Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?”

Linia 32: Linia 32:
În toate celelalte situații se scrie ''ia'', atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''baia'' (''baie'', ''băieș''), ''băiat'' (''băieți'', ''băiețaș''), ''boia'' (''boiele''), ''bruia'' (''bruiez''), ''constituia'' (''constituie''), ''faianță'' (''faiențar''), ''femeia'' (''femeie''), ''foaia'' (''foaie''), ''foia'' și ''foiască'' (''foiesc''), ''îndoia'' și ''îndoiască'' (''îndoiesc''), ''îndoială'' (''îndoieli''), ''întemeia'' și ''întemeiază'' (''întemeiez''), ''lămîia'' (''lămîie''), ''nuia'' (''nuiele''), ''rambleia'' (''rambleiere''), ''tăia'' (''taie''), ''toiag'' (''toiege''), ''trăia'' și ''trăiască'' (''trăiesc''), ''trebuia'' (''trebuie'') etc., cît și atunci cînd nu există această alternanță: ''aia'', ''baiaderă'', ''caiac'', ''loial'', ''naiadă'', ''paiantă'', ''paiață'', ''raia'', ''voiaj'', ''zaiafet'' etc.
În toate celelalte situații se scrie ''ia'', atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''baia'' (''baie'', ''băieș''), ''băiat'' (''băieți'', ''băiețaș''), ''boia'' (''boiele''), ''bruia'' (''bruiez''), ''constituia'' (''constituie''), ''faianță'' (''faiențar''), ''femeia'' (''femeie''), ''foaia'' (''foaie''), ''foia'' și ''foiască'' (''foiesc''), ''îndoia'' și ''îndoiască'' (''îndoiesc''), ''îndoială'' (''îndoieli''), ''întemeia'' și ''întemeiază'' (''întemeiez''), ''lămîia'' (''lămîie''), ''nuia'' (''nuiele''), ''rambleia'' (''rambleiere''), ''tăia'' (''taie''), ''toiag'' (''toiege''), ''trăia'' și ''trăiască'' (''trăiesc''), ''trebuia'' (''trebuie'') etc., cît și atunci cînd nu există această alternanță: ''aia'', ''baiaderă'', ''caiac'', ''loial'', ''naiadă'', ''paiantă'', ''paiață'', ''raia'', ''voiaj'', ''zaiafet'' etc.


Scrierea deosebește astfel formele omofone de genuri și numere diferite ale unor pronume demonstrative: ''aceea'' f. sg. — ''aceia'' m. pl. (ambele pronunțate [ačeĭa]) și ''aceeași'' f. sg. — ''aceiași'' m. pl. (ambele pronunțate [ačeǐași]).  
Scrierea deosebește astfel formele omofone de genuri și numere diferite ale unor pronume demonstrative: ''aceea'' f. sg. — ''aceia'' m. pl. (ambele pronunțate [ačeĭa]) și ''aceeași'' f. sg. — ''aceiași'' m. pl. (ambele pronunțate [ačeǐaș<sup>i</sup>]). Forma de genitiv-dativ singular feminin a acestor pronume se scrie cu ''ia'': ''aceleia ''(< ''acelei'') și ''aceleiași'' (nu ''aceleeași'').


În numele proprii de persoane, se scrie ''ia'' în ''Aglaia'', ''Maia'', ''Stoian'', ''Traian'', ''Zoia'', dar ''ea'' în ''Andreea'', ''Doroteea'', ''Filofteea'', ''Medeea'', ''Salomeea'', ca și în denumirea constelației ''Casiopeea''.


''Aglaia'' și ''Zoia'' au și variante paralele în ''-e''; vezi '''IV'''.


În toponimele românești se scrie ''ia'': ''Deia'', ''Gătaia'', ''Gheboaia'', ''Sinaia'', ''Strehaia''. Se scrie ''ea'' în toponimele străine ''Coreea'', ''Crimeea'', ''Guineea ''(și în derivatele lor: ''coreean'' etc.).


Unele structuri morfologice impun scrierea cu ''ia ''după vocală; în general, este vorba de adăugarea lui ''a'' la teme în [ĭ]:


— formele articulate cu -''a'' ale substantivelor și adjectivelor feminine cu tema în [ǐ], scris ''i'': ''femeie'' — ''femeia'', ''joi'' — ''joia'', ''verzuie'' — ''verzuia''; cf. și prepoziția ''înapoia'' < adv. ''înapoi'';


— forma de feminin a numeralului ordinal corespunzător cardinalului ''trei'': ''treia'' și ordinalului masculin ''întîi'': ''întîia ''(folosit corect în antepunere);


— formele cu -''a'' ale pronumelor terminate în [ĭ]: ''aceia'' m. pl. < ''acei'', ''acesteia'' < ''acestei'', ''aceluia'' < ''acelui'', ''altuia'' < ''altui'', ''căreia'' < ''cărei'';


— verbele formate cu sufixul -''a'' de la teme în [ĭ]: ''descuia'', ''îmbăia'', ''înapoia'', ''întemeia'', ''scînteia ''etc.;


— sufixul imperfectului la toate verbele de conjugarea a IV-a cu infinitivul în vocală (alta decît ''i'') + -''i'' (''mormăia'', ''roia'', ''sleia'', ''sîsîia'', ''suia'') și cel egal cu sufixul infinitivului la verbele de conjugarea I cu vocală + [ĭa] (categoria precedentă + altele ca ''muia'', ''tăia'');


— desinența de indicativ prezent 3 sg. și pl. și de imperativ 2 sg. la toate verbele (de conjugarea I) cu tema în [ĭ]: ''încleiază'', ''întemeiază'';


— desinența de conjunctiv prezent 3 sg. și pl. la toate verbele (de conjugarea a IV-a) terminate la infinitiv în vocală (alta decît ''i'') + ''i'': ''bănuiască'', ''hîiască'', ''îndoiască'', ''poleiască'', ''trăiască'' etc.;


— varianta sufixelor ''-eală'', ''-easă'', ''-ean'' la substantivele cu tema în [ĭ]: ''îndoială'', ''mîrîială'', ''poleială'', ''tencuială''; ''crăiasă''; ''Joian'', ''țuțuian'', ''vasluian'';


— forma de feminin singular a variantei sufixelor ''-esc'', ''-eț'' la toate adjectivele cu tema în [ĭ]: ''ciocoiască'', ''crăiască'', ''femeiască''; ''lunguiață'', ''mălăiață''.


Forma de genitiv-dativ singular feminin a acestor pronume se scrie cu ''ia'': ''aceleia ''(< ''acelei'') și ''aceleiași ''(nu ''aceleeași'').




În numele proprii de persoane, se scrie ''ia ''în ''Aglaia'', ''Maia'', ''Stoian'', ''Traian'', ''Zoia'', dar ''ea ''în ''Andreea'', ''Doroteea'', ''Filofteea'', ''Medeea'', ''Salomeea'', ca și în denumirea constelației ''Casiopeea''.




''Aglaia ''și ''Zoia ''au și variante paralele în ''-e''; vezi IV.




În toponimele românești se scrie ''ia'': ''Deia'', ''Gătaia'', ''Gheboaia'', ''Sinaia'', ''Strehaia''. Se scrie ''ea ''în toponimele străine ''Coreea'', ''Crimeea'', ''Guineea ''(și în derivatele lor: ''coreean ''etc.).


Unele structuri morfologice impun scrierea cu ''ia ''după vocală;


în general, este vorba de adăugarea lui ''a ''la teme în [í]:


— formele articulate cu -''a ''ale substantivelor și adjectivelor feminine cu tema în [í], scris ''i'': ''femeie ''— ''femeia'', ''joi ''— ''joia'', ''verzuie ''— ''verzuia''; cf. și prepoziția ''înapoia ''< adv. ''înapoi'';


— forma de feminin a numeralului ordinal corespunzător cardinalului ''trei'': ''treia ''și ordinalului masculin ''întîi'': ''întîia ''(folosit corect în antepunere);— formele cu -''a ''ale pronumelor terminate în [í]: ''aceia ''m. pl.


< ''acei'', ''acesteia ''< ''acestei'', ''aceluia ''< ''acelui'', ''altuia ''< ''altui'', ''căreia''
< ''cărei'';
— verbele formate cu sufixul -''a ''de la teme în [í]: ''descuia'',
''îmbăia'', ''înapoia'', ''întemeia'', ''scînteia ''etc.;
— sufixul imperfectului la toate verbele de conjugarea a IV-a cu infinitivul în vocală (alta decît ''i'') + -''i ''(''mormăia'', ''roia'', ''sleia'', ''sîsîia'', ''suia'') și cel egal cu sufixul infinitivului la verbele de conjugarea I cu vocală + [ía] (categoria precedentă + altele ca ''muia'', ''tăia'');
— desinența de indicativ prezent 3 sg. și pl. și de imperativ
2 sg. la toate verbele (de conjugarea I) cu tema în [í]: ''încleiaz''ă,
''întemeiaz''ă;
— desinența de conjunctiv prezent 3 sg. și pl. la toate verbele (de conjugarea a IV-a) terminate la infinitiv în vocală (alta decît ''i'') + ''i'': ''bănuiasc''ă, ''hîiasc''ă, ''îndoiasc''ă, ''poleiasc''ă, ''trăiasc''ă etc.;
— varianta sufixelor -''eal''ă, ''-eas''ă, ''-ean ''la substantivele cu tema în [í]: ''îndoial''ă, ''mîrîial''ă, ''poleial''ă, ''tencuial''ă; ''crăias''ă; ''Joian'', ț''uțuian'', ''vasluian'';
— forma de feminin singular a variantei sufixelor ''-esc'', ''-e''ț la toate adjectivele cu tema în [í]: ''ciocoiasc''ă, ''crăiasc''ă, ''femeiasc''ă; ''lunguia''ță, ''mălăia''ță.


3. După consoane scrierea cu ''ea ''sau ''ia ''are reguli diferite în funcție de natura consoanei precedente.
3. După consoane scrierea cu ''ea ''sau ''ia ''are reguli diferite în funcție de natura consoanei precedente.
Lingviști
346 de modificări