Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Punctuație/Apostroful”

''1.'' marchează, mai ales în stilul publicistic, în indicarea anilor calendaristici, absenţa accidentală a primei sau a primelor două cifre: '''''[']918''''', '''''[']89'''''; În construcţiile cu prefixe de tipul '''''ante-[']89''''', '''''post-[']89''''', cratima precedă obligatoriu apostroful.

* consoană ('''''al[']fel''''', '''''cân[']va''''', '''''da[']''''', '''''dom[']''''', pentru '''altfel''', '''cândva''', '''dar''', '''domn''') sau  

* vocală ('''''altădat[']''''', '''''făr['] de''''', '''''lu[']''''' (Mihai), '''''numa[']''''', '''''pân[]' la''''', '''''tocma[']''''', '''''vin[']''''' pentru '''altădată''', '''fără de''', '''lui''' (Mihai), '''numai''', '''până la''', '''tocmai''', '''vino/vină''') sau

''2.'' a mai multor sunete sau silabe ('''''dom[']le''''', '''''[']neaţa''''' pentru '''domnule''', '''(bună) dimineaţa'''). În ceea ce priveşte poziţia, el poate apărea:

* la începutul unor cuvinte ('''''[']nainte''''' pentru '''înainte''');

* în interiorul unor cuvinte ('''''dom[']le''''' pentru '''domnule''') şi mai ales

* la sfârşitul unor cuvinte ('''''domnu[']''''', '''''scoal[']''''' pentru '''domnul''', '''scoală'''), inclusiv la nivelul propoziţiei ('''''las['] pe mine''''' pentru '''lasă pe mine''') sau al frazei ('''''las['] că-i arăt eu''''', '''''poa['] să''''', '''''tre['] să''''' pentru '''lasă că-i arăt eu''', '''poate să''', '''trebuie să''').

Apostroful nu se utilizează în scrierea formelor literare ale cuvintelor româneşti, ci notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau regională, în tempo rapid, ori deficienţe de rostire ale unor vorbitori, apărând în utilizări contextuale ale cuvintelor ('''''săru['] mâna''''' pentru '''sărut mâna''''). De aceea, apostroful este folosit mai ales în stilul beletristic — în proză şi în teatru pentru caracterizarea unor personaje prin reproducerea vorbirii lor, iar în poezie din motive de prozodie, permiţând eliminarea unei silabe .

În interiorul cuvintelor, apostroful nu este precedat, nici urmat de blanc; la început de cuvânt este, bineînţeles, precedat, dar nu urmat de blanc, iar la sfârşit de cuvânt este, firesc, urmat de blanc — inclusiv în cuvinte compuse sau locuţiuni care se scriu în cuvinte separate ('''''făr['] de''''', '''''pân['] să''''' pentru '''fără de''', '''până să'''').

Când căderea unui sunet se produce în cazul unui cuvânt scris în mod obişnuit cu cratimă, se foloseşte numai apostroful (care înlocuieşte şi cratima): '''''înşir[']te''''', mărgărite; '''''mam[']mare'''''; '''''sor[']ta''''' pentru '''înşiră-te''', '''mama-mare''', '''soră-ta'''.

În urma acestei căderi pot apărea în alăturare nemijlocită două sunete care nu formează o silabă, apostroful marcând şi limita dintre silabe ('''''Sal[']tare, taică''''' pentru '''Salutare...''').

''1.'' Când se produce căderea vocalei finale a unui cuvânt şi urmează un cuvânt care începe cu o vocală se foloseşte cratima, nu apostroful: '''''D[-]ale carnavalului''''', '''''făr[-]a spune''''', '''''înşir[-]o''''', '''''las[-]o''''', '''''pân[-]acasă''''' în loc de '''De-ale carnavalului''', '''fără a spune''', '''înşiră + o''', '''lasă + o''', '''până acasă'''.