Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/II. ă sau e?”

Nicio modificare în dimensiune ,  4 octombrie 2012 09:52
fără descrierea modificării
m
Linia 1: Linia 1:
::::::::::::::::::'''Mioara Avram''' - ''Ortografia pentru toți''
<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografia pentru toți''</center>


Problema alegerii între ă şi e este simplă şi se rezolvă ferm şi
Problema alegerii între ă și e este simplă și se rezolvă ferm și
clar după semiconsoanele [ĭ] şi [ŭ], scrise ''i'' şi ''u''; este relativ simplă şi cu o soluţie convenţională după vocale; este complicată şi
clar după semiconsoanele [ĭ] și [ŭ], scrise ''i'' și ''u''; este relativ simplă și cu o soluție convențională după vocale; este complicată și
supusă unor reguli în mare parte individuale după consoane.
supusă unor reguli în mare parte individuale după consoane.


'''1.''' După semiconsoanele [ĭ] şi [ŭ], scrise ''i'', respectiv ''u'', de
'''1.''' După semiconsoanele [ĭ] și [ŭ], scrise ''i'', respectiv ''u'', de
fapt, nu există alegere. În limba literară nu se pronunţă niciodată
fapt, nu există alegere. În limba literară nu se pronunță niciodată
[ĭă] şi nici nu se scrie ''iă'', ci numai ''ie'' (= [ĭe]): de aceea verbele de conjugarea I cu tema în [ĭ] au ''-e'' în loc de ''-ă'' la persoana a 3-a sg. a indicativului prezent (''moaie, taie'') şi a perfectului simplu (''muie, tăie'') şi ''-em'' la persoana 1 pl. a indicativului prezent (muiem, tăiem).
[ĭă] și nici nu se scrie ''iă'', ci numai ''ie'' (= [ĭe]): de aceea verbele de conjugarea I cu tema în [ĭ] au ''-e'' în loc de ''-ă'' la persoana a 3-a sg. a indicativului prezent (''moaie, taie'') și a perfectului simplu (''muie, tăie'') și ''-em'' la persoana 1 pl. a indicativului prezent (muiem, tăiem).
Nu se pronunţă [ŭe], ci numai [ŭă]), scris ''uă'': de aceea substantivul
Nu se pronunță [ŭe], ci numai [ŭă]), scris ''uă'': de aceea substantivul
''ou'' are pluralul cu desinenţa ''-ă'' (''ouă''), faţă de desinenţa ''-e'' a altor substantive neutre.
''ou'' are pluralul cu desinența ''-ă'' (''ouă''), față de desinența ''-e'' a altor substantive neutre.


'''2.''' După vocale nu sînt numeroase situaţiile care pun probleme.
'''2.''' După vocale nu sînt numeroase situațiile care pun probleme.
După ''i'' vocalic este valabilă interdicţia apariţiei lui ''ă'', ca şi
După ''i'' vocalic este valabilă interdicția apariției lui ''ă'', ca și
după ''i'' semiconsonantic, care de fapt există în pronunţare, dar nu
după ''i'' semiconsonantic, care de fapt există în pronunțare, dar nu
e notat după vocală. Nu se pronunţă [i-ă] şi nu se scrie ''iă'', ci
e notat după vocală. Nu se pronunță [i-ă] și nu se scrie ''iă'', ci
numai ''ie'' (=[i-e]): de aceea şi verbele de conjugarea I cu tema în
numai ''ie'' (=[i-e]): de aceea și verbele de conjugarea I cu tema în
''i'' vocalic au ''-e'' în loc de ''-ă'' la persoana a 3-a singular a indicativului prezent (''apropie, zgîrie'') şi a perfectului simplu (''apropie, zgîrie, repatrie'') şi ''-em'' la persoana 1 pl. a indicativului prezent (''apropiem, zgîriem, repatriem'').
''i'' vocalic au ''-e'' în loc de ''-ă'' la persoana a 3-a singular a indicativului prezent (''apropie, zgîrie'') și a perfectului simplu (''apropie, zgîrie, repatrie'') și ''-em'' la persoana 1 pl. a indicativului prezent (''apropiem, zgîriem, repatriem'').


După ''u'' vocalic nu acţionează însă interdicţia legată de
După ''u'' vocalic nu acționează însă interdicția legată de
semiconsoana corespunzătoare, deci sînt posibile ambele vocale în
semiconsoana corespunzătoare, deci sînt posibile ambele vocale în
discuţie, iar scrierea reflectă pronunţarea. Se pronunţă şi se scrie
discuție, iar scrierea reflectă pronunțarea. Se pronunță și se scrie
''continuă'' adj. f. sg. (< ''continuu'') sau vb. (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la ''continua'') — ''continue'' adj. f.-n. pl. sau vb. (conj. prez. 3 sg. şi pl.); ''evaluez'' — ''evaluăm''.
''continuă'' adj. f. sg. (< ''continuu'') sau vb. (ind. prez. 3 sg. și pl. de la ''continua'') — ''continue'' adj. f.-n. pl. sau vb. (conj. prez. 3 sg. și pl.); ''evaluez'' — ''evaluăm''.


După ''e'' nu se pronunţă de obicei [ă] şi nici [e] pur. Se scrie
După ''e'' nu se pronunță de obicei [ă] și nici [e] pur. Se scrie
însă atît ''ă'', cît şi ''e'', conform principiului morfologic, în forme
însă atît ''ă'', cît și ''e'', conform principiului morfologic, în forme
flexionare diferite ale verbelor cu tema în ''-e'' (''agrea, crea, suplea''): ''agreăm, creăm'', dar ''agreez, agreezi, agreeze'', respectiv ''creez, creezi, creeze''; substantivul provenit din fostul infinitiv lung al verbului ''crea'', anume ''creare'', are genitiv-dativul singular şi pluralul în ''-ări'': ''creări''.
flexionare diferite ale verbelor cu tema în ''-e'' (''agrea, crea, suplea''): ''agreăm, creăm'', dar ''agreez, agreezi, agreeze'', respectiv ''creez, creezi, creeze''; substantivul provenit din fostul infinitiv lung al verbului ''crea'', anume ''creare'', are genitiv-dativul singular și pluralul în ''-ări'': ''creări''.


'''3.''' Cele mai multe probleme apar după consoane.
'''3.''' Cele mai multe probleme apar după consoane.
'''a.''' După ''j'', ''ş'' alegerea între ''ă'' şi ''e'' nu se rezolvă la fel de categoric ca în cazul lui ''î'' şi ''i'' sau ''a'' şi ''ea''.
În rădăcini se scrie de obicei ''e'': ''injecţie, jecmăni, jefui, jeg'' — şi ''jegos'' —, ''jeli, jerpeli, jertfă, păianjen, scrijeli/scrijela, stînjen; deşert'' — şi ''deşerta, deşertăciune'' —, ''muşeţel, şedea, şei'' pl. şi ''şelar'' — şi ''şelărie'', ''deşela, înşela, înşeua'' —, ''şeici'' (pl. de la ''şaică''), ''şepci'' pl. — şi ''şepcar'', ''şepcărie, şepcuţă'' —, ''şeptar şi şeptime'', ''şerb, şerpi'' pl. — şi ''şerpar, şerpariţă, şerpărie, şerpesc, şerpoaică, şerpui'' etc. —, ''şervet, şes, şesar'' şi ''şesime''. Se scrie însă ''ă'' în ''jăcaş, jăchilă, jălbar, jăpcan, jăratic, jărăgai, jări, jărci'' (pl. de la ''jarcă''), ''pojărnicie, stejăriş'' — şi ''stejărel, stejăruţ,
stejărişte'' —; ''deşănţat, şăgalnic'', ''şăgi'' (pl. de la ''şagă''), ''şăluţ, şalvirie, şănţuleţ'' — şi ''şănţişor, şănţui, şănţurele'' —, ''şătrar'' — şi ''şătrăreasă'' —, ''şătruţă''.


:Îndreptarele curente îşi permit să simplifice situaţia, formulînd regula
'''a.''' După ''j'', ''ș'' alegerea între ''ă'' și ''e'' nu se rezolvă la fel de categoric ca în cazul lui ''î'' și ''i'' sau ''a'' și ''ea''.
scrierii numai cu ''e'' în rădăcina cuvintelor, în ciuda „excepţiilor” admise, dat fiind că cele mai multe cuvinte scrise corect cu ''ă'' sînt cuvinte de mică importanţă (învechite sau/şi regionale, diminutive rare).
În rădăcini se scrie de obicei ''e'': ''injecție, jecmăni, jefui, jeg'' — și ''jegos'' —, ''jeli, jerpeli, jertfă, păianjen, scrijeli/scrijela, stînjen; deșert'' — și ''deșerta, deșertăciune'' —, ''mușețel, ședea, șei'' pl. și ''șelar'' — și ''șelărie'', ''deșela, înșela, înșeua'' —, ''șeici'' (pl. de la ''șaică''), ''șepci'' pl. — și ''șepcar'', ''șepcărie, șepcuță'' —, ''șeptar și șeptime'', ''șerb, șerpi'' pl. — și ''șerpar, șerpariță, șerpărie, șerpesc, șerpoaică, șerpui'' etc. —, ''șervet, șes, șesar'' și ''șesime''. Se scrie însă ''ă'' în ''jăcaș, jăchilă, jălbar, jăpcan, jăratic, jărăgai, jări, jărci'' (pl. de la ''jarcă''), ''pojărnicie, stejăriș'' — și ''stejărel, stejăruț,
stejăriște'' —; ''deșănțat, șăgalnic'', ''șăgi'' (pl. de la ''șagă''), ''șăluț, șalvirie, șănțuleț'' — și ''șănțișor, șănțui, șănțurele'' —, ''șătrar'' — și ''șătrăreasă'' —, ''șătruță''.


În afixele flexionare şi lexicale se poate scrie atît ''ă'', cît şi ''e'', în funcţie de afix şi de clasa de flexiune sau de derivare. Substantivele şi adjectivele feminine cu tema în ''j, ş'' se pronunţă şi se scriu numai cu ''-ă'' la nominativ-acuzativul (şi la vocativul egal cu această formă) singular: ''cîrjă, coajă, grijă, lojă, majă, ojă, plajă, rujă, schijă, tijă, vrajă; avalanşă, broşă, cămaşă, cireaşă, cravaşă, drăgălaşă, fruntaşă, gureşă, mătuşă, naşă, păpuşă, tovarăşă, tuşă, uriaşă, uşă'' etc. (nu ''coaje, grije..., cămaşe, păpuşe''...); ele pot avea ''-e'' la plural şi la genitiv-dativ singular: ''cîrje, plaje, ruje, schije, tije; avalanşe, broşe, cireşe, cravaşe, drăgălaşe, fruntaşe, gureşe, naşe, tovarăşe, tuşe, uriaşe'' (celelalte substantive din lista dată pentru singular au pluralul în ''-i''). La genul masculin se pronunţă şi se scrie ''-ă'' la forma de singular (pentru toate cazurile) a substantivelor ''bulibaşă, paşă'', dar ''-e'' în forma de vocativ singular a substantivelor şi adjectivelor terminate la nominativ-acuzativ în ''ş'': ''chipeşe'' (domn!), ''tovarăşe''!
:Îndreptarele curente își permit să simplifice situația, formulînd regula scrierii numai cu ''e'' în rădăcina cuvintelor, în ciuda „excepțiilor” admise, dat fiind că cele mai multe cuvinte scrise corect cu ''ă'' sînt cuvinte de mică importanță (învechite sau/și regionale, diminutive rare).


Verbele de conjugarea I cu tema în ''j, ş'' se pronunţă şi se scriu
În afixele flexionare și lexicale se poate scrie atît ''ă'', cît și ''e'', în funcție de afix și de clasa de flexiune sau de derivare. Substantivele și adjectivele feminine cu tema în ''j, ș'' se pronunță și se scriu numai cu ''-ă'' la nominativ-acuzativul (și la vocativul egal cu această formă) singular: ''cîrjă, coajă, grijă, lojă, majă, ojă, plajă, rujă, schijă, tijă, vrajă; avalanșă, broșă, cămașă, cireașă, cravașă, drăgălașă, fruntașă, gureșă, mătușă, nașă, păpușă, tovarășă, tușă, uriașă, ușă'' etc. (nu ''coaje, grije..., cămașe, păpușe''...); ele pot avea ''-e'' la plural și la genitiv-dativ singular: ''cîrje, plaje, ruje, schije, tije; avalanșe, broșe, cireșe, cravașe, drăgălașe, fruntașe, gureșe, nașe, tovarășe, tușe, uriașe'' (celelalte substantive din lista dată pentru singular au pluralul în ''-i''). La genul masculin se pronunță și se scrie ''-ă'' la forma de singular (pentru toate cazurile) a substantivelor ''bulibașă, pașă'', dar ''-e'' în forma de vocativ singular a substantivelor și adjectivelor terminate la nominativ-acuzativ în ''ș'': ''chipeșe'' (domn!), ''tovarășe''!
cu ''-ă'' la persoana 1 plural şi a 3-a singular şi plural a indicativului
prezent (''degajăm, degajă; înfăşăm, înfaşă'') şi la persoana a 3-a
singular a perfectului simplu (''angajă, etajă, încurajă''), dar cu ''-e'' la persoana a 3-a sg. şi pl. a conjunctivului prezent (''degaje; înfeşe,
îngroaşe'' etc.). Desinenţa verbelor cu prezent slab este la conjugarea
I ''-ez'', iar la a IV-a ''-esc'': ''angajez, furişez, mînjesc, păşesc'' etc.


Se pronunţă şi se scriu cu ''ă'' sufixele ''-ămînt, -ător'' şi forma de
Verbele de conjugarea I cu tema în ''j, ș'' se pronunță și se scriu
plural (şi genitiv-dativ singular) a sufixului ''-are'': ''îngrăşămînt;
cu ''-ă'' la persoana 1 plural și a 3-a singular și plural a indicativului
crucişător, înduioşător, înfricoşător, îngrăşător; angajări, amenajări, etajări, încurajări, detaşări, înduioşări, retuşări'' etc. Tot ''-ă-'' este corect în derivatele cu ''-ean'' de la toponime în ''-ani'': ''botoşănean, focşănean''.
prezent (''degajăm, degajă; înfășăm, înfașă'') și la persoana a 3-a
singular a perfectului simplu (''angajă, etajă, încurajă''), dar cu ''-e'' la persoana a 3-a sg. și pl. a conjunctivului prezent (''degaje; înfeșe,
îngroașe'' etc.). Desinența verbelor cu prezent slab este la conjugarea
I ''-ez'', iar la a IV-a ''-esc'': ''angajez, furișez, mînjesc, pășesc'' etc.


Se pronunţă şi se scriu cu ''-e'' sufixele ''-el, -esc'' şi formele de
Se pronunță și se scriu cu ''ă'' sufixele ''-ămînt, -ător'' și forma de
plural (şi de genitiv-dativ singular) ale sufixelor ''-eală, -ean'':
plural (și genitiv-dativ singular) a sufixului ''-are'': ''îngrășămînt;
''rotunjel, burduşel, frumuşel; vitejesc, strămoşesc; oblojeli, greşeli;
crucișător, înduioșător, înfricoșător, îngrășător; angajări, amenajări, etajări, încurajări, detașări, înduioșări, retușări'' etc. Tot ''-ă-'' este corect în derivatele cu ''-ean'' de la toponime în ''-ani'': ''botoșănean, focșănean''.
clujeni, ieşeni'' etc. Sufixele ''-ăreasă'' şi ''-ereasă'', ''-ărie'' şi ''-erie'' au prima vocală diferită după cum sînt legate de sufixul ''-ar'' (''-ăreasă, -ărie'') sau ''-er'' (''-ereasă, -erie''). Se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''borşăreasă, cenuşăreasă'', dar ''e'' în ''lenjereasă''; tot astfel, ''birjărie, căşărie, chiţibuşărie, gogoşărie, lăcătuşărie'', dar ''lenjerie, menajerie, străjerie''. Derivatele cu ''-esc, -eşte'' de la cuvinte formate cu ''-ar'' se pronunţă şi se scriu corect cu ''-ăresc, -ăreşte'': ''birjăresc, birjăreşte, căluşăresc''; ''e'' din ''-er'' + ''-esc'', ''-eşte'' se menţine: ''străjeresc''.


'''b.''' După ''s'', în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''pasăre'', '''' conjcţ., ''sămînţă, său'' pron. şi adj. pos., ''ţesăla'', dar ''e'' în ''chiseliţă'', se pron. refl., ''secară, secui'' — şi ''secuiesc, secuime'' , ''semăna'' — şi ''asemăna'' —, ''seminţe'' (pl. < ''sămînţă''), ''seu'' s.
Se pronunță și se scriu cu ''-e'' sufixele ''-el, -esc'' și formele de
plural (și de genitiv-dativ singular) ale sufixelor ''-eală, -ean'':
''rotunjel, burdușel, frumușel; vitejesc, strămoșesc; oblojeli, greșeli;
clujeni, ieșeni'' etc. Sufixele ''-ăreasă'' și ''-ereasă'', ''-ărie'' și ''-erie'' au prima vocală diferită după cum sînt legate de sufixul ''-ar'' (''-ăreasă, -ărie'') sau ''-er'' (''-ereasă, -erie''). Se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''borșăreasă, cenușăreasă'', dar ''e'' în ''lenjereasă''; tot astfel, ''birjărie, cășărie, chițibușărie, gogoșărie, lăcătușărie'', dar ''lenjerie, menajerie, străjerie''. Derivatele cu ''-esc, -ește'' de la cuvinte formate cu ''-ar'' se pronunță și se scriu corect cu ''-ăresc, -ărește'': ''birjăresc, birjărește, călușăresc''; ''e'' din ''-er'' + ''-esc'', ''-ește'' se menține: ''străjeresc''.


:Limba literară face deosebire între '''' şi ''se'' (de exemplu: ''să ştie'' conj., prez. 3 sg. şi pl. activ, personal; ''se ştie'' ind. prez. 3. sg. reflexiv-pasiv impersonal; ''să se şti'' conj. prez. 3 sg. reflexiv-pasiv impersonal), ''său'' şi ''seu''. Unele variante regionale cu ''ă'' în loc de ''e'' erau recomandate de vechi îndreptare oficiale: de exemplu, ''chisăliţă, săcui''.
'''b.''' După ''s'', în rădăcina cuvintelor se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''pasăre'', ''să'' conjcț., ''sămînță, său'' pron. și adj. pos., ''țesăla'', dar ''e'' în ''chiseliță'', se pron. refl., ''secară, secui'' — și ''secuiesc, secuime'' —, ''semăna'' — și ''asemăna'' , ''semințe'' (pl. < ''sămînță''), ''seu'' s.


Pentru afixe alegerea între ''ă'' şi ''e'' se orientează după criterii
:Limba literară face deosebire între ''să'' și ''se'' (de exemplu: ''să știe'' conj., prez. 3 sg. și pl. activ, personal; ''se știe'' ind. prez. 3. sg. reflexiv-pasiv impersonal; ''să se ști'' conj. prez. 3 sg. reflexiv-pasiv impersonal), ''său'' și ''seu''. Unele variante regionale cu ''ă'' în loc de ''e'' erau recomandate de vechi îndreptare oficiale: de exemplu, ''chisăliță, săcui''.
 
Pentru afixe alegerea între ''ă'' și ''e'' se orientează după criterii
morfologice. Este corect ''-e'' în substantivele ''mătase, tuse''.
morfologice. Este corect ''-e'' în substantivele ''mătase, tuse''.
Flexiunea unor verbe are atît forme corecte cu ''-e'', cît şi unele cu
Flexiunea unor verbe are atît forme corecte cu ''-e'', cît și unele cu
''-ă'': ''coase'' (inf. prez. şi ind. prez. 3 sg.) — ''coasă'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.); ''iese'' (ind. prez. 3 sg.) — ''iasă'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.); ''miroase'' (ind. prez. 3 sg.) — ''miroasă'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa verbală şi sufixul adjectival omonim se pronunţă şi se scriu ''-esc'' (nu ''-ăsc''): ''obosesc, rusesc''. Sufixele ''-ărie'' şi ''-erie'' sînt ambele corecte, în cuvinte diferite: ''mătăsărie'', dar ''cocserie''.
''-ă'': ''coase'' (inf. prez. și ind. prez. 3 sg.) — ''coasă'' (conj. prez. 3 sg. și pl.); ''iese'' (ind. prez. 3 sg.) — ''iasă'' (conj. prez. 3 sg. și pl.); ''miroase'' (ind. prez. 3 sg.) — ''miroasă'' (conj. prez. 3 sg. și pl.). Desinența verbală și sufixul adjectival omonim se pronunță și se scriu ''-esc'' (nu ''-ăsc''): ''obosesc, rusesc''. Sufixele ''-ărie'' și ''-erie'' sînt ambele corecte, în cuvinte diferite: ''mătăsărie'', dar ''cocserie''.


După ''z'', în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ''ă''
După ''z'', în rădăcina cuvintelor se pronunță și se scrie corect ''ă''
în ''mazăre'' — şi ''măzărar, măzărat'' —, ''măzăriche'', dar ''e'' în
în ''mazăre'' — și ''măzărar, măzărat'' —, ''măzăriche'', dar ''e'' în
''Dumnezeu, muzeu, răzeş'' — şi ''răzeşesc, răzeşie, răzeşime,
''Dumnezeu, muzeu, răzeș'' — și ''răzeșesc, răzeșie, răzeșime,
răzeşiţă'' —, ''reazem'' s. — şi ''rezema'' —, ''zece, zeghe, zemos, zer,
răzeșiță'' —, ''reazem'' s. — și ''rezema'' —, ''zece, zeghe, zemos, zer,
zeţui''. Se face deosebire între ''zeu'' s. şi ''zău'' interj. În afixe se aplică principiul morfologic. La substantivele şi adjectivele feminine este
zețui''. Se face deosebire între ''zeu'' s. și ''zău'' interj. În afixe se aplică principiul morfologic. La substantivele și adjectivele feminine este
corect nominativ-acuzativul singular în ''-ă'' şi pluralul (= genitiv-dativul singular) în ''-e'': ''coacăză — coacăze, oază — oaze, pupăză —
corect nominativ-acuzativul singular în ''-ă'' și pluralul (= genitiv-dativul singular) în ''-e'': ''coacăză — coacăze, oază — oaze, pupăză —
pupeze, rază — raze, vitează — viteze''. În flexiunea verbală de
pupeze, rază — raze, vitează — viteze''. În flexiunea verbală de
asemenea există forme corecte cu ambele vocale: ''cutează'' (ind.
asemenea există forme corecte cu ambele vocale: ''cutează'' (ind.
prez. 3 sg. şi pl.) — ''cuteze'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa
prez. 3 sg. și pl.) — ''cuteze'' (conj. prez. 3 sg. și pl.). Desinența
verbală şi sufixul adjectival omonim se pronunţă şi se scriu corect
verbală și sufixul adjectival omonim se pronunță și se scriu corect
''-esc: asurzesc, umezesc, englezesc, franţuzesc''. Sufixele ''-ărie'' şi
''-esc: asurzesc, umezesc, englezesc, franțuzesc''. Sufixele ''-ărie'' și
''-erie'' îşi împart formaţiile corecte: ''brînzărie, ceaprăzărie, orezărie'', dar ''leprozerie''.
''-erie'' își împart formațiile corecte: ''brînzărie, ceaprăzărie, orezărie'', dar ''leprozerie''.


După ''ţ'', în rădăcina cuvintelor se scrie ''ă'' în ''înţărca, ţăpoi, ţăran, ţăruş'', dar ''e'' în ''înţelege, oţet, ţelină, ţencuşă, ţepi'' pl. (de la ''ţeapă'' şi de la rarul ''ţep'') — şi ''ţepos, ţepuşă'' —, ''ţesăla, ţese'' — şi ''ţesător, ţesătorie, ţesătură —, ţest'' — şi ''ţestos —, ţevar'' — şi ''ţevărie, ţevişoară, ţevos, ţevui'' —. În afixe criteriile sînt de ordin morfologic.
După ''ț'', în rădăcina cuvintelor se scrie ''ă'' în ''înțărca, țăpoi, țăran, țăruș'', dar ''e'' în ''înțelege, oțet, țelină, țencușă, țepi'' pl. (de la ''țeapă'' și de la rarul ''țep'') — și ''țepos, țepușă'' —, ''țesăla, țese'' — și ''țesător, țesătorie, țesătură —, țest'' — și ''țestos —, țevar'' — și ''țevărie, țevișoară, țevos, țevui'' —. În afixe criteriile sînt de ordin morfologic.
La substantivele şi adjectivele feminine este corect
La substantivele și adjectivele feminine este corect
nominativ-acuzativul singular în ''-ă'' şi pluralul (= genitiv-dativul
nominativ-acuzativul singular în ''-ă'' și pluralul (= genitiv-dativul
sg.) în ''-e'': ''aţă aţe, raţă raţe, viţă viţe, lunguiaţă
sg.) în ''-e'': ''ață ațe, rață rațe, viță vițe, lunguiață
lunguieţe''. În flexiunea unor verbe există forme corecte cu ''-ă'' şi cu
lunguiețe''. În flexiunea unor verbe există forme corecte cu ''-ă'' și cu
''-e'': ''agaţă, cocoaţă'' (ind. prez. 3 sg. şi pl.) — ''agaţe, cocoaţe'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa verbală şi sufixul adjectival omonim
''-e'': ''agață, cocoață'' (ind. prez. 3 sg. și pl.) — ''agațe, cocoațe'' (conj. prez. 3 sg. și pl.). Desinența verbală și sufixul adjectival omonim
se pronunţă şi se scriu corect ''-esc: ameţesc, urîţesc, băieţesc, frăţesc''. În limba literară actuală este corect sufixul substantival ''-eţe'' (nu ''-eţă'', care e învechit): ''bătrîneţe, delicateţe, politeţe, tinereţe''. Se pronunţă şi se scrie corect ''-ărie'' în ''cîrnăţărie, faienţărie, zeţărie'', dar ''-erie'' în ''seminţerie, spiţerie, tapiţerie''.
se pronunță și se scriu corect ''-esc: amețesc, urîțesc, băiețesc, frățesc''. În limba literară actuală este corect sufixul substantival ''-ețe'' (nu ''-eță'', care e învechit): ''bătrînețe, delicatețe, politețe, tinerețe''. Se pronunță și se scrie corect ''-ărie'' în ''cîrnățărie, faiențărie, zețărie'', dar ''-erie'' în ''semințerie, spițerie, tapițerie''.


:Regulile academice din 1932 recomandau scrierea ''-eţă'' în neologisme
:Regulile academice din 1932 recomandau scrierea ''-eță'' în neologisme (''acurateță, fineță, nobleță, politeță, stricteță'') și tolerau variația ''-ețe/-eță'' în formațiile tradiționale (''bătrînețe/bătrîneță, blîndețe/blîndeță, tinerețe/ tinereță, tristețe/tristeță''). După aceste reguli se scria ''înțerca''.
(''acurateţă, fineţă, nobleţă, politeţă, stricteţă'') şi tolerau variaţia ''-eţe/-eţă'' în formaţiile tradiţionale (''bătrîneţe/bătrîneţă, blîndeţe/blîndeţă, tinereţe/ tinereţă, tristeţe/tristeţă''). După aceste reguli se scria ''înţerca''.


'''c.''' După ''d'', se pronunţă şi se scrie corect ''e'' în prepoziţia ''de'' — şi în compusele cu ea: ''deoarece, deunăzi, devălmăşie'' —,
'''c.''' După ''d'', se pronunță și se scrie corect ''e'' în prepoziția ''de'' — și în compusele cu ea: ''deoarece, deunăzi, devălmășie'' —,
conjuncţia ''de'', interjecţia ''de'', în prefixele ''de-'' (''dedulci, depune''), ''des-/dez-'' (''dezbrăca, desface'' etc.) şi în cuvintele ''desagă, deştept'', dar ''ă'' în ''nădăjdui''. Se admite variaţia ''e/ă'' în verbele ''dăula/dehula'' şi ''depăra/dăpăra''.
conjuncția ''de'', interjecția ''de'', în prefixele ''de-'' (''dedulci, depune''), ''des-/dez-'' (''dezbrăca, desface'' etc.) și în cuvintele ''desagă, deștept'', dar ''ă'' în ''nădăjdui''. Se admite variația ''e/ă'' în verbele ''dăula/dehula'' și ''depăra/dăpăra''.


După ''t'', în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ''ă''
După ''t'', în rădăcina cuvintelor se pronunță și se scrie corect ''ă''
în ''pieptăna'' — şi ''pieptăn'' (ind. prez. 1 sg.), ''pieptănat, pieptănătoare, pieptănător, pieptănătorie, pieptănătură —, pieptănar,
în ''pieptăna'' — și ''pieptăn'' (ind. prez. 1 sg.), ''pieptănat, pieptănătoare, pieptănător, pieptănătorie, pieptănătură —, pieptănar,
pieptănariţă, pieptănaş, pieptănuş, tăciune, tăpşan'' — şi ''tăpşi —,
pieptănariță, pieptănaș, pieptănuș, tăciune, tăpșan'' — și ''tăpși —,
vatămi'' (ind. prez. 2 sg.), dar ''e'' în ''pieptene'' s. sg. şi vb. (conj. prez. 3 sg. şi pl.), ''piepteni'' s. pl. şi vb. (ind. prez. 2 sg.), ''pieptenel, tehui, telpiz''. În ce priveşte desinenţele, se pronunţă şi se scrie corect ''-ă'' în ''năpastă'' şi ''soartă''. Sufixul ''-ărie'' este corect în ''cofetărie, lăptărie, papetărie'', iar ''-erie'' în ''galanterie, loterie, piraterie''.
vatămi'' (ind. prez. 2 sg.), dar ''e'' în ''pieptene'' s. sg. și vb. (conj. prez. 3 sg. și pl.), ''piepteni'' s. pl. și vb. (ind. prez. 2 sg.), ''pieptenel, tehui, telpiz''. În ce privește desinențele, se pronunță și se scrie corect ''-ă'' în ''năpastă'' și ''soartă''. Sufixul ''-ărie'' este corect în ''cofetărie, lăptărie, papetărie'', iar ''-erie'' în ''galanterie, loterie, piraterie''.


După ''n'', se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''nădejde, năgară,
După ''n'', se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''nădejde, năgară,
năjit, nămeţi, năpusti, nătărău, năvădi, năvod, năzdrăvan'', dar ''e'' în
năjit, nămeți, năpusti, nătărău, năvădi, năvod, năzdrăvan'', dar ''e'' în
''necaz'' — şi ''necăji'' —, ''nerod'' — şi ''nerozie'' —, ''netot''. În desinenţe, se pronunţă şi se scrie corect ''-ă'' în ''grindină, lindină, menghină, pagină'', dar ''-e'' în ''funingine, imagine, margine, origine, pecingine''. Sînt corecte formaţiile ''benzinărie, marochinărie'', dar ''bombonerie, clovnerie''.
''necaz'' — și ''necăji'' —, ''nerod'' — și ''nerozie'' —, ''netot''. În desinențe, se pronunță și se scrie corect ''-ă'' în ''grindină, lindină, menghină, pagină'', dar ''-e'' în ''funingine, imagine, margine, origine, pecingine''. Sînt corecte formațiile ''benzinărie, marochinărie'', dar ''bombonerie, clovnerie''.


'''d.''' După ''r'', se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''crăpa'' — şi ''crăpi'' (ind. prez. 2 sg.) —, ''curăţa'' — şi ''curăţ, curăţă'' —, ''ferăstrău, înzdrăveni, răbda, răci, răgaz, răposa, răspunde, rătez'' s., ''răutate, străin, străjer'' — şi ''străji'' (pl. de la ''strajă''), ''străjui —, strămurare, strănuta'', dar ''e'' în ''către, cureţi'' (ind. prez. 2 sg.) şi ''cureţe'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.), ''ferestrui, între, întrema, rebegi, rele'' adj. f.-n. pl. şi s. n. pl. (< rău), ''repede'' — şi ''repejor, repezi'' —, ''reteza, reţea, reuşi, rezema''.
'''d.''' După ''r'', se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''crăpa'' — și ''crăpi'' (ind. prez. 2 sg.) —, ''curăța'' — și ''curăț, curăță'' —, ''ferăstrău, înzdrăveni, răbda, răci, răgaz, răposa, răspunde, rătez'' s., ''răutate, străin, străjer'' — și ''străji'' (pl. de la ''strajă''), ''străjui —, strămurare, strănuta'', dar ''e'' în ''către, cureți'' (ind. prez. 2 sg.) și ''curețe'' (conj. prez. 3 sg. și pl.), ''ferestrui, între, întrema, rebegi, rele'' adj. f.-n. pl. și s. n. pl. (< rău), ''repede'' — și ''repejor, repezi'' —, ''reteza, rețea, reuși, rezema''.
Prefixul ''răs-'' nu trebuie confundat cu secvenţa ''res-'': se pronunţă şi se scrie corect ''răsfira, răsfrînge'', dar ''respinge, restrişte''. De asemenea se disting prefixele dublete ''ră-'' şi ''re-'': ''răpune'' „a doborî, a ucide” — ''repune'' „a pune din nou”; cf. şi ''răposa'' „a deceda” — ''repauza'' „a se odihni”. Prefixul ''stră-'' nu trebuie confundat cu secvenţa ''stre-'': se pronunţă şi se scrie corect ''strămoş, strămuta, străvedea'', dar ''strecura, strepezi''.
Prefixul ''răs-'' nu trebuie confundat cu secvența ''res-'': se pronunță și se scrie corect ''răsfira, răsfrînge'', dar ''respinge, restriște''. De asemenea se disting prefixele dublete ''ră-'' și ''re-'': ''răpune'' „a doborî, a ucide” — ''repune'' „a pune din nou”; cf. și ''răposa'' „a deceda” — ''repauza'' „a se odihni”. Prefixul ''stră-'' nu trebuie confundat cu secvența ''stre-'': se pronunță și se scrie corect ''strămoș, strămuta, străvedea'', dar ''strecura, strepezi''.


:De remarcat şi distincţia dintre vechiul ''răspunde'' şi neologicele
:De remarcat și distincția dintre vechiul ''răspunde'' și neologicele ''coresponda, corespunde, responsabil'', precum și dintre paronimele ''rătez'' s. și ''retez'' vb. (ind. prez. 1 sg. de la ''reteza'').
''coresponda, corespunde, responsabil'', precum şi dintre paronimele ''rătez'' s. şi ''retez'' vb. (ind. prez. 1 sg. de la ''reteza'').


În ce priveşte afixele flexionare, substantivele feminine pot
În ce privește afixele flexionare, substantivele feminine pot
avea la singular atît desinenţa ''-ă'', cît şi ''-e'': se pronunţă şi se scrie corect ''-ă'' în ''brăţară, latură, ţigară'', dar ''-e'' în ''directoare''. Desinenţa de plural a substantivelor neutre este în limba literară actuală ''-e'': ''care'' (< ''car''), ''hotare'' (< ''hotar''), ''izvoare'' (< ''izvor''), ''pahare'' (< ''pahar'').
avea la singular atît desinența ''-ă'', cît și ''-e'': se pronunță și se scrie corect ''-ă'' în ''brățară, latură, țigară'', dar ''-e'' în ''directoare''. Desinența de plural a substantivelor neutre este în limba literară actuală ''-e'': ''care'' (< ''car''), ''hotare'' (< ''hotar''), ''izvoare'' (< ''izvor''), ''pahare'' (< ''pahar'').


Flexiunea unor verbe are forme corecte atît cu ''-ă'', cît şi cu ''-e'':
Flexiunea unor verbe are forme corecte atît cu ''-ă'', cît și cu ''-e'':
''acoperă, coboară, descoperă, oferă, omoară, preferă, suferă'' (ind.
''acoperă, coboară, descoperă, oferă, omoară, preferă, suferă'' (ind.
prez. 3 sg. şi pl.) — ''acopere, coboare, descopere, ofere, omoare,
prez. 3 sg. și pl.) — ''acopere, coboare, descopere, ofere, omoare,
prefere, sufere'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.). La conjugarea a IV-a
prefere, sufere'' (conj. prez. 3 sg. și pl.). La conjugarea a IV-a
desinenţa verbelor cu infinitivul în ''-i'' este ''-esc'' (''dogoresc''), iar a celor cu infinitivul în ''-î'' este ''-ăsc'' (''amărăsc, hotărăsc, izvorăsc, ocărăsc'' etc.). Sufixul adjectival se pronunţă şi se scrie corect ''-esc'': ''tătăresc'', iar sufixul adverbial corespunzător, ''-eşte'': ''tătăreşte''. În berărie, pulberărie este corect sufixul ''-ărie'', iar în trezorerie sufixul ''-erie''.
desinența verbelor cu infinitivul în ''-i'' este ''-esc'' (''dogoresc''), iar a celor cu infinitivul în ''-î'' este ''-ăsc'' (''amărăsc, hotărăsc, izvorăsc, ocărăsc'' etc.). Sufixul adjectival se pronunță și se scrie corect ''-esc'': ''tătăresc'', iar sufixul adverbial corespunzător, ''-ește'': ''tătărește''. În berărie, pulberărie este corect sufixul ''-ărie'', iar în trezorerie sufixul ''-erie''.


:Regulile academice din 1932 recomandau formele de ind. prez. 3 sg.
:Regulile academice din 1932 recomandau formele de ind. prez. 3 sg. ''acopere, sufere'' (3 pl. ''acoper, sufer''), dar 3 sg. și pl. ''diferă, oferă''.
''acopere, sufere'' (3 pl. ''acoper, sufer''), dar 3 sg. şi pl. ''diferă, oferă''.


După ''l'', în rădăcina cuvintelor se scrie ''ă'' în ''lăicer/lăvicer,
După ''l'', în rădăcina cuvintelor se scrie ''ă'' în ''lăicer/lăvicer,
lăuză'' — şi ''lăuzi, lăuzie'' —, dar ''e'' în ''lepăda''. Se admite variaţia în ''lăscaie/leţcaie''. În flexiunea verbelor ''azvîrli, zvîrli'' se admite variaţia ''azvîrlă/azvîrle, zvîrlă/zvîrle'' la indicativ prezent 3 sg., aceeaşi persoană fiind numai ''azvîrle, zvîrle'' la conjunctiv prezent.
lăuză'' — și ''lăuzi, lăuzie'' —, dar ''e'' în ''lepăda''. Se admite variația în ''lăscaie/lețcaie''. În flexiunea verbelor ''azvîrli, zvîrli'' se admite variația ''azvîrlă/azvîrle, zvîrlă/zvîrle'' la indicativ prezent 3 sg., aceeași persoană fiind numai ''azvîrle, zvîrle'' la conjunctiv prezent.


'''e.''' După ''b'', în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect
'''e.''' După ''b'', în rădăcina cuvintelor se pronunță și se scrie corect
''ă'' în ''băjenie'' — şi ''băjenar, băjenări, băjeni —, bărbieri, băşică,
''ă'' în ''băjenie'' — și ''băjenar, băjenări, băjeni —, bărbieri, bășică,
băut'' — şi ''băutor, băutură —, ciubăr, foraibăr, greabăn, lebădă'',
băut'' — și ''băutor, băutură —, ciubăr, foraibăr, greabăn, lebădă'',
dar ''e'' în ''galben, oberliht''. Forma de conjunctiv prezent 3 sg. şi pl.
dar ''e'' în ''galben, oberliht''. Forma de conjunctiv prezent 3 sg. și pl.
a verbului avea are desinenţa ''-ă'' (nu ''-e''): ''aibă''. Desinenţa verbelor de conjugarea a IV-a cu prezent slab se pronunţă şi se scrie corect ''-esc: iubesc, vorbesc''.
a verbului avea are desinența ''-ă'' (nu ''-e''): ''aibă''. Desinența verbelor de conjugarea a IV-a cu prezent slab se pronunță și se scrie corect ''-esc: iubesc, vorbesc''.


După ''p'', se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''ienupăr, jneapăn,
După ''p'', se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''ienupăr, jneapăn,
lepăda'', în formele verbale ''acopăr, descopăr'' (ind. prez. 1 sg. de
lepăda'', în formele verbale ''acopăr, descopăr'' (ind. prez. 1 sg. de
la ''acoperi, descoperi'') şi în prepoziţia ''după'' (nu ''dupe''!), dar ''e'' în
la ''acoperi, descoperi'') și în prepoziția ''după'' (nu ''dupe''!), dar ''e'' în
prepoziţia ''pe'', în substantivele ''carpen, curpen, pereche, perete'' şi
prepoziția ''pe'', în substantivele ''carpen, curpen, pereche, perete'' și
în verbul ''speria''. Substantivul derivat de la ''a ţipa'' pentru a desemna acţiunea şi rezultatul ei este ''ţipăt'', pl. ''ţipete''.
în verbul ''speria''. Substantivul derivat de la ''a țipa'' pentru a desemna acțiunea și rezultatul ei este ''țipăt'', pl. ''țipete''.
Variantele ''acoper, descoper'' se pot explica prin vechi deprinderi
Variantele ''acoper, descoper'' se pot explica prin vechi deprinderi
ortografice, conforme cu regulile academice din 1932.
ortografice, conforme cu regulile academice din 1932.


După ''m'', se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''geamăn'' şi ''e'' în
După ''m'', se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''geamăn'' și ''e'' în
''egumen, famen, rumen, semen'' „drug de fier”, dar se admite
''egumen, famen, rumen, semen'' „drug de fier”, dar se admite
variaţia la substantivul ''seamăn/semen'' (persoană; „asemănare”).
variația la substantivul ''seamăn/semen'' (persoană; „asemănare”).
Verbele ''semăna'' şi ''asemăna'' au forme corecte nu numai cu ''ă'', ci
Verbele ''semăna'' și ''asemăna'' au forme corecte nu numai cu ''ă'', ci
şi cu ''e'' în rădăcină: ''semăn'' (ind. prez. 1 sg.) — ''semeni'' (ind. prez.
și cu ''e'' în rădăcină: ''semăn'' (ind. prez. 1 sg.) — ''semeni'' (ind. prez.
2 sg.), ''semene'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.); verbul ''a merge'' nu are
2 sg.), ''semene'' (conj. prez. 3 sg. și pl.); verbul ''a merge'' nu are
însă forme cu ''ă'': în limba literară se pronunţă şi se scrie merg.
însă forme cu ''ă'': în limba literară se pronunță și se scrie merg.
Desinenţa verbală şi sufixul adjectival omonim sînt -esc:
Desinența verbală și sufixul adjectival omonim sînt -esc:
''mulţumesc, lumesc''. Substantivul derivat de la ''a geme'' pentru a
''mulțumesc, lumesc''. Substantivul derivat de la ''a geme'' pentru a
desemna acţiunea şi rezultatul ei este geamăt, pl. ''gemete'', iar
desemna acțiunea și rezultatul ei este geamăt, pl. ''gemete'', iar
substantivul colectiv derivat de la ''poamă'' este ''pomet.'' Sufixele
substantivul colectiv derivat de la ''poamă'' este ''pomet.'' Sufixele
''-ărie, -erie'' sînt corecte în cuvinte diferite: ''plăpumărie'', dar
''-ărie, -erie'' sînt corecte în cuvinte diferite: ''plăpumărie'', dar
''parfumerie''.
''parfumerie''.


După ''v'', se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''levănţică, reavăn'',
După ''v'', se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''levănțică, reavăn'',
dar ''e'' în ''dezveli, înveli, vecui, vedriţă, veleat''.
dar ''e'' în ''dezveli, înveli, vecui, vedriță, veleat''.


După ''f'', se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''sufăr'' (ind. prez. 1 sg. de la ''suferi''), dar e în ''felie, femeie, fermeca''. Problema alegerii între ''ă'' şi ''e'' poate viza simultan mai multe vecinătăţi consonantice: este cazul lui ''fătălău'' (nu ''feteleu'').
După ''f'', se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''sufăr'' (ind. prez. 1 sg. de la ''suferi''), dar e în ''felie, femeie, fermeca''. Problema alegerii între ''ă'' și ''e'' poate viza simultan mai multe vecinătăți consonantice: este cazul lui ''fătălău'' (nu ''feteleu'').


:Varianta ''sufer'' era recomandată de regulile academice din 1932.
:Varianta ''sufer'' era recomandată de regulile academice din 1932.


'''f.''' După ''h'', se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''hălăciugă, hămesi,hărăţi, lehămeti'' — şi ''lehămetisi, lehămetui'' —.
'''f.''' După ''h'', se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''hălăciugă, hămesi,hărăți, lehămeti'' — și ''lehămetisi, lehămetui'' —.


'''g.''' În numele proprii româneşti se întîlnesc variante — fixate
'''g.''' În numele proprii românești se întîlnesc variante — fixate
ca nume diferite — cu ''ă'' în loc de ''e'' şi ''e'' în loc de ''ă''.
ca nume diferite — cu ''ă'' în loc de ''e'' și ''e'' în loc de ''ă''.


La antroponime ele sînt respectate, conform dorinţei
La antroponime ele sînt respectate, conform dorinței
purtătorilor şi tradiţiei, chiar dacă unele dintre ele au fost la origine
purtătorilor și tradiției, chiar dacă unele dintre ele au fost la origine
pur grafice (cu scriere etimologică). La prenume mai frecventă
pur grafice (cu scriere etimologică). La prenume mai frecventă
este variaţia la ''Petru/Pătru'' şi la unele derivate: ''Petraşcu/Pătraşcu'', ''Petruţ/Pătruţ''; ea apare şi la alte prenume, ca ''Zenovie/Zănovie'' şi chiar neologicele ''Jenel/Jănel, Jenică/Jănică''. La numele de familie variaţia are o largă răspîndire, după diverse consoane şi în diverse poziţii; de exemplu: ''Băjenaru, Bejănaru şi Bejenaru; Cîrjă'' şi ''Cîrje; Focşăneanu'' şi ''Focşeneanu; Herescu'' şi ''Herăscu; Jeler'' şi ''Jăler; Lăduncă'' şi ''Leduncă; Lepădat(u), Lăpădat(u)'' şi ''Lapedatu; Mureş(e)anu'' şi ''Murăşanu; Năvodaru'' şi ''Nevodaru; Sălăgeanu, Selăgeanu'' şi ''Selegean(u); Sălăjan'' şi ''Selejan; Săulescu'' şi ''Seulescu; Şelaru'' şi ''Şălaru; Şerpescu'' şi ''Şărpescu; Tătărăscu'' şi ''Tattarescu; Ţepuş'' şi ''Ţăpuş'' etc.
este variația la ''Petru/Pătru'' și la unele derivate: ''Petrașcu/Pătrașcu'', ''Petruț/Pătruț''; ea apare și la alte prenume, ca ''Zenovie/Zănovie'' și chiar neologicele ''Jenel/Jănel, Jenică/Jănică''. La numele de familie variația are o largă răspîndire, după diverse consoane și în diverse poziții; de exemplu: ''Băjenaru, Bejănaru și Bejenaru; Cîrjă'' și ''Cîrje; Focșăneanu'' și ''Focșeneanu; Herescu'' și ''Herăscu; Jeler'' și ''Jăler; Lăduncă'' și ''Leduncă; Lepădat(u), Lăpădat(u)'' și ''Lapedatu; Mureș(e)anu'' și ''Murășanu; Năvodaru'' și ''Nevodaru; Sălăgeanu, Selăgeanu'' și ''Selegean(u); Sălăjan'' și ''Selejan; Săulescu'' și ''Seulescu; Șelaru'' și ''Șălaru; Șerpescu'' și ''Șărpescu; Tătărăscu'' și ''Tattarescu; Țepuș'' și ''Țăpuș'' etc.


În toponimie, pe de o parte, se preiau unele variante regionale,
În toponimie, pe de o parte, se preiau unele variante regionale,
iar, pe de alta, se menţin unele variante grafice învechite
iar, pe de alta, se mențin unele variante grafice învechite
(etimologice sau chiar greşite). Administraţia a optat uneori pentru
(etimologice sau chiar greșite). Administrația a optat uneori pentru
variante diferite în cazul aceleiaşi denumiri atribuite mai multor
variante diferite în cazul aceleiași denumiri atribuite mai multor
localităţi; de exemplu: ''Răcaş'' şi ''Recaş''; ''Răuseni'' şi ''Reuseni; Sălişte'' şi ''Selişte; Săuca'' şi ''Seuca; Şăulia'' şi ''Şeulia; Tămăşeşti'' şi ''Temeşeşti; Tătărăşti'' şi ''Tătăreşti''. Se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''Buzău, Sălaj'', dar ''e'' în ''Maramureş, Mureş, Vişeu''.
localități; de exemplu: ''Răcaș'' și ''Recaș''; ''Răuseni'' și ''Reuseni; Săliște'' și ''Seliște; Săuca'' și ''Seuca; Șăulia'' și ''Șeulia; Tămășești'' și ''Temeșești; Tătărăști'' și ''Tătărești''. Se pronunță și se scrie corect ''ă'' în ''Buzău, Sălaj'', dar ''e'' în ''Maramureș, Mureș, Vișeu''.


[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Mioara Avram]]
[[Categorie:Articole:Mioara Avram]]
Lingviști
514 modificări