Lingviști, Birocrați, Administratori
1.455 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Alexandru Graur/Mi-ar *place”
Articol/Alexandru Graur/Mi-ar *place (vedeți sursă)
Versiunea de la data 11 decembrie 2012 17:28
, 11 decembrie 2012 17:28fără descrierea modificării
m |
|||
| Linia 21: | Linia 21: | ||
Am început prin a arăta că încurcături de felul indicat s-au făcut încă din epoca latină și au continuat să se facă de-a lungul istoriei limbii române, astfel încît multe din formele noi sînt singurele acceptate. Atunci ce importanță are că se fac și astăzi confuzii și de ce să ne ridicăm contra lor? Pentru că aceste confuzii duc la conjugări mixte, la excepții de la reguli și complică morfologia noastră, care și așa este destul de complicată. Ar trebui, de exemplu, să stabilim că, în afară de cele patru conjugări cunoscute, mai avem una cu infinitivul scurt terminat în ''-e'', dar cu infinitivul lung în ''-ére'' (''a pare'', dar ''părere''), sau infinitivul scurt în ''-i'', dar cu cel lung în ''-ere'' (''a scri'', dar ''scriere''). | Am început prin a arăta că încurcături de felul indicat s-au făcut încă din epoca latină și au continuat să se facă de-a lungul istoriei limbii române, astfel încît multe din formele noi sînt singurele acceptate. Atunci ce importanță are că se fac și astăzi confuzii și de ce să ne ridicăm contra lor? Pentru că aceste confuzii duc la conjugări mixte, la excepții de la reguli și complică morfologia noastră, care și așa este destul de complicată. Ar trebui, de exemplu, să stabilim că, în afară de cele patru conjugări cunoscute, mai avem una cu infinitivul scurt terminat în ''-e'', dar cu infinitivul lung în ''-ére'' (''a pare'', dar ''părere''), sau infinitivul scurt în ''-i'', dar cu cel lung în ''-ere'' (''a scri'', dar ''scriere''). | ||
Complicațiile acestea nu pot decît confuzii într-o limbă, ceea ce nu e deloc de dorit. De altfel, dispariția parțială a conjugărilor a doua și a treia e datorată tocmai complicației lor. Cum vreți ca o conjugare care are prezentul ''sug'', perfectul ''supsei'' și participiul ''supt'' să facă prozeliți? În cazul cel mai bun, admițînd că analogia ar unifica din nou conjugarea verbelor de felul acesta, tot am putea reproșa erorilor de care m-am ocupat aici că produc nestabilitate, deci nesiguranță. | Complicațiile acestea nu pot decît să creeze confuzii într-o limbă, ceea ce nu e deloc de dorit. De altfel, dispariția parțială a conjugărilor a doua și a treia e datorată tocmai complicației lor. Cum vreți ca o conjugare care are prezentul ''sug'', perfectul ''supsei'' și participiul ''supt'' să facă prozeliți? În cazul cel mai bun, admițînd că analogia ar unifica din nou conjugarea verbelor de felul acesta, tot am putea reproșa erorilor de care m-am ocupat aici că produc nestabilitate, deci nesiguranță. | ||
<references /> | <references /> | ||