Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Ionel Funeriu/nomen (est) omen”

fără descrierea modificării
 
Linia 7: Linia 7:
Iată, un alt caz mai grav: într-un articol anterior am vorbit despre un arbitru de fotbal din anii ’70, pe numele lui — ''Venus'' Ciocâlteu. Nașului său îi va fi plăcut sonoritatea prenumelui roman; mai avea, probabil, și niște cunoștințe precare de latină, încât terminația ''-us'', specifică masculinelor, l-a asigurat că ''Venus'' era... bărbat. Nu știa însă că ''Venus'', făcând excepție de la regulă, este feminin, ca ''platanus'' și alte câteva; dar, mai ales, nu știa că ''Venus'' era chiar zeița dragostei la romani, de la care ne-au rămas atâtea cuvinte frumoase precum ''a venera'', ''venerabil'' sau ''venerație'', dar și unele mai puțin plăcute ca ''veneric'' și ''venin''.
Iată, un alt caz mai grav: într-un articol anterior am vorbit despre un arbitru de fotbal din anii ’70, pe numele lui — ''Venus'' Ciocâlteu. Nașului său îi va fi plăcut sonoritatea prenumelui roman; mai avea, probabil, și niște cunoștințe precare de latină, încât terminația ''-us'', specifică masculinelor, l-a asigurat că ''Venus'' era... bărbat. Nu știa însă că ''Venus'', făcând excepție de la regulă, este feminin, ca ''platanus'' și alte câteva; dar, mai ales, nu știa că ''Venus'' era chiar zeița dragostei la romani, de la care ne-au rămas atâtea cuvinte frumoase precum ''a venera'', ''venerabil'' sau ''venerație'', dar și unele mai puțin plăcute ca ''veneric'' și ''venin''.


Un caz și mai grav: ''Claudius'' a fost un împărat roman. Suferind de mai multe infirmități congenitale, umbla șontâc. A fost otrăvit de soția sa, Agrippina, pentru a-l putea aduce la tron pe fiul ei, Nero. Corespondentul românesc al lui ''Claudius'' este ''Claudiu'' (la feminin ''Claudia''). În mod sigur, părinții care își botează cu acest nume fiul (sau fiica) ignoră faptul că în latină ''Claudius'' este un derivat de la ''claudus'' care înseamnă pur și simplu: „șchiop”<ref name="ftn1"> Unele surse contestă această etimologie: „Traditionally said to be from ''claudus'' (”lame”), however, family history relates that the name was adopted as the Romanized from of an earlier Clausus, the Latin spelling of an original Sabine name. A Sabine word cognate with ''clausus'' (”shut, closed”), perfect passive participle of ''claudō'' (”I shut, close”) seems a more probable origin”. (V. https://en.wictionary.org)</ref>. De-a dreptul consternat am fost când l-am găsit pe internet pe un anume ''Claudiu șchiopu'' — o incredibilă asociere pleonastică dintre prenume și nume. I-am mai găsit pe ''Claudiu Chioreanu'', ''Claudiu Ciungu'', ''Claudiu Surdu'' și ''Claudiu Mutu''. Speriat, am oprit aici căutările. Dacă sunteți mai curajoși decât mine, continuați cercetarea. Cine știe ce mai găsiți!
Un caz și mai grav: ''Claudius'' a fost un împărat roman. Suferind de mai multe infirmități congenitale, umbla șontâc. A fost otrăvit de soția sa, Agrippina, pentru a-l putea aduce la tron pe fiul ei, Nero. Corespondentul românesc al lui ''Claudius'' este ''Claudiu'' (la feminin ''Claudia''). În mod sigur, părinții care își botează cu acest nume fiul (sau fiica) ignoră faptul că în latină ''Claudius'' este un derivat de la ''claudus'' care înseamnă pur și simplu: „șchiop”<ref name="ftn1"> Unele surse contestă această etimologie: „Traditionally said to be from ''claudus'' (”lame”), however, family history relates that the name was adopted as the Romanized from of an earlier Clausus, the Latin spelling of an original Sabine name. A Sabine word cognate with ''clausus'' (”shut, closed”), perfect passive participle of ''claudō'' (”I shut, close”) seems a more probable origin”. (V. https://en.wiktionary.org/wiki/Claudius#Etymology_2)</ref>. De-a dreptul consternat am fost când l-am găsit pe internet pe un anume ''Claudiu Șchiopu'' — o incredibilă asociere pleonastică dintre prenume și nume. I-am mai găsit pe ''Claudiu Chioreanu'', ''Claudiu Ciungu'', ''Claudiu Surdu'' și ''Claudiu Mutu''. Speriat, am oprit aici căutările. Dacă sunteți mai curajoși decât mine, continuați cercetarea. Cine știe ce mai găsiți!


În cartea sa, ''Un excurs onomastic în spațiul public românesc actual'', Oliviu Felecan înregistrează prenume incredibile, pe care niște copii nevinovați le vor duce cu ei toată viața. Citind cartea, mă întrebam ce prestigiu și până la urmă ce șansă ar putea avea un tânăr când se prezintă la un interviu sau la un concurs purtând prenume ca ''Justiția'' (2), ''Semafor'' (1), ''Lămâie'' (18), ''Ministru'' (22), ''Portocală'' (65, al 66-lea e de la Ploiești)<ref name="ftn2"> Autorul ne informează că a cules aceste prenume din ''Anuarul Statistic al României, Direcția Generală de Evidență,'' București, din anul 2005. Cifrele din paranteză reprezintă numărul de înregistrări la starea civilă într-un singur an.</ref> și altele asemenea?
În cartea sa, ''Un excurs onomastic în spațiul public românesc actual'', Oliviu Felecan înregistrează prenume incredibile, pe care niște copii nevinovați le vor duce cu ei toată viața. Citind cartea, mă întrebam ce prestigiu și până la urmă ce șansă ar putea avea un tânăr când se prezintă la un interviu sau la un concurs purtând prenume ca ''Justiția'' (2), ''Semafor'' (1), ''Lămâie'' (18), ''Ministru'' (22), ''Portocală'' (65, al 66-lea e de la Ploiești)<ref name="ftn2"> Autorul ne informează că a cules aceste prenume din ''Anuarul Statistic al României, Direcția Generală de Evidență,'' București, din anul 2005. Cifrele din paranteză reprezintă numărul de înregistrări la starea civilă într-un singur an.</ref> și altele asemenea?
1.455 de modificări