebării din sistemul nostru.
 
=== Istoria semnelor ===
 
==== Punctul ====
 
Ca și în alte scrieri, cel dintîi semn de punctuație folosit în scrisul românesc este punctul. El apare în cele mai vechi texte scrise la noi cu chirilice, atît în limba slavă, cît și în românește. La început, punctul nu marca numai sfîrșitul de frază, ci separa și propozițiile din interiorul unei fraze, uneori chiar grupuri de cuvinte și cuvinte izolate.
 
==== Virgula ====


Virgula apare sporadic, cu funcțiunea pe care o are astăzi, din secolul al XVI-lea, confundîndu-se însă uneori cu punctul.


Ca și în alte scrieri, cel dintîi semn de punctuație folosit în scrisul românesc este punctul. El apare în cele mai vechi texte scrise la noi cu chirilice, atît în limba slavă, cît și în românește.
==== Semnul întrebării ====


La început, punctul nu marca numai sfîrșitul de frază, ci separa și propozițiile din interiorul unei fraze, uneori chiar grupuri de cuvinte și cuvinte izolate. Virgula apare sporadic, cu funcțiunea pe care o are astăzi, din secolul al XVI-lea, confundîndu-se însă uneori cu punctul.
Tot în secolul al XVI-lea începe să apară, după modelul scrierii grecești, semnul întrebării redat prin punct și virgulă. Această particularitate stăruie pînă în pragul secolului al XVIII-lea, dar între timp, încă din secolu al XVII-lea, se introduce și semnul întrebării asemănător cu cel de astăzi. în unele tipărituri, cele două semne de întrebare alternează.
Tot în secolul al XVI-lea începe să apară, după modelul scrierii grecești, semnul întrebării redat prin punct și virgulă. Această particularitate stăruie pînă în pragul secolului al XVIII-lea, dar între timp, încă din secolu al XVII-lea, se introduce și semnul întrebării asemănător cu cel de astăzi. în unele tipărituri, cele două semne de întrebare alternează.


Faptul că semnul întrebării se pune abia la sfîrșitul propozițiilor și al frazelor interogative creează dificultăți pentru cititor. Cînd cineva își exprimă gîndurile în scris, sensul interogativ al construcției este prezent în mintea lui încă de la începutul propoziției sau al frazei. Situația se schimbă însă cînd altcineva citește această construcție. Pentru a remedia acest neajuns, în scrierea spaniolă, în afară de semnul întrebării pus la sfîrșitul propozițiilor și al frazelor interogative, se pune unul și la început, de astă dată în poziție răsturnată ('''¿'''). Același lucru se întîmplă și cu semnul exclamării. Şi în scrierea noastră semnul întrebării înainte de propozițiile interogative apare sporadic în cîteva texte din secolul al XX-lea, ca urmare a influenței spaniole.
Faptul că semnul întrebării se pune în scris abia la sfîrșitul propozițiilor și al frazelor interogative creează dificultăți pentru cititor, deși pentru autorul comunicării caracterul enunțiativ este clar încă de la începutul propoziției. Pentru a remedia acest neajuns, în scrierea spaniolă, în afară de semnul întrebării pus la sfîrșitul propozițiilor și al frazelor interogative, se pune unul și la început, de astă dată în poziție răsturnată ('''¿''') – ''¿Qué hora es?”''. Şi în scrierea noastră semnul întrebării înainte de propozițiile interogative apare sporadic în cîteva texte din secolul al XX-lea, ca urmare a influenței spaniole.
 
==== Semnul exclamării ====
 
Același lucru se întîmplă și cu semnul exclamării ().
 
==== Două puncte ====


Două puncte încep să apară în secolul al XVII-lea, fie pentru a anunța o citare, fie pentru a introduce o înșirare sau o explicație.
Două puncte încep să apară în secolul al XVII-lea, fie pentru a anunța o citare, fie pentru a introduce o înșirare sau o explicație.
Linia 83: Linia 98:
Creangă</blockquote>
Creangă</blockquote>


=== Reguli de folosire ===
=== Reguli de folosire (ca semn de punctuație) ===
 
==== Cînd se folosește punctul ====


'''1.''' La sfîrșitul unei propoziții enunțiative propriu-zise sau al unei fraze alcătuite din propoziții enunțiative propriu-zise care se găsesc în raport de coordonare sau de subordonare.
'''1.''' La sfîrșitul unei propoziții enunțiative propriu-zise sau al unei fraze alcătuite din propoziții enunțiative propriu-zise care se găsesc în raport de coordonare sau de subordonare.
Linia 120: Linia 137:
Conachi</blockquote>
Conachi</blockquote>


'''5.''' La sfîrșitul unei propoziții enunțiative imperative sau al unei fraze dependente de o enunțiativă imperativă, cînd acestea sînt rostite pe un ton liniștit, care le atenuează caracterul imperativ.
'''5.''' La sfîrșitul unei propoziții enunțiative imperative sau al unei fraze dependente de o enunțiativă imperativă, cînd acestea sînt rostite pe un ton neutru sau liniștit, care le atenuează caracterul imperativ.
 
<blockquote>''Urcaţi în vîrfuri de catarg''
''Şi puneţi steagul de plecare [.]'' <br/>
Macedonski</blockquote>


<blockquote>''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean[.]'' <br/>  
<blockquote>''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean[.]'' <br/>  
Linia 131: Linia 152:
Eminescu</blockquote>
Eminescu</blockquote>


'''6.''' La sfîrșitul unei propoziții interogative indirecte.
'''6.''' La sfîrşitul unei fraze alcătuite dintr-o propo­ziţie exclamativă urmată de propoziţii subordonate — întrucît pînă la sfîrşitul frazei tonul exclamativ se pierde.
 
<blockquote>''Ce n-aş fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învîrtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ne în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecţia curgea mai repede sau mai pe gîndite [.]'' <br/>
Delavrancea</blockquote>
 
'''7.''' La sfîrșitul unei propoziții interogative indirecte.


<blockquote>''Tata a întrebat însă cîte exemplare vom trage.''<br/>  
<blockquote>''Tata a întrebat însă cîte exemplare vom trage.''<br/>  
Camil Petrescu</blockquote>
Camil Petrescu</blockquote>
==== Cînd nu se folosește punctul ====
'''1.''' Prin tradiție nu se pune punct după titlu (inclusiv cele de cărţi, de opere literare, muzicale)
<blockquote>''
</blockquote>
<blockquote>''
</blockquote>
: '''Excepție''': Dacă titlul este format din mai multe unități independente se poate pune punct în interior.
'''2.''' Nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvîntări etc.);


=== Observații ===  
=== Observații ===  
Linia 142: Linia 182:
## cînd în paranteză se află un grup de cuvinte care nu formează o propoziție independentă, punctul se pune după paranteză;
## cînd în paranteză se află un grup de cuvinte care nu formează o propoziție independentă, punctul se pune după paranteză;
## cînd în paranteză se află o propoziție independentă sau o frază, punctul se pune în interiorul parantezei.
## cînd în paranteză se află o propoziție independentă sau o frază, punctul se pune în interiorul parantezei.
=== Punctul ca semn ortografic ===




1.455 de modificări