Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?”

Linia 82: Linia 82:
'''b'''. După consoanele prepalatale ''j'', ''ș'' singurul diftong posibil în limba literară este [ḙa], care se scrie ''ea'' și alternează cu ''e'': ''aranjează'' (''aranjez''), ''clujean'' (''clujeni''), ''îngrijească'' (''îngrijește''), ''oblojeală'' (''oblojeli''), ''vitejească'' (''vitejesc''), ''afișează'' (''afișez''), ''ieșean'' (''ieșeni''), ''sfîrșească'' (''sfîrșește''), ''greșeală'' (''greșeli''), ''strămoșească'' (''strămoșesc'') etc.
'''b'''. După consoanele prepalatale ''j'', ''ș'' singurul diftong posibil în limba literară este [ḙa], care se scrie ''ea'' și alternează cu ''e'': ''aranjează'' (''aranjez''), ''clujean'' (''clujeni''), ''îngrijească'' (''îngrijește''), ''oblojeală'' (''oblojeli''), ''vitejească'' (''vitejesc''), ''afișează'' (''afișez''), ''ieșean'' (''ieșeni''), ''sfîrșească'' (''sfîrșește''), ''greșeală'' (''greșeli''), ''strămoșească'' (''strămoșesc'') etc.


Vezi și '''I 4'''.


Orice ''ia'' după ''j'', ''ș'' notează în scrierea corectă hiatul [i-a]: ''jian'', ''șiac''.


'''c.''' După consoanele labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v'') diftongii [ḙa] și [ĭa] se disting în pronunțarea literară.


Se pronunță și se scrie ''ea'' cînd există alternanță cu ''e'': ''beat'' (''beți''), ''stropească'' (''stropesc''), ''vulpea'' (''vulpe''), ''lumea'' (''lume''), ''meargă'' (''merge''), ''cafea'' (''cafele'', ''cafegiu''), ''veac'' (''veci'', ''vecie''), ''avea'' (''avem'', ''avere'') etc. și în sufixe care își mențin aspectul avut după alte consoane: ''drumeag''.


Se pronunță și se scrie ''ia'' în toate celelalte situații, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''biată'' (''biet''), ''obială'' (''obiele''), ''piaptănă'' (''pieptene''), ''piață'' (''piețe''), ''mia'' (pl. ''miele''; m. ''miel''), ''fiare'' (''fier''), ''viață'' (''vieți'', ''viețui''), cît și cînd nu există forme alternante: ''abia'', ''fiară''.


Vezi și '''I 4'''.
Limba literară deosebește astfel, în pronunțare și în scriere, cuvinte paronime ca ''beată'' (< ''beat'') și ''biată'' (< ''biet''), ''mea'' (< ''meu'') și ''mia'' (< ''miel'').
 
Orice ''ia'' după ''j'', ș notează în scrierea corectă hiatul [i-a]: ''jian'', ș''iac''.
 
c. După consoanele labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v'') diftongii [óa] și [ía] se disting în pronunțarea literară.
 
Se pronunță și se scrie ''ea ''cînd există alternanță cu ''e'': ''beat ''(''beți''), ''stropeasc''ă (''stropesc''), ''vulpea ''(''vulpe''), ''lumea ''(''lume''), ''mearg''ă (''merge''), ''cafea ''(''cafele'', ''cafegiu''), ''veac ''(''veci'', ''vecie''), ''avea ''(''avem'', ''avere'') etc. și în sufixe care își mențin aspectul avut după alte consoane: ''drumeag''.


Se pronunță și se scrie ''ia ''în toate celelalte situații, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''biat''ă (''biet''), ''obial''ă (''obiele''), ''piaptăn''ă (''pieptene''), ''pia''ță (''piețe''), ''mia ''(pl. ''miele''; m. ''miel''), ''fiare ''(''fier''), ''via''ță
'''d.''' După consoanele palatale [ḱ], [ǵ], scrise ''ch'', ''gh'' + ''e'' sau ''i'' ca literă ajutătoare, se pronunță vocala [a].


(''vieți'', ''viețui''), cît și cînd nu există forme alternante: ''abia'', ''fiar''ă.
Se scrie ''ea'' cînd există alternanță cu ''e'': ''cheag'' (''închega''), ''cheamă'' (''chem'', ''chema''), ''deșucheat'' (''deșuchetură''), ''marchează'' (''marchez''), ''ochească'' (''ochesc''), ''scheaun'' (''scheuna''), ''strechea'' (''streche''), ''urechea'' (''ureche'', ''urechez''), ''vechea'' (''veche''), ''agheasmă'' (''aghesmui''), ''gheară'' (''gheruță''), ''gheată'' (''ghete''), ''gheață'' (''ghețuri'', ''ghețar'') și ''îngheață'' (''îngheța''), ''jgheab'' (''înjgheba''), ''leghea'' (''leghe''), ''lighean ''(''lighene''), ''tejghea'' (''tejghele''), ''veghea'' (''veghe'', ''veghez''), ''zbughească'' (''zbughesc'').


Se scrie ''ia'' cînd nu există forme alternante: ''chiabur'', ''chiar'', ''unchiaș'', ''ghiaur'', ''maghiar''.


Limba literară deosebește astfel, în pronunțare și în scriere, cuvinte paronime ca ''beat''ă (< ''beat'') și ''biat''ă (< ''biet''), ''mea ''(< ''meu'') și ''mia ''(< ''miel'').
'''e.''' După consoanele prepalatale [č], [ğ], scrise ''c'', ''g'' + ''e'' sau ''i'' ca literă ajutătoare, se pronunță vocala [a].


În majoritatea cuvintelor se scrie ''ea'' indiferent dacă există alternanță cu ''e'': ''acea'' (''acelei''), ''briceag'' (''bricege''), ''ceapă'' (''cepe''), ''ceas'' (''cesuc''), ''ducea'' (''duce''), ''muncească'' (''muncește''), ''preceadă'' (''precedă''), ''tăcea'' (''tăcem'', ''tăcere''), ''zecea'' (''zece''), ''amăgească'' (''amăgește''), ''dobrogean'' (''dobrogeni''), ''fugea'' (''fuge''), ''geam'' (''gemuleț''), ''geană'' (''gene''), ''geantă'' (''genți''), ''mingea'' (''minge'') etc. sau dacă nu există alternanță: ''ceam'', ''ceaun'', ''gealat'', ''geamantan'', ''geamie'', ''harcea-parcea'', inclusiv în cuvinte cu tema terminată în ''i'': ''aicea'' (''aici''), ''atuncea'' (''atunci''), ''cincea'' (''cinci''), ''douăzecea'' (''douăzeci'').


d. După consoanele palatale [ë], [ĺ], scrise ''ch'', ''gh + e ''sau ''i ''ca literă ajutătoare, se pronunță vocala [a].
Nu se face deosebire deci între numeralul ordinal feminin corespunzător cardinalului ''zece'' (''zecea'') și termenul final al ordinalelor feminine corespunzătoare cardinalelor compuse cu ''zeci'' (''douăzecea'').


Se scrie ''ea ''cînd există alternanță cu ''e'': ''cheag ''(''închega''), ''cheam''ă (''chem'', ''chema''), ''deșucheat ''(''deșuchetur''ă), ''marcheaz''ă (''marchez''), ''ocheasc''ă (''ochesc''), ''scheaun ''(''scheuna''), ''strechea ''(''streche''), ''urechea ''(''ureche'', ''urechez''), ''vechea ''(''veche''), ''agheasm''ă (''aghesmui''), ''ghear''ă (''gheru''ță), ''gheat''ă (''ghete''), ''ghea''ță (''ghețuri'', ''ghețar'') și ''înghea''ță (''îngheța''), ''jgheab ''(''înjgheba''), ''leghea ''(''leghe''), ''lighean ''(''lighene''), ''tejghea ''(''tejghele''), ''veghea ''(''veghe'', ''veghez''), ''zbugheasc''ă (''zbughesc'').


Se scrie ''ia ''cînd nu există forme alternante: ''chiabur'', ''chiar'',


''unchia''ș, ''ghiaur'', ''maghiar''.


e. După consoanele prepalatale [č], [ę], scrise ''c'', ''g + e ''sau ''i ''ca literă ajutătoare, se pronunță vocala [a].@4@




În majoritatea cuvintelor se scrie ''ea ''indiferent dacă există alternanță cu ''e'': ''acea ''(''acelei''), ''briceag ''(''bricege''), ''ceap''ă (''cepe''), ''ceas ''(''cesuc''), ''ducea ''(''duce''), ''munceasc''ă (''muncește''), ''precead''ă (''preced''ă), ''tăcea ''(''tăcem'', ''tăcere''), ''zecea ''(''zece''), ''amăgeasc''ă (''amăgește''), ''dobrogean ''(''dobrogeni''), ''fugea ''(''fuge''), ''geam ''(''gemule''ț), ''gean''ă (''gene''), ''geant''ă (''genți''), ''mingea ''(''minge'') etc. sau dacă nu există alternanță: ''ceam'', ''ceaun'', ''gealat'', ''geamantan'', ''geamie'', ''harcea-parcea'', inclusiv în cuvinte cu tema terminată în ''i'': ''aicea ''(''aici''), ''atuncea ''(''atunci''), ''cincea ''(''cinci''), ''douăzecea ''(''douăzeci'').




Nu se face deosebire deci între numeralul ordinal feminin corespunzător cardinalului ''zece ''(''zecea'') și termenul final al ordinalelor feminine corespunzătoare cardinalelor compuse cu ''zeci ''(''douăzecea'').




Lingviști
346 de modificări