Modificări

Jump to navigation Jump to search
fără descrierea modificării
Linia 1: Linia 1: −
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
+
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că ''dexonline'' nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
 +
 
 +
== Forme nominale (substantive, adjective, pronume) ==
    
{|
 
{|
Linia 6: Linia 8:  
! width="50%" | Explicații
 
! width="50%" | Explicații
 
|-
 
|-
| Am '''decât''' 10000 lei.
+
| băiatul '''al cărui''' carte<br>fata '''a cărui''' carte etc.
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
+
| băiatul '''a cărui''' carte<br>fata '''a cărei''' carte<br>băiatul '''ale cărui''' cărți<br>fata '''ale cărei''' cărți<br>băieții '''a căror''' carte<br>fetele '''a căror''' carte<br>băieții '''ale căror''' cărți<br>fetele '''ale căror''' cărți<br><br>băiatul '''al cărui''' câine<br>fata '''al cărei''' câine<br>băiatul '''ai cărui''' câini<br>fata '''ai cărei''' câini<br>băieții '''al căror''' câine<br>fetele '''al căror''' câine<br>băieții '''ai căror''' câini<br>fetele '''ai căror''' câini
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
+
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: ''al/a/ai/ale'' se acordă cu obiectul ''(carte/cărți/câine/câini),'' iar ''cărui/cărei/căror'' se acordă cu posesorul ''(băiatul/fata/băieții/fetele).''
 
|-
 
|-
| eu sînt, eu sânt
+
| fumător '''învederat'''<br>adevăr '''inveterat'''
| eu sunt
+
| fumător '''{{d|inveterat}}'''<br>adevăr '''{{d|învederat}}'''
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt.'' Normele curente impun forma ''sunt.'' ''Eu sânt'' este greșit după ambele seturi de norme.
+
| Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de ''fumător înrăit'' și de ''adevăr evident'', exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
 
|-
 
|-
| ânger<br>a hotărâ<br>reântregire<br>hotărît<br>hotărînd
+
| eu '''însuși''' etc.
| înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotărât<br>hotărând
+
| '''Masculin'''<br>eu '''însumi'''<br>tu '''însuți'''<br>el '''însuși'''<br>noi '''înșine'''<br>voi '''înșivă'''<br>ei '''înșiși'''<br><br>'''Feminin'''<br>eu '''însămi'''<br>tu '''însăți'''<br>ea '''însăși'''<br>noi '''însene'''<br>voi '''însevă'''<br>ele '''înseși (însele)'''
| Se folosește ''î,'' nu ''â,'' la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă ''î'' este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu ''-ât'' sau dacă gerunziul se formează cu ''-ând,'' folosim ''â.''
+
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
 
|-
 
|-
| Fi cuminte!<br>Să fi punctual.<br>Să nu fi trist.<br>Nu fii fraier!<br>Să fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.<br>Aș fii mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fii punctual.
+
| cartea '''care''' am citit-o<br>omul '''care''' l-am întrebat
| Fii cuminte!<br>Să fii punctual.<br>Să nu fii trist.<br>Nu fi fraier!<br>Să fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.<br>Aș fi mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fi punctual.
+
| cartea '''pe care''' am citit-o<br>omul '''pe care''' l-am întrebat<br><br>cartea '''care''' mi-a plăcut<br>omul '''care''' mi-a răspuns
| Se scrie ''fii'' doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se scrie fi.<br><br>Pentru formele cu doi ''i,'' este pur și simplu vorba de excepții în conjugarea verbului ''a fi.'' Formele de condițional prezent (aș fi mândru), imperativ negativ (nu fi fraier) și viitor (voi fi punctual) se formează întotdeauna cu infinitivul verbului, care este a fi. În formele de condițional trecut (aș fi lipsit) și conjunctiv trecut (să fi știut), a fi are rol de verb auxiliar și se scrie întotdeauna cu un singur i.
+
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, ''pe care'' este complement direct, ca și ''cartea, omul'' la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția ''pe.''<br><br>În ultimele două cazuri, ''care'' este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția ''pe.'' ''Cartea care am citit-o'' este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
 
|-
 
|-
| băiatul al cărui carte<br>fata a cărui carte etc.
+
| Mă doare '''apendicita.'''<br>Mă doare '''amigdalita.'''
| băiatul a cărui carte<br>fata a cărei carte<br>băiatul ale cărui cărți<br>fata ale cărei cărți<br>băieții a căror carte<br>fetele a căror carte<br>băieții ale căror cărți<br>fetele ale căror cărți<br><br>băiatul al cărui câine<br>fata al cărei câine<br>băiatul ai cărui câini<br>fata ai cărei câini<br>băieții al căror câine<br>fetele al căror câine<br>băieții ai căror câini<br>fetele ai căror câini
+
| Mă doare '''apendicele.'''<br>Mă dor '''amigdalele.'''
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata).
+
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția ''mă doare apendicita'' nu e așa de greșită cum pare. Se spune ''mă supără/necăjește/sâcâie'' etc. o boală, ''mă face să sufăr'' o boală, iar de aici la ''mă doare'' o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune ''apendicita îmi provoacă dureri,'' deci, altfel spus, boala ''nu doare,'' dar ''dă durere.''
 
|-
 
|-
| eu crez<br>tu crezi<br>el crează<br>creerea lumii
+
| '''Codri''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Pantaloni''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametrii''' importanți.<br>'''Parametri''' cei mai importanți au fost discutați.
| eu creez<br>tu creezi<br>el creează<br>crearea lumii
+
| '''Codrii''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Înverziții''' codri freamătă.<br>'''Pantalonii''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametri''' importanți.<br>'''Parametrii''' cei mai importanți au fost discutați.
| Verbul ''a crea,'' deși se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-.'' Oriunde ''a lucra'' se conjugă cu un ''e,'' ''a crea'' se conjugă cu doi (eu lucrez - eu creez). Formele ''crez, crezi, crează'' există în limba română în cu totul alt context: ele sunt conjugări populare ale verbului ''a crede.''
+
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi ''i'' (sau trei, în cazul cuvintelor ca ''uliii, vizitiii, copiii).'' Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: ''codrii înverziți,'' dar ''înverziții codri.'' În sintagma ''niște parametri importanți,'' articolul este nehotărât ''(niște),'' așadar toate cuvintele se scriu cu un singur ''i.''
 
|-
 
|-
| eu creiez<br>eu agreiez<br>eu întemeez<br>eu încleez
+
| '''copii''' se joacă<br><br>'''cobaiii''' sunt rozătoare
| eu creez<br>eu agreez<br>eu întemeiez<br>eu încleiez
+
| un '''copil'''<br>doi '''copii'''<br>'''copiii''' se joacă<br><br>un '''cobai'''<br>doi '''cobai'''<br>'''cobaii''' sunt rozătoare
| Dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia,'' (a întemeia, a încleia) atunci litera ''i'' apare și la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
+
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât ''-i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural ''(copii, ulii, vizitii)'' capătă încă unul în forma articulată ''(copiii, uliii, vizitiii),'' iar substantivele care au un singur ''i'' la plural ''(oameni, cobai)'' vor avea doi ''i'' în forma articulată ''(oamenii, cobaii).''
 
|-
 
|-
| fumător învederat<br>adevăr inveterat
+
| '''cea''' mai bine plătită doctoriță
| fumător inveterat<br>adevăr învederat
+
| '''cel''' mai bine plătită doctoriță
| Paronime - vezi {{d|înve*erat|definițiile}}.
+
| Formarea superlativului cu expresia ''cel mai'' se referă, în acest caz, la adverbul ''bine,'' nu la adjectivul ''plătită.'' Doctorița nu este ''cea mai plătită,'' ci ''cea plătită cel mai bine.'' Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu ''cel'' pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: ''Doctorița cel mai bine plătită,'' nu ''Doctorița *cea mai bine plătită.''
 
|-
 
|-
| eu însuși etc.
+
| îmi place '''de cineva'''
| '''Masculin'''<br>eu însumi<br>tu însuți<br>el însuși<br>noi înșine<br>voi înșivă<br>ei înșiși<br><br>'''Feminin'''<br>eu însămi<br>tu însăți<br>ea însăși<br>noi însene<br>voi însevă<br>ele înseși (însele)
+
| îmi place '''cineva'''
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
+
| ''Cineva'' este subiect gramatical (''cineva'' îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția ''de.''
 
|-
 
|-
| se merită să aștepți
+
| preț '''scump'''
| merită să aștepți
+
| preț '''mare'''
| Verbul {{d|merita|a merita}} nu este reflexiv.
+
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. ''Preț scump'' este o struțo-cămilă.
 
|-
 
|-
| Ce-s cu cărțile astea pe masă?
+
| sticlă de un '''kilogram'''
| Ce-i cu cărțile astea pe masă?
+
| sticlă de un '''litru'''
| Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai evident este '''Ce este cu voi aici?,'' nu ''Ce sunt/sunteți cu voi aici?''
+
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci ''sticlă de un kilogram'' este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
 
|-
 
|-
| mi-ar place
+
| ora '''una'''<br>ora '''doi'''<br>ora '''doisprezece'''<br>ora douăzeci și '''una'''<br>ora douăzeci și '''doi'''
| mi-ar plăcea
+
| ora '''unu'''<br>ora '''două'''<br>ora '''douăsprezece'''<br>ora douăzeci și '''unu'''<br>ora douăzeci și '''două'''
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
+
| ''Ora unu/douăzeci și unu'', deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, ''un ceas după miezul zilei/nopții,'' mai pe scurt, ''ceasul unu,'' iar prin rostire prescurtată, ''unu (e ceasul unu'' sau, simplu, ''e unu).'' Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul ''oră: ora unu.'' În schimb, în cazurile ''ora două/douăsprezece/douăzeci și două,'' s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: ''două ceasuri după miezul zilei/nopții,'' de unde ''ceasurile'' sau ''ceasul două,'' apoi ''ora două'' etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ''ora doisprezece,'' atâta timp cât nu va spune niciodată ''ora doi!''
 
|-
 
|-
| cartea după noptieră
+
| Am luat un pix de la ei și '''i''' l-am dat înapoi.
| cartea de pe noptieră
+
| Am luat un pix de la ei și '''li''' l-am dat înapoi.<br>Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi '''(lor).'''
| DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui {{d|după}} (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
+
| Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''. Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este {{d|eufonie|eufonia}}. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: ''am luat o minge de la ei și '''le'''-am dat-'''o''' înapoi.''
 
|-
 
|-
| cartea care am citit-o<br>omul care l-am întrebat
+
| ... datorită publicului și '''a încurajărilor''' acestuia...
| cartea pe care am citit-o<br>omul pe care l-am întrebat<br><br>cartea care mi-a plăcut<br>omul care mi-a răspuns
+
| ... datorită publicului și '''încurajărilor''' acestuia...
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate: „pe care am citit-o”, „pe care l-am întrebat” etc. În primele două, „pe care” este complement direct, arătând asupra cui se efectuează acțiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.<br><br>În ultimele două cazuri, „care” este subiect, arătând cine face acțiunea: Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul. Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
+
| După ''{{d|datorită}}'' se folosește dativul. Articolul posesiv ''a (al, ai, ale)'' este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
 
|-
 
|-
| Mă doare apendicita.<br>Mă doare amigdalita.
+
| Era crispat și zâmbea '''fortuit.'''
| Mă doare apendicele.<br>Mă dor amigdalele.
+
| Multe din marile descoperiri au fost făcute '''{{d|fortuit}}.'''
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. ''Mă doare amigdalita'' este la fel de incorect ca și ''mă doare durerea de cap.''
+
| ''Fortuit'' înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}”.
 
|-
 
|-
| copii se joacă<br><br>cobaiii sunt rozătoare
+
| cartea anului '''acesta'''
| un copil<br>doi copii<br>copiii se joacă<br><br>un cobai<br>doi cobai<br>cobaii sunt rozătoare
+
| cartea anului '''acestuia'''
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea literei ''i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural (copii, ulii, vizitii) capătă trei ''i'' în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur ''i'' la plural (oameni, cobai) capătă doi ''i'' în forma articulată (oamenii, cobaii).
+
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
 
|-
 
|-
| cea mai bine plătită doctoriță
+
| condițiile '''cele mai optime'''<br>o evaluare '''foarte negativă'''
| cel mai bine plătită doctoriță
+
| condițiile '''{{d|optim|optime}}'''<br>o evaluare '''{{d|negativ|negativă}}'''
| Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
+
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.
 
|-
 
|-
| Până număr la trei să plecați de-aici!
+
| Din cauza '''la vremea''' urâtă, n-am mai mers la munte.
| Până număr până la trei să plecați de-aici!
+
| Din cauza '''vremii''' urâte, n-am mai mers la munte.
| Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al doilea.
+
| ''Din cauza'' este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
 
|-
 
|-
| De-te la o parte<br>Dădeți-vă jos.
+
| Le-am mulțumim '''la cei''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''la unu''' dintre cei care m-au ajutat.
| -te la o parte.<br>Dați-vă jos.
+
| Le-am mulțumit '''celor''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''unuia''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la trei''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la asemenea/astfel de oameni''' pentru ajutorul dat.
|
+
| ''Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni'' sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” ''(celor'' etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” ''(la cei'' etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ ''(celui'' etc.). Varianta ''la cei'' nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția ''la'' numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu ''asemenea, astfel).''
 
|-
 
|-
| Nu fă asta.
+
| abrogarea legii '''adoptată''' acum un an
| Nu face asta.
+
| abrogarea legii '''adoptate''' acum un an
| Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
+
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului ''a adopta,'' în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici ''legii'' este în cazul genitiv, deci și ''adoptate'' trebuie pus în cazul genitiv.
 
|-
 
|-
| a avansa înainte
+
| '''Ouălele''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălelor''' este o tradiție frumoasă.
| a avansa
+
| '''Ouăle''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălor''' este o tradiție frumoasă.
| {{d|avansa|A avansa}} implică noțiunea de înaintare.
+
| Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ''ou,'' se adaugă articolul feminin ''–le'' la forma de nominativ plural: ''femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.''. Vezi și [http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma definiția cu paradigma expandată].
 
|-
 
|-
| De ce te râzi?
+
| Solicitatorul întrunește '''un {{d|summum}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>
| De ce râzi?
+
| Solicitatorul întrunește '''o {{d|sumă}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>Scriitorul a ajuns la '''un {{d|summum}}''' al calităților artistice greu de depășit.
| {{d|râde|A râde}} este verb intranzitiv, nu reflexiv.
+
| ''Summum'' are sensul de ''gradul cel mai înalt, punct maxim''. Folosirea lui cu sensul de ''sumă, sumedenie'' este greșită.
 
|-
 
|-
| îmi place de cineva
+
| Doamna Ionescu este un '''filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor''' renumit.
| îmi place cineva
+
| Doamna Ionescu este o '''filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță''' renumită.
| Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
+
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
 
|-
 
|-
| preț scump
+
| un medicament pentru '''{{d|ameliorarea}}''' durerii
| preț mare
+
| un medicament pentru '''{{d|atenuarea}}''' durerii
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
+
| ''Ameliorare'' înseamnă ''îmbunătățire'', or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ''ameliorarea stării de sănătate.''
 
|-
 
|-
| să aibe parte
+
| rata '''de promovabilitate''' la bac...
| {{d|avea|să aibă}} parte
+
| rata '''de promovare''' la bac...<br>rata '''promovabilității''' la bac...
| Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
+
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, ''promovabilitate'' înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
 +
|}
 +
 
 +
== Forme verbale ==
 +
 
 +
{|
 +
! width="25%" | Greșit
 +
! width="25%" | Corect
 +
! width="50%" | Explicații
 
|-
 
|-
| el/ea se așează
+
| eu '''crez'''<br>tu '''crezi'''<br>el '''crează'''<br>'''creerea/creearea/creiarea''' lumii
| el/ea se {{d|așeza|așază}}
+
| eu '''creez'''<br>tu '''creezi'''<br>el '''creează'''<br>'''crearea''' lumii
|
+
| Verbul ''a crea,'' deși aparent se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează'' etc. Formele ''crezi'' sau ''crez, crează'' aparțin verbului ''a crede:'' prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: ''eu crez, el/ea/ei/ele să crează.''
 
|-
 
|-
| sticlă de un kilogram
+
| eu '''creiez'''<br>eu '''agreiez'''<br>eu '''întemeez'''<br>eu '''încleez'''
| sticlă de un litru
+
| eu '''creez'''<br>eu '''agreez'''<br>eu '''întemeiez'''<br>eu '''încleiez'''
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” nu are sens.
+
| Numai dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia (a întemeia, a încleia),'' atunci litera ''-i-'' apare și în formele conjugate: ''eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind''.
 
|-
 
|-
| ora una<br>ora doi<br>ora doisprezece<br>ora douăzeci și una<br>ora douăzeci și doi
+
| mi-ar '''place'''
| ora unu<br>ora două<br>ora douăsprezece<br>ora douăzeci și unu<br>ora douăzeci și două
+
| mi-ar '''plăcea'''
| Este greșit argumentul că aici s-ar face acordul cu oră. Se folosește pur și simplu din motive de tradiție: pe vremuri se folosea (un) ceas/ (două) ceasuri nu oră. Între timp ceas s-a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.
+
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar ''a avea'' (în acest caz, ''ar)'' și cu infinitivul.
 
|-
 
|-
| Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi.
+
| '''Fi''' cuminte!<br>Să '''fi''' punctual.<br>Să nu '''fi''' trist.<br>Nu '''fii''' fraier!<br>Să '''fii''' știut ce pierd, n-aș '''fii''' lipsit.<br>Aș '''fii''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fii''' punctual.
| Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.
+
| '''Fii''' cuminte!<br>Să '''fii''' punctual.<br>Să nu '''fii''' trist.<br>Nu '''fi''' fraier!<br>Să '''fi''' știut ce pierd, n-aș '''fi''' lipsit.<br>Aș '''fi''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fi''' punctual.
| Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''
+
| Se folosește ''fii'' doar la imperativ afirmativ ''(fii cuminte)'' și la conjunctiv afirmativ sau negativ ''(să fii punctual / să nu fii trist).'' În toate celelalte situații, se folosește ''fi.''<br><br>
 
|-
 
|-
| nu se există așa ceva
+
| Aș '''venii''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormii'''!
| nu există așa ceva
+
| Aș '''veni''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormi'''!
| Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
+
| În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele ''eu venii, eu dormii'' sunt valabile pentru perfectul simplu.
 
|-
 
|-
| Liniște! Să nu se audă musca!
+
| Nu '''fă''' asta.
| Liniște! Să se audă musca!
+
| Nu '''face''' asta.
| Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
+
| Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: ''nu mânca, nu vorbi, nu pleca.'' Deci, ''nu face.''
 
|-
 
|-
| cu surle și trâmbițe
+
| nu '''se merită''' să aștepți<br>nu '''se există''' așa ceva
| cu surle și tobe
+
| nu '''merită''' să aștepți<br>nu '''există''' așa ceva
| {{d|surlă|Surla}} și {{d|trâmbiță|trâmbița}} sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.
+
| Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui ''{{d|merita|a merita}}'' și ''{{d|exista|a exista}}'' au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul ''nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade,'' dar ele nu au nicio justificare.
 
|-
 
|-
| ... datorită publicului și a încurajărilor acestuia...
+
| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.
| ... datorită publicului și încurajărilor acestuia...
+
| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.
| După {{d|datorită}} se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
+
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''-sei'': ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''
 
|-
 
|-
| Era crispat și zâmbea fortuit.
+
| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.
| Multe din marile descoperiri au fost făcute {{d|fortuit}}.
+
| A fost '''{{d|învestit}}''' în funcția de ...<br>A '''{{d|investit}}''' mult în afacere.
| Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}.
+
| Deși au o etimologie comună, verbele ''a investi'' („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și ''a învesti'' („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei '''''î'''nvesti.''
 
|-
 
|-
| cartea anului acesta
+
| Să '''cere-ți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trage-ți!'''<br>'''Cereți''' drepturile tale.<br>'''Trageți''' pătura (pe tine).
| cartea anului acestuia
+
| Să '''cereți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trageți!'''<br>'''Cere-ți''' drepturile tale.<br>'''Trage-ți''' pătura (pe tine).
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
+
| Când ''-ți'' apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: ''voi cereți, voi trageți.'' Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când ''-ți'' este forma prescurtată a pronumelui ''îți,'' forma de dativ a lui ''tu,'' care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: ''cere-ți drepturile = cere drepturile '''tale;''' trage-ți pătura = trage pătura '''(ta)''' pe corpul '''tău;''' pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria '''(ta)''' pe capul '''tău.'''''
 
|-
 
|-
| el se înșeală<br>vrea să (te) înșale
+
| eu '''crap''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crapi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''înșeală'''<br>vrea să (te) '''înșale'''<br>el/ea se '''așează'''<br>să '''aibe''' parte
| el se înșală<br>vrea să (te) înșele
+
| eu '''{{d|crăpa|crăp}}''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crăpi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''{{d|înșela|înșală}}'''<br>vrea să (te) '''înșele'''<br>el/ea se '''{{d|așeza|așază}}'''<br>să '''{{d|avea|aibă}}''' parte
| Vezi {{d|înșela|definiția}}. Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune șaua pe...”.
+
| Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma ''înșale'' există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este ''a înșela'', ci ''a înșeua).''
 
|-
 
|-
| eu crap (de râs, de ciudă).<br>tu crapi (de râs, de ciudă).
+
| De ce '''te râzi?'''
| eu {{d|crăpa|crăp}} (de râs, de ciudă).<br>tu crăpi (de râs, de ciudă).
+
| De ce '''râzi?'''
|
+
| ''{{d|râde|A râde}}'' este verb intranzitiv, nu reflexiv.
 
|-
 
|-
| Când am venit la tine, tu plecasei deja.
+
| '''a avansa''' înainte
| Când am venit la tine, tu plecaseși deja.
+
| '''a avansa'''
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a II-a, singular se construiește cu terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
+
| ''{{d|avansa|A avansa}}'' înseamnă ''a înainta.''
 
|-
 
|-
| Ne-am văzut doar odată în ultimul an.<br>A fost o dată ca niciodată...<br>O dată cu Ana, a venit și Barbu.<br>Era vesel și o dată s-a întristat.
+
| '''De-te''' la o parte<br>'''Dădeți-vă''' jos.
| Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.<br>A fost odată ca niciodată... (cândva)<br>Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)<br>Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
+
| '''Dă-te''' la o parte.<br>'''Dați-vă''' jos.
| O dată se scrie despărțit numai când indică enumerarea (o dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva”, „concomitent”, „deodată”, se scrie legat, fiind adverb. Vezi definiția.
+
| ''De, dădeți,'' ca forme de imperativ ale verbului ''a se da,'' sunt variante învechite, populare, incorecte.
 
|-
 
|-
| Să cere-ți voie înainte să plecați.<br>Nu trage-ți!<br>Cereți drepturile tale.<br>Trageți pătura pe tine.
+
| Ce-'''s''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''sunt''' cu cărțile astea pe masă?
| Să cereți voie înainte să plecați.<br>Nu trageți!<br>Cere-ți drepturile tale.<br>Trage-ți pătura pe tine.
+
| Ce-'''i''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''este''' cu cărțile astea pe masă?
| Ți se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume, fiind forma prescurtată a lui îți: cere-ți (tu, ție, drepturile tale), trage-ți (tu, ție, pătura pe tine). Când indică desinența de plural, persoana a II-a a verbelor, ți se scrie desigur lipit de verb: voi cereți, voi trageți.
+
| Folosirea verbului ''-i'' (formă abreviată și modificată a lui ''este/e)'' la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe ''cărți,'' deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ''ce-i cu cărțile astea/cartea asta'' sau ''pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?''
 
|-
 
|-
| Aș venii și eu cu voi.<br>Cât am putut dormii!
+
| '''mă risc''' să dau un pronostic...<br>'''te riști''' să-l înfrunți pe șef?
| Aș veni și eu cu voi.<br>Cât am putut dormi!
+
| '''risc''' să dau un pronostic...<br>'''riști''' să-l înfrunți pe șef?
| Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
+
| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d|risca|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
 
|-
 
|-
| ... a fost {{d|investit}} în funcția de ...
+
| Ea '''v-a''' cânta.<br>Vouă '''va''' fost foame.
| ... a fost {{d|învestit}} în funcția de ...
+
| Ea '''va''' cânta.<br>Vouă '''v-a''' fost foame.
| ''investit'' înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
+
| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal  ''{{d|voi|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|avea|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus.<br>'''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului. Ca regionalism, intră și în expresia ''va să zică'' - adică.<br>Merită amintit că '''va''' poate apărea și în expresia ''{{d|va|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!''.
 +
|}
 +
 
 +
== Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii ==
 +
 
 +
{|
 +
! width="25%" | Greșit
 +
! width="25%" | Corect
 +
! width="50%" | Explicații
 
|-
 
|-
| câine sur la vânătoare.
+
| Eu am '''decât''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''decât''' Mihai.<br>Am '''decât''' 10000 lei.
| câine surd la vânătoare.
+
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
| Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
+
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
|-
  −
| a da sfoară în țară
  −
| a da {{d|sfară}}/{{d|șfară}} în țară
  −
|
   
|-
 
|-
| condițiile cele mai optime<br>o listă foarte completă
+
| Ne-am văzut doar '''odată''' în ultimul an.<br>A fost '''o dată''' ca niciodată...<br>'''O dată''' cu Ana, a venit și Barbu.<br>Era vesel și '''o dată''' s-a întristat.
| condițiile {{d|optim|optime}}<br>o listă {{d|complet|completă}}
+
| Ne-am văzut doar '''o dată''' în ultimul an.<br>A fost '''odată''' ca niciodată... (cândva)<br>'''Odată''' cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)<br>Era vesel și '''odată''' s-a întristat. (deodată)
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
+
| ''O dată'' este o construcție formată din numeralul ''o (una)'' și substantivul ''dată'' („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare ''(o dată, de două ori).'' ''Odată'' este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru {{d|dată}}, {{d|odată}}.
 
|-
 
|-
| Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte.
+
| '''Numai''' știu ce să cred.<br>'''Nu mai''' tu știi ce s-a întâmplat.
| Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte.
+
| '''Nu mai''' știu ce să cred.<br>'''Numai''' tu știi ce s-a întâmplat.
| „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
+
| Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul ''numai'' și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, ''nu mai. Numai'' este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca ''doar: numai/doar el a fost invitat'' (nu și alții); ''voi sta numai/doar o oră'' (nu mai multe). În sintagma ''nu mai,'' cele două componente își păstrează autonomia, ''nu'' fiind o simplă negație, iar ''mai,'' un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: ''mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu.'' Deci, față de simpla negație ''nu știu, mai'' aduce precizarea, nuanțarea că ''înainte am știut.''
 
|-
 
|-
| intreprinde, intreprindere, intreprinzător...
+
| Plouă '''în continuu.'''<br>România este '''încontinuu''' progres.
| întreprinde, întreprindere, întreprinzător...
+
| Plouă '''încontinuu (incontinuu).'''<br>România este '''în continuu''' progres.
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
+
| ''{{d|Încontinuu}}/{{d|incontinuu}}'' este adverb (echivalent cu ''mereu, întruna, neîntrerupt),'' ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția ''în {{d|continuu}}'' apare atunci când ''continuu'' e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – ''în continuu progres; în continuă dezvoltare'' –, dar și de mobilitatea sintactică: ''în continuu progres/în progres continuu.''
 
|-
 
|-
| mă risc să dau un pronostic...<br>te riști să-l înfrunți pe șef?
+
| ascultă muzică la '''maxim/minim'''<br>'''maxim''' de profit cu un '''minimum''' efort
| risc să dau un pronostic...<br>riști să-l înfrunți pe șef?
+
| ascultă muzică (dată/emisă) la '''maximum/minimum'''<br>'''maximum''' de profit cu un '''minim''' efort
| Chiar dacă unele dicționare menționează că {{d|risca|a risca}} este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
+
| ''La {{d|maximum}}/{{d|minimum}}'' sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția ''la'' plus substantivele ''maximum/minimum,'' și determină verbe: ''s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.'' Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – ''Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este necesar un minimum de efort...'' Ca adjective, aceste cuvinte au formele ''maxim/minim'' și determină diferite substantive, putând  suferi și modificări flexionare: ''valoare maximă, eforturi minime.''
 
|-
 
|-
| anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine
+
| cartea '''după''' noptieră
| antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine
+
| cartea '''de pe''' noptieră
| În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
+
| Deși marcat ca ''impropriu,'' sensul ''de pe'' al prepoziției ''după'' este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi {{d|după}}, sensul I.5). ''După'' cu sensul ''de pe'' este un regionalism nerecomandabil.
 
|-
 
|-
| Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit la unu dintre cei care m-au ajutat.
+
| Până număr '''la''' trei să plecați de-aici!
| Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit la asemenea/astfel de oameni pentru ajutorul dat.
+
| Până număr '''până la''' trei să plecați de-aici!
| Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
+
| Numărăm (de la unu) ''până'' la trei. Probabil prezența primului ''până'' determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
 
|-
 
|-
| abrogarea legii adoptată acum un an
+
| Stau '''în''' chirie pe Calea Moșilor.
| abrogarea legii adoptate acum un an
+
| Stau '''cu''' chirie pe Calea Moșilor.
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este așadar legea adoptată, dar legii adoptate.
+
| ''În chirie'' se folosește exact ca ''în locație'': cu „a da” și „a lua” (a oferi sau a accepta o locuință contra unei chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urmă, corectitudinea o dă uzul, dar până la încetățenirea sintagmei considerăm necesar să semnalăm folosirea greșită a limbii.
 
|-
 
|-
| numai știu ce să cred.<br>nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
+
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.
| nu mai știu ce să cred.<br>numai tu știi ce s-a întâmplat.
+
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la faptul că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.<br>Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la''' impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră.
| Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
+
| Verbul {{d|referi|a se referi}} este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția ''la''. Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul ''vreau să spun că'' / ''vrea să spună că'' / ''adică''.
 
|-
 
|-
| a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba
+
| eu/ei/ele '''sînt/s&#xe2;nt'''
| a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba
+
| eu/ei/ele '''s&#x75;nt'''
| Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
+
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''s&#x75;nt'' (ca și a revenirii la folosirea lui ''&#xe2;),'' dar normele curente impun forma ''s&#x75;nt.'' Forma ''s&#xe2;nt'' este greșită oricum!
 
|-
 
|-
| Ouălele sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
+
| '''&#xe2;nger<br>a hotăr&#xe2;<br>re&#xe2;ntregire<br>hotărît<br>hotărînd'''
| Ouăle sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
+
| '''înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotăr&#xe2;t<br>hotăr&#xe2;nd'''
| Vezi {{d|ou|definiția}} (click pe „declinări” pentru a vedea lista completă a declinărilor).
+
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''coborât-coborând'' etc.
 
|-
 
|-
| Plouă în continuu.<br>România este încontinuu progres.
+
| '''intreprinde, intreprindere, intreprinzător...'''
| Plouă încontinuu (incontinuu).<br>România este în continuu progres.
+
| '''întreprinde, întreprindere, întreprinzător...'''
| Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare de adverb (echivalent cu mereu, întruna) și despărțit atunci când avem prepoziția în și adjectivul continuu.<br>Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent - inconsecvent, constant - inconstant, etc.).
+
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu ''î,'' nu cu ''i.''
 
|-
 
|-
| Statele Unite ale Americii este o țară mare și puternică.
+
| '''a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba'''
| Statele Unite ale Americii sunt o țară mare și puternică.
+
| '''a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba'''
| Trebuie făcut acordul în număr între subiect și predicat. De remarcat că și atunci cînd se folosește prescurtarea SUA trebuie folosit pluralul!
+
| Înainte de ''-b-'' sau ''-p-'', în cuvintele românești, apare consoana ''-m-,'' nu ''-n.-'' Fac excepție cuvintele compuse ''(sânpetru, nonprofit)'' și cuvintele adoptate în română în forma originală ''(hornpipe, Istanbul).''
 
|-
 
|-
| un {{d|summum}} de calități
+
| '''anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine'''
| o {{d|sumă}} de calități
+
| '''antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine'''
|
+
| În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: ''anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice'' etc.
 
|-
 
|-
| ascultă muzică la maxim/minim<br>maxim de profit cu un minimum efort.
+
| Liniște! '''Să nu se audă musca!'''
| ascultă muzică la {{d|maximum}}/{{d|minimum}}<br>maximum de profit cu un minim efort.
+
| Liniște! '''Să se audă musca!'''<br>Liniște! '''Să nu se audă nici musca!'''
| La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).<br>Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi definiția).
+
| În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
 
|-
 
|-
| Codri înverziți sunt frumoși.<br>Pantaloni albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște parametrii importanți.<br>Parametri cei mai importanți au fost discutați.
+
| a da '''sfoară''' în țară
| Codrii înverziți sunt frumoși.<br>Înverziții codri freamătă.<br>Pantalonii albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște parametri importanți.<br>Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
+
| a da '''{{d|sfară}}/{{d|șfară}}''' în țară
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște parametri importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur i.
+
| Confuzie ușor de înțeles între ''sfară/șfară'' („fum”) și ''sfoară,'' cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, ''a da sfară în țară'' însemna ''a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul.'' De aici, evoluția la ''a răspândi o veste,'' sensul actual.
|-
  −
| Doamna Ionescu este un filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor renumit.
  −
| Doamna Ionescu este o filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță renumită.
  −
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
   
|-
 
|-
| un medicament pentru {{d|ameliorarea}} durerii
+
| câine '''sur''' la vânătoare
| un medicament pentru {{d|atenuarea}} durerii
+
| câine '''surd''' la vânătoare
| ''A ameliora'' înseamnă ''a îmbunătăți'', or durerea nu poate fi îmbunătățită.
+
| Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
 
|-
 
|-
| rata de promovabilitate la bac
+
| '''undeva prin..., undeva la...'''
| rata de promovare la bac
+
| '''cândva, aproximativ'''
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul calității de a putea fi promovat”, ceea ce, strict vorbind, ar putea fi corect, dar este extraordinar de încâlcit.
+
| '''{{d|Undeva}}''' este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui '''{{d|cândva}}''' (Proiectul se va finaliza ''undeva'' prin noiembrie) sau în loc de '''{{d|aproximativ}}, {{d|circa}}''' (Pentru proiect s-au alocat ''undeva'' la 3.000 de lei).
 
|}
 
|}
    
[[Categorie:Sincronizare]]
 
[[Categorie:Sincronizare]]
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate}}
+
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate, undeva}}
Lingviști
63 de modificări

Meniu de navigare