Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Punctuație/Apostroful”

m
fără descrierea modificării
m
Linia 17: Linia 17:
În limba literară, apostroful:
În limba literară, apostroful:


''1.'' marchează, mai ales în stilul publicistic, în indicarea anilor calendaristici, absenţa accidentală a primei sau a primelor două cifre: '''''[']918''''', '''''[']89'''''; În construcţiile cu prefixe de tipul '''''ante-[']89''''', '''''post-[']89''''', cratima precedă obligatoriu apostroful.
'''1.''' marchează, mai ales în stilul publicistic, în indicarea anilor calendaristici, absenţa accidentală a primei sau a primelor două cifre: '''''[']918''''', '''''[']89'''''; În construcţiile cu prefixe de tipul '''''ante-[']89''''', '''''post-[']89''''', cratima precedă obligatoriu apostroful.


''2.'' se regăseşte în unele împrumuturi din alte limbi (în care are alte funcţii decât în română), cum sunt:
''2.'' se regăseşte în unele împrumuturi din alte limbi (în care are alte funcţii decât în română), cum sunt:
Linia 29: Linia 29:


''1.'' căderea accidentală a unui sunet:
''1.'' căderea accidentală a unui sunet:
* consoană ('''''al[']fel''''', '''''cân[']va''''', '''''da[']''''', '''''dom[']''''', pentru '''altfel''', '''cândva''', '''dar''', '''domn''') sau  
* consoană ('''''al[']fel''''', '''''cân[']va''''', '''''da[']''''', '''''dom[']''''', pentru ''altfel'', ''cândva'', ''dar'', ''domn'') sau  
* vocală ('''''altădat[']''''', '''''făr['] de''''', '''''lu[']''''' (Mihai), '''''numa[']''''', '''''pân[]' la''''', '''''tocma[']''''', '''''vin[']''''' pentru '''altădată''', '''fără de''', '''lui''' (Mihai), '''numai''', '''până la''', '''tocmai''', '''vino/vină''') sau
* vocală ('''''altădat[']''''', '''''făr['] de''''', '''''lu[']''''' (Mihai), '''''numa[']''''', '''''pân[]' la''''', '''''tocma[']''''', '''''vin[']''''' pentru '''altădată''', ''fără de'', ''lui'' (Mihai), ''numai'', ''până la'', ''tocmai'', ''vino/vină'') sau


''2.'' a mai multor sunete sau silabe ('''''dom[']le''''', '''''[']neaţa''''' pentru '''domnule''', '''(bună) dimineaţa'''). În ceea ce priveşte poziţia, el poate apărea:
''2.'' a mai multor sunete sau silabe ('''''dom[']le''''', '''''[']neaţa''''' pentru ''domnule'', ''(bună) dimineaţa''). În ceea ce priveşte poziţia, el poate apărea:
* la începutul unor cuvinte ('''''[']nainte''''' pentru '''înainte''');
* la începutul unor cuvinte ('''''[']nainte''''' pentru ''înainte'');
* în interiorul unor cuvinte ('''''dom[']le''''' pentru '''domnule''') şi mai ales
* în interiorul unor cuvinte ('''''dom[']le''''' pentru ''domnule'') şi mai ales
* la sfârşitul unor cuvinte ('''''domnu[']''''', '''''scoal[']''''' pentru '''domnul''', '''scoală'''), inclusiv la nivelul propoziţiei ('''''las['] pe mine''''' pentru '''lasă pe mine''') sau al frazei ('''''las['] că-i arăt eu''''', '''''poa['] să''''', '''''tre['] să''''' pentru '''lasă că-i arăt eu''', '''poate să''', '''trebuie să''').
* la sfârşitul unor cuvinte ('''''domnu[']''''', '''''scoal[']''''' pentru '''domnul''', '''scoală'''), inclusiv la nivelul propoziţiei ('''''las['] pe mine''''' pentru ''lasă pe mine'') sau al frazei ('''''las['] că-i arăt eu''''', '''''poa['] să''''', '''''tre['] să''''' pentru ''lasă că-i arăt eu'', ''poate să'', ''trebuie să'').




Linia 42: Linia 42:
Este singurul semn exclusiv ortografic; este rar folosit în ortografia românească actuală.
Este singurul semn exclusiv ortografic; este rar folosit în ortografia românească actuală.


Apostroful nu se utilizează în scrierea formelor literare ale cuvintelor româneşti, ci notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau regională, în tempo rapid, ori deficienţe de rostire ale unor vorbitori, apărând în utilizări contextuale ale cuvintelor ('''''săru['] mâna''''' pentru '''sărut mâna''''). De aceea, apostroful este folosit mai ales în stilul beletristic — în proză şi în teatru pentru caracterizarea unor personaje prin reproducerea vorbirii lor, iar în poezie din motive de prozodie, permiţând eliminarea unei silabe .
Apostroful nu se utilizează în scrierea formelor literare ale cuvintelor româneşti, ci notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau regională, în tempo rapid, ori deficienţe de rostire ale unor vorbitori, apărând în utilizări contextuale ale cuvintelor ('''''săru['] mâna''''' pentru ''sărut mâna'''). De aceea, apostroful este folosit mai ales în stilul beletristic — în proză şi în teatru pentru caracterizarea unor personaje prin reproducerea vorbirii lor, iar în poezie din motive de prozodie, permiţând eliminarea unei silabe .


În interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc; la început de cuvânt este, bineînţeles, precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârşit de cuvânt este, firesc, urmat de blanc — inclusiv în cuvinte compuse sau locuţiuni care se scriu în cuvinte separate ('''''făr['] de''''', '''''pân['] să''''' pentru '''fără de''', '''până să'''').
În interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc; la început de cuvânt este, bineînţeles, precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârşit de cuvânt este, firesc, urmat de blanc — inclusiv în cuvinte compuse sau locuţiuni care se scriu în cuvinte separate ('''''făr['] de''''', '''''pân['] să''''' pentru ''fără de'', ''până să''').


Când căderea unui sunet se produce în cazul unui cuvânt scris în mod obişnuit cu cratimă, se foloseşte numai apostroful (care înlocuieşte şi cratima): '''''înşir[']te''''', mărgărite; '''''mam[']mare'''''; '''''sor[']ta''''' pentru '''înşiră-te''', '''mama-mare''', '''soră-ta'''.
Când căderea unui sunet se produce în cazul unui cuvânt scris în mod obişnuit cu cratimă, se foloseşte numai apostroful (care înlocuieşte şi cratima): '''''înşir[']te''''', mărgărite; '''''mam[']mare'''''; '''''sor[']ta''''' pentru ''înşiră-te'', ''mama-mare'', ''soră-ta''.


În urma acestei căderi pot apărea în alăturare nemijlocită două sunete care nu formează o silabă, apostroful marcând şi limita dintre silabe ('''''Sal[']tare, taică''''' pentru '''Salutare...''').
În urma acestei căderi pot apărea în alăturare nemijlocită două sunete care nu formează o silabă, apostroful marcând şi limita dintre silabe ('''''Sal[']tare, taică''''' pentru ''Salutare...'').


=== Când nu se folosește apostroful ===
=== Când nu se folosește apostroful ===


''1.'' Când se produce căderea vocalei finale a unui cuvânt şi urmează un cuvânt care începe cu o vocală se foloseşte cratima, nu apostroful: '''''D[-]ale carnavalului''''', '''''făr[-]a spune''''', '''''înşir[-]o''''', '''''las[-]o''''', '''''pân[-]acasă''''' în loc de '''De-ale carnavalului''', '''fără a spune''', '''înşiră + o''', '''lasă + o''', '''până acasă'''.
''1.'' Când se produce căderea vocalei finale a unui cuvânt şi urmează un cuvânt care începe cu o vocală se foloseşte cratima, nu apostroful: '''''D[-]ale carnavalului''''', '''''făr[-]a spune''''', '''''înşir[-]o''''', '''''las[-]o''''', '''''pân[-]acasă''''' în loc de ''De-ale carnavalului'', ''fără a spune'', ''înşiră + o'', ''lasă + o'', ''până acasă''.


''2.'' Când locul despărţirii la capăt de rând ar coincide cu locul apostrofului din interiorul unui cuvânt, acea despărţire trebuie evitată.
''2.'' Când locul despărţirii la capăt de rând ar coincide cu locul apostrofului din interiorul unui cuvânt, acea despărţire trebuie evitată.
1.252 de modificări